Negreni, 2012. Trei zile în care pe Valea Crişului a avut loc cel mai mare târg de antichități din sud-vestul Europei. În fiecare toamnă vin colecționari, turiști, negustori din Ungaria, Slovacia, Austria, Germania, dar și din Marea Britanie sau America. I s-a dus vestea din om în om, pentru că altfel, târgul nu este promovat de autorități și nici de operatorii din turism. Considerat cel mai vechi din Transilvania, cu o tradiție care vine din Evul Mediu, târgul de la Negreni s-a transformat, cu fiecare an, tot mai mult într-un bâlci de țară înecat în fum de mici și cântece de manele. Doar undeva, lângă liziera pădurii, se întind, direct pe iarbă, antichitățile, mărturii ale unei civilizații ardelene tot mai subțiri și mai prost negociate. Dacă străbați cele cinci hectare de târg, descoperi practic toată România. Cu tot ce nu mai are și cu tot ce a primit din tranziția aceasta spre kitschul contemporan.
Etichetă: antichitati
FOTOREPORTAJ Aţi fost vreodată la Negreni? Tîrgul care arată ca Arca lui Noe a umplut valea de lume
Dacă te duci acolo, n-ai şanse să ieşi cu una cu două. În prima săptămînă din octombrie, în fiecare an, toată Valea Crişului se umple de lume, de fum, de forfotă şi tarabe, porumb fiert şi de cazane. De antichităţi, cizme de iarnă, căciuli de blană şi putini de stejar.
Cum am cumpărat o femeie de la iarmarocul de mall. Sub ochii lui Fătuloiu
Sîmbătă, a fost tîrg la mall, la Cluj. Nenea Ernest, cel care ne dă de fiecare dată alune caramelizate pîrporite pe vîrtelniță într-un cărucior pictat, este organizatorul bîlciomallului. E mișto, pe cuvîntul meu de om. Vin acolo, cu sutele, samsarii de vechituri (să nu se supere, că ei le zic antichități!). Unele sînt aduse din Suceava, Baia Mare, Iași, Brașov sau Tîrgu Mureș. Vin și ungurii de lîngă graniță. Vînd icoane cu Maica Domnului bălaie, de la catolici, lampadare de porțelan și tabachere de piele. Vînd și pe mama și pe tata. În tablouri de salon, cu monoclu și pălărie.
Maldăre de obiecte grămădite pe mese și pe sub mese. Ziare din timpul celui de-al doilea război mondial, o pendulă, ceainice și candelabre, farfurii și lingurițe, solnițe și oglinjoare, sticluțe de parfum și perii de argint. Tot ce-a rămas după hoardele de trăitori, generații de generații care lasă în urmă scame de amintire. Tunica generalului, portofelul lui cu cheiță, pălăria. La piciorul mesei, o caschetă de soldat neamț. Un făraș de alamă și o măturică de păr. Sluga uitucă le-a pierdut prin bîlci, la mare înghesuială.
Citește în continuare „Cum am cumpărat o femeie de la iarmarocul de mall. Sub ochii lui Fătuloiu”
Gazetino 