Aderarea Muntenegrului la Uniunea Europeană ar putea declanșa o dezbatere surprinzătoare la Bruxelles: trebuie creată o nouă limbă oficială a Uniunii, chiar dacă aceasta este aproape identică cu croata, sârba și bosniaca? Tema este analizată într-un articol publicat de The European Correspondent.
Muntenegru este considerat statul cel mai avansat în procesul de aderare la UE și își propune să devină al 28-lea membru al Uniunii până în 2028. Dacă acest obiectiv va fi atins, autoritățile de la Podgorica vor solicita, cel mai probabil, ca limba muntenegreană să fie recunoscută drept a 25-a limbă oficială a Uniunii Europene.
Din punct de vedere lingvistic, situația este însă neobișnuită. Muntenegreana, croata, sârba și bosniaca sunt variante standard ale fostei limbi sârbo-croate și sunt reciproc inteligibile. Un locuitor din Zagreb, Belgrad, Sarajevo și Podgorica poate purta fără dificultate o conversație cu ceilalți, însă, după destrămarea Iugoslaviei, fiecare stat și-a construit propria identitate națională și în jurul propriei denumiri a limbii.
Pentru Uniunea Europeană, însă, asemănarea dintre limbi nu este criteriul decisiv. Fiecare stat membru are dreptul să își desemneze limba oficială, iar toate limbile recunoscute beneficiază de același statut juridic. Asta înseamnă că întregul acquis comunitar trebuie tradus în noua limbă înainte de aderare, iar ulterior toate actele legislative și documentele oficiale trebuie publicate și în aceasta.
Miza este și una financiară. Instituțiile europene cheltuiesc deja aproximativ un miliard de euro pe an pentru traduceri și interpretariat, iar numai în 2025 au fost traduse aproximativ 2,5 milioane de pagini. Deși traducerile existente în limba croată ar putea servi drept bază pentru cele muntenegrene, recunoașterea unei noi limbi oficiale ar presupune noi traducători, interpreți și proceduri administrative.
Articolul amintește că alte organizații internaționale au ales soluții pragmatice. Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie utiliza o singură limbă de lucru, denumită „BCS” (bosniacă-croată-sârbă), considerând diferențele dintre cele patru standarde insuficiente pentru a justifica sisteme separate de traducere. Uniunea Europeană funcționează însă după un alt principiu: egalitatea juridică a tuturor limbilor oficiale și dreptul fiecărui cetățean de a comunica cu instituțiile europene în propria limbă.
Autorii observă totuși că noile generații din Balcanii de Vest sunt mai dispuse să privească aceste limbi ca părți ale unui patrimoniu comun. Încă din 2017, peste 200 de lingviști și intelectuali din Bosnia și Herțegovina, Croația, Muntenegru și Serbia au semnat Declarația privind Limba Comună, susținând că cele patru standarde reprezintă o singură limbă policentrică. Rămâne de văzut dacă apropierea de Uniunea Europeană va întări această perspectivă sau, dimpotrivă, va consolida recunoașterea separată a fiecărei identități lingvistice.
Sursa: The European Correspondent, „One language, four names, and how many translators exactly?”, 31 iulie 2026, articol semnat de Nevena Vračar.

