Etichetă: Alba Iulia

Confruntări urbane. Azi, omul rău și pomul bun

Update: Povestea se repetă și la Cluj, doar că într-un alt registru. Astăzi, organizații locale protestează împotriva tăierii copacilor din Parcul Feroviarilor, un parc aflat ceva mai departe de centrul orașului, dar al doilea ca mărime. Cetățenii au reclamat tăierea unor copaci, iar răspunsul celor implicați a fost că i-a doborît vîntul. Parcul a fost în paragină ani de zile, iar Clubul CFR a obținut concesiunea lui.

––––––––––––––––––––––––––––––––––
Desigur, pe Glob mai sînt cîteva probleme, dar asta mi se pare astăzi importantă, este problema celor din Alba și merită atenție pentru că este emblematică pentru trendul de gîndire urbană care i-a cuprins pe mulți primari.

La Alba Iulia se confruntă două tabere: Primăria care vrea să facă dintr-un parc plin de copaci, o piață plină de pavaje și 22 de organizații care spun nu.

Se remarcă chiar o tendință a ultimilor ani, aceea e a amenaja piețe deschise, pavate și cu fîntîni arteziene, aproape toate la fel, după un fel de calapod livrat de firmele de amenajare. Un mod de a face bani mulți cu eforturi puține, ca să rămînă și de parandărăt. La sfîrșit, iese ceva stupid, te miri de unde atîta lipsă de imaginație și cîtă sictireală în cum faci să arate centrul unui oraș. Citește în continuare „Confruntări urbane. Azi, omul rău și pomul bun” →

Omul care aduce podul. Sau cînd Antreprenorul e marinar

Nicolae era primul fiu al porcarului, întemeietorul satului. Zis și Papa. Băiatul fugise într-o seară de iarnă peste cîmpuri, prin zăpadă, de la porcăria boierului. Cu gînd să nu se mai întoarcă și nu s-a mai întors. Pe drum l-a prins o căruță. A sărit și el din mers și nu s-a mai uitat înapoi. Oamenii erau lemnari și odată plecat cu ei, le-a ucenicit pînă cînd a învățat meserie. Cu timpul s-a întărit ca meșter și și-a făcut echipa lui. Făcea acoperișuri la case, porți domnești, care și căruțe de mare finețe.

Nicolae a refăcut întreaga casă părintească a lui Tudor Vladimirescu. Bucățică cu bucățică, el și echipa lui de meșteri tîmplari au pus lemn nou în locul lemnului vechi și azi ea e în picioare. Pe la 1910, au sosit austriecii. Erau ingineri cu școală și proiectau poduri la comanda statului român. Aveau planuri mari, iar Nicolae vroia să lucreze cu ei. Așa a ajuns el într-o vară de început de secol să afle din mîini străine meșteșugul podului.

Făceau un pod, venea ministrul, se adunau satele grămadă Citește în continuare „Omul care aduce podul. Sau cînd Antreprenorul e marinar” →