Cineva mi-a povestit, astă-seară, că dintr-un sătuc din Albania vezi, cum te uiți așa, spre Corfu, dunga ce separă Marea Ionică de Marea Adriatică. Vezi în zare mările despărție și de fapt, unite, una verde și cealaltă albastră, și între ele o cărare, care pare să taie apele în două… Locuitorii sătucului s-au obișnuit cu apa lor din două mări, alunecînd, ca una singură peste pielea decolorată a pămîntului. E o priveliște stranie, iar granița de ape le aduce tot felul de gură cască și mai fac un ban. Din apă își iau mîncarea, că e Ionică sau Adriatică, peștii se scurg nevămuiți peste granița închipuită dintre ape. Ea e totuna.

Citește în continuare „E ceva ce încă nu știm” →