Îmi place. Despre cum s-o iei mai ușor

Au fost două evenimente la care n-am putut să merg anul acesta. Sincer vă spun, mă bucur!

La Balul Operei și la lansarea Elenei Udrea.

Despre Bal știam destule ca să nu mă mai amuze sau, chiar, să mă scoată din sărite. Am scris anul trecut ce cred despre sindrofia prăfuită cu iz de bordel provincial, nu mai insist. E tot ce putem noi, suntem mărunți și snobi, ne facem de râs cu orice ocazie și nu ne pasă, noi ne credem buni!

La Udrea…? Unii spun că s-au plictisit, alții că madam a stârnit aplauze frenetice! Vedeți, nimeni nu e perfect!

Dar ce voiam să vă spun? Citește în continuare „Îmi place. Despre cum s-o iei mai ușor”

Balul Operei. Cronica unei ipocrizii anunțate

UPDATE: În această mare de ipocrizie, să notăm totuși gestul violonistului Alexandru Tomescu care, înainte de a-și începe recitalul, a ținut să se delimiteze de unul dintre sponsorii manifestării, Roșia Montană Gold Corporation. Iar în semn de solidaritate cu cei care incearca sa salveze Roșia Montană, atît el, cat si colegul său Toma Popovici – au decis să doneze în întregime onorariul lor Asociatiei Salvati Rosia Montana. O dovadă tonică a faptului că n-au dispărut încă toate conștiințele din România.


Mă străduiesc să înțeleg ce are Balul Operei, ca manifestare mondenă de provincie, cu Opera în sine și nu reușesc. Văd cum tot felul de personaje, unele dubioase, altele doar figuri de carton ale capitalismului de grotă, se perindă pe un fel de covor roșu, într-o lume a imitației pînă în cele mai mici amănunte.

Sînt premiate personalitățile orașului, este prezent primarul, prefectul, oamenii politici cu soțiile. Un moment în care oamenii mari ai micului oraș, după ce și-au făcut averi ca-n junglă, vor să-și procure și onorabilitate. Se găsesc și cei care să le-o dea. Pe cîntec de vioară.

Printre ei poate că sînt și oameni serioși, dar probabil prea obosiți să discearnă între obligativitatea civică și ridicolul situației. Citește în continuare „Balul Operei. Cronica unei ipocrizii anunțate”