În sfîrșit, ceva interesant! Manifestanții de la Cluj au strigat: „PDL, USL, aceeași mizerie!”. Ei, iată, cîtă luciditate, amară luciditate, în chiar focul unor revoluții?!
Cum am ajuns aici, e evident. Știm fiecare dintre noi cîtă dezamăgire s-a acumulat, cît dezgust față de clasa politică în ansamblul ei. Și atunci, unde este Albă ca Zăpada? E iarnă, fraților, și Albă ca Zăpada nu se arată?! Singur în stradă, românul a înțeles: PDL și USL e aceeași mizerie! Dar ce urmează?
Plictisul și dezamăgirea totală pe care le inspiră politica românească sînt reale. O confirmă și sondajele, și prezența la vot, dar și lentoarea cu care reacționează societatea la orice impuls politic.
Politica nu mai interesează masele largi de oameni. Ineficientă și inechitabilă, ea a rămas apanajul unor băieți isteți care s-au grupat în găști diferit colorate, dar care împart echitabil puterea și beneficiile ei. Se tem și se respectă reciproc, se sprijină și-și fac aliați din tabere adverse, sînt rotițe într-un mecanism prea bine pus la punct pentru ca el să dispară.
Albă ca Zăpada, pe care o anunță Lăzăroiu și grupul său de prieteni, din păcate are deja piticii acasă, așezați frumos pe scăunelele lor, așteaptă noi indicații, în timp ce noi așteptăm alți pitici.
Citește în continuare „Mișcarea Populară și competiția pentru prezidențiale”
Alegerile din PDL au fost interpretate ca un pact păgubos cu prezentul, o investiție pe termen scurt: votăm pentru Boc, rămânem la guvernare și profităm acum. Orice s-ar întîmpla în 2012, noi să ne facem de pe acum plinul.
Dezamăgirea analiștilor este, în primul rînd, legată de faptul că partidul, spun ei, merge autist înainte, surd, de exemplu, la avertismentele lui Blaga. De ce nu se sperie democrat-liberalii de „cel mai de temul adversar pe care l-a avut pînă acum, USL”?
Simplu, partidul este ca un animal politic cu simțuri ascuțite. A mirosit că dacă merge pe mîna lui Băsescu și-l votează pe Boc, atunci poate apare un plan. Pe cînd cu Blaga, care nu e nici el Mesia, nu avea nici garanția unei creșteri (cum ar fi putut crește Blaga partidul astfel încît să conteze?) și nici speranța unui plan, unei strategii. Blaga nu era în stare de manevre politice de anvergură care să ajute esențial partidul. Oricîtă dreptate poate că avea el. Citește în continuare „Concluzii la rece. De ce n-a cîștigat Blaga și ce planuri se fac pentru 2012”
Monica Macovei… A lansat ideea unui nou partid printr-o procedură mai complexă decît eram obișnuiți. A organizat o dezbatere la București despre Consolidarea integrității politice în partidele de centru-dreapta din Europa de Sud-Est și a lansat un apel care să culeagă adepții.
Pe scurt, în trei pași: formularea unor nemulțumiri evidente pentru public, un apel către clasa politică și lansarea partidului Albă ca Zăpada.
Așadar, nu era Alina Mungiu Pippidi, deși ea și-a dorit. Nu era Cristi Preda, deși și el și președintele și-au dorit. Alina Mungiu nu are forța necesară unui astfel de proiect, e mai mult o scriitoare de birou, iar Cristi Preda, după ce a fost lansat în misiune, nu s-a dovedit a fi fost destul de pregătit pentru ea.
Citește în continuare „Despre Albă ca zăpada și unul dintre pitici. Noroc la drum!”
Gazetino 