Etichetă: asumare

De ce presa de blog cîștigă teren. Un experiment care trebuia trăit

După 20 de ani de presă pe la diferite ziare, site-uri, radiouri, adică o presă instituționalizată, ca să zic așa, am trecut și la presa „personalizată”, așa cum este cea de blog. Anul trecut, pe vremea aceasta, a apărut Gazetino. Scrisul pe blog e un fel de „artă pentru artă”, un examen foarte greu, pe care-l trăiești numai dacă vrei. E un experiment pe care-l faci punînd în joc toate resursele tale, nimic altceva.

Jurnalistul de blog se află în situația unui om liber, liber să-și asume el, și nu ziarul sau altă organizație din care el să fie doar o rotiță, propria conduită, informațiile livrate, judecata critică, atitudinea.

Este doar el, cititorii și Dumnezeu.

Citește mai departe!

Regionalizarea îl schimbă pe Boc? O posibilă ieșire din încurcătură. Președintele așteaptă

Nu vi s-a părut ciudat cum tema regionalizării a venit în forță, pe nepusă masă? Nu s-a discutat serios despre acest subiect pînă acum. Proiectul de la Camera Deputaților stă acolo de patru ani, nimeni nu l-a luat în seamă. Și deodată, cu o justificare găsită prea în pripă ca să fie singura (noi avem și acum euroregiuni) și cea mai presantă (o mai bună accesare a fondurilot europene) devine motiv de asumare guvernamentală.

Ca să înțelegem mai bine, Citește în continuare „Regionalizarea îl schimbă pe Boc? O posibilă ieșire din încurcătură. Președintele așteaptă” →

Cum se salvează guvernul Boc. Strategii de supraviețuire

Începe săptămîna decisivă pentru guvernul Boc. De tehnocrații lui Traian Băsescu putem uita, în condițiile în care PDL și-a șlefuit discursul săptămînile trecute astfel încît să poată spune nu. E tot mai clar, PDL nu vrea să plece (iată că nici UDMR), iar USL nu vrea să intre încă la guvernare, condițiile nu sînt tocmai potrivite pentru a satisface promisiunile pe care le-au făcut.

Vedem și că Citește în continuare „Cum se salvează guvernul Boc. Strategii de supraviețuire” →

Copil al străzii, ajuns în Parlament. Mănîncă bătaie?

Motto:

În anii 90 România avea un brand. Era cunoscută în lume ca țara copiilor străzii. A orfelinatelor mizere. A mamelor fără suflet, în stare să-și arunce pruncii la ghena de gunoi. Copiii din canalele Bucureștilor ajunseseră emblema României. Poze și filme cu ei au făcut ocolul Pămîntului. Părinți de ghenă.

Situația, 20 de ani mai tîrziu

Supărați pentru reducerea salariilor, profesorii din România nu mai vor să audă de guverne, legi, asumări. Dacă pînă acum au opus rezistență la reformă din scepticism și inerție, acum o fac din ură. Dascălii nu mai vor să audă de schimbări, de noi reguli ale jocului, de putere. Și sînt ușor de înțeles.

Citește în continuare „Copil al străzii, ajuns în Parlament. Mănîncă bătaie?” →