Cînd micro-viața pe credit sfârșește rău

Azi, toată ziua, bărcile scafandrilor, poliția și toți bărbații din sat l-au căutat pe colegul lor, dispărut în apele unui lac. Avea 48 de ani, lucra la o hidrocentrală de munte și avea datorii la bănci.Din cauza lor nu se mai înțelegea cu familia. Chiar înainte de criză își luase un apartament în rate, pe care spun colegii, le plătea tot mai greu. Acum, poate nu le mai plătește deloc.

Poștașul din satul nostru și-a luat un frigider acum trei ani. Între timp, criza i-a micșorat salariul, iar restanțele lui se tot adună. Firmele de recuperare sună pe la vecini, au înnebunit tot satul. Pe mama o scoală dimineața din pat ca să-l anunțe pe poștaș că nu și-a plătit rata la frigider. Între timp, poștașul a și scos din priză frigiderul cu pricina, să-l ia naiba că nici să-l audă bâzâind nu mai poate! Și zumzetul ala îi amintește că a luat 1200 de lei din bancă, prin Flanco, iar acum are de dat înapoi 1500. După trei ani de plată!
Citește în continuare „Cînd micro-viața pe credit sfârșește rău”

Taxa Robin Hood pentru banci. Nu e genial, ci doar complicat

„Acest impozit asupra sectorului financiar-bancar ar avea puterea de a strange, in fiecare an, sute de miliarde la nivel global. Acesta ar putea da un impuls vital Serviciului National de Sanatate, scolilor noastre si luptei impotriva saraciei in randul copiilor in Marea Britanie, precum si in lupta impotriva schimbarilor climatice si a saraciei din intreaga lume.”

Astfel isi justifica adeptii initiativei cunoscuta sub denumirea „Taxa Robin Hood” utilitatea adoptarii ei. Este vorba despre un impozit suplimentar care ar urma sa fie aplicat, in mod special si directionat, bancilor. Ideea a prins si in sanul decidentilor UE, care par decisi sa adopte o astfel de prevedere legala. Justificarea depaseste aspectul pragmatic al utilizarii acestor fonduri si face – e drept, mai voalat – si la un „temei moral”: miliardele de euro profituri inregistrate de banci la nivel global din serviciile de creditare oferite persoanelor fizice par foarte mari. Aceste rezultate financiare par sa isi gaseasca cu greu o legitimitate morala chiar si in sanul unui capitalism ca cel contemporan. Citește în continuare „Taxa Robin Hood pentru banci. Nu e genial, ci doar complicat”

Ne-am făcut oameni mișto! Românii plîng, dau flori și nu mai vor să treacă pe la bancă!

Institutul Român de Evaluare și Strategie a făcut un sondaj în care, surprinzător, nu ne mai întreabă pe cine am vota mîine dacă ar fi alegeri, ci dacă sîntem și noi oameni! Dacă mergem la biserică, la aniversări, dacă am cumpărat flori și dacă am plîns în 2010. Nu știm pe cine interesează profilul comportamental al românului pe timp de criză, dar rezultatele sînt relevante.

Încă sîntem oameni, asta e concluzia. 70% dintre noi am plîns cel puțin o dată în 2010, 83% am mers la biserică, 88% am făcut o faptă caritabilă și 70% am cumpărat flori. Nu prea cumpărăm cărți și nu trimitem scrisori. Dar mai ales, nu mai dăm pe la bănci, ni s-a cam aplecat de la creditul cu buletinul. 91% dintre români n-au mai făcut credite în 2010. Sîntem mai chibzuiți! Citește în continuare „Ne-am făcut oameni mișto! Românii plîng, dau flori și nu mai vor să treacă pe la bancă!”

Bad news: în SUA, criza se întoarce. De ce nu mai pleacă?

De ce?

Poate pentru că omenirea nu mai crede în puterile ei. Nu mai speră că o poate lua de la început, nu mai crede că istoria e ciclică și că putem să revenim unde am mai fost. În 29-33 ne-am revenit dintr-o sforțare, și gata!

Am urcat apoi pe muntele bunăstării timp de aproape un veac. Acum nu mai reușim să adunăm boarfele agonisite și să urnim căruța la deal. Nu mai avem încredere.

Citește în continuare „Bad news: în SUA, criza se întoarce. De ce nu mai pleacă?”

Mugur Isărescu e gol!

De douăzeci de ani încoace România pare să aibă un reper stabil: guvernatorul BNR. Un om integru, se spune, un om serios, care a salvat România. Nici nu-i putem contesta unele merite. Dar privind astăzi cu ochii unui român trecut prin cîteva experiențe bancare, nu putem să nu întrebăm: unde a fost Mugur Isărescu în timp ce România devenea no man’s land-ul bancar, vaca de muls a cămătarilor Europei?

În ultima vreme vedem cum guvernatorul Isărescu face reclamă pentru presă, vorbește despre vinul de la podgoria sa, despre cum îi merge afacerea, ce salarii dă la distilărie, despre acordul cu FMI și despre clasa politică.

Guvernatorul iese din cînd în cînd și spune unde a greșit guvernul, cum se muncește în această țară și ce probleme de mentalitate au românii. Dacă îl căutăm, îl găsim și la rubricile mondene debitînd panseuri de pseudofilosofie.

Dar, între timp, aflăm că băncile și-au făcut de cap în România, au inventat dobînzi peste dobînzi, comisioane nepermise, au provizioane scutite de impozite, dar și comisioane de risc! Băncile s-au înțeles și funcționează ca un cartel, și-au pus dobînzi rezonabile la vedere dar peste care au încărcat cu zeci de comisioane costul creditului, practicînd astfel dobînda ascunsă. Citește în continuare „Mugur Isărescu e gol!”