Neînfricații. Ne arată cît de frumos e imposibilul

Aleargă ca niște păsări pe deasupra zăpezii. Agitația lor veselă și necontenită te fascinează. Zboară cu ochii pe linia întinsă a zăpezii, se aruncă în hăul întunecat fără nicio ezitare. Bărbați neînfricați.

La începutul iernii lui 1918, doi ofițeri români se urcă într-un avion cu aripi de pînză, fără carlingă acoperită, fără parașute și zboară peste Carpați. Au în avion un sac și o servietă militară cu documente importante pentru Unirea care se pregătea. Și-au dat fețele cu parafină, zboară la 2600 de metri înălțime și sînt -40 de grade celsius. O să le degere ochii în cap, dar ei nu-și iau mîinile de pe manete.
Citește în continuare „Neînfricații. Ne arată cît de frumos e imposibilul”

Laurențiu și Sorin. Au murit ca să salveze un sat?

Doi piloți au murit ieri la amiază, într-un accident aviatic lîngă Cîmpia Turzii. Migul pe care-l conduceau (MIG 21 Lancer, un aparat de zbor care a mai făcut victime în Armata Română) a căzut și, odată cu el, cei doi piloți, într-un lan de porumb. Doar resturile carbonizate se mai văd pe cîmpuri. Aveau 40 de ani, aveau copii. Erau foarte buni, cîte 1300 de ore de zbor și multă experiență, erau foarte exigenți. Așa spun colegii lor.

Și atunci, de ce nu s-au catapultat?

Dacă ar fi făpcut-o, aparatul de zbor ar fi putut să se prăbușească peste casele din sat. Dar au rămas la datorie pînă cînd au văzut coșciugul morții la pămînt. Oamenii de la prima casă din apropiere n-au auzit decît o bufnitură. Dormeau. Cineva a murit pentru ca ei să nu fie treziți din somn.