Etichetă: 2014

O poveste despre oameni

http://www.youtube.com/watch?v=JirvLZiFcXg

Marile prezentări de modă nu mai sunt demult o poveste despre haine, ci una despre oameni. Unele reușesc să fie artă, cu desăvârșire. Valentino 2014 este o astfel de poveste, o odisee din fire și metal, o capodoperă. De fapt, spune, în felul ei, ce schimbări au înregistrat aspirațiile umane.

Frumos în viziunea omului modern pare a fi combinația între nobil și sălbatic, între regal și natural. Regele este și un indian de pe crestele Anzilor și un om liber să aleagă, și un împovărat cu propria istorie. Valentino amestecă ingredientele unei culturi sofisticate, misterioase, cu rafinamentul imperial.

Ce iese? Un om mai complex, mai înalt, mai curat. Fiecare model este un poem care se plimbă prin secolul 21 în sandale romane, istorisind.

Dacă mă gândesc bine, mi se pare foarte complicată această artă. E prin excelență o muncă de echipă, de creație: trebuie construit totul în jurul unui concept, este coerență perfectă, inteligență, măiestrie a croitorilor, bijutierilor, pantofarilor, scenografilor, compozitorilor, regizorilor, manechinele, actrițe perfecte. Ele retrăiesc alături de costumele si echipa lor, povestea. Se transfigurează, se consumă pe catwalk, ca gladiatorii în arenele romane.

Listă scurtă pentru Cotroceni. Un nume pe zi

andrei-plesu

Dreapta, sau mai exact tabăra non-USL (vedeți că n-am zis „anti”!), tot bâjbâie după un candidat la prezidențiale. Înțeleg că Boc a refuzat.

În ciuda aparențelor, candidații nu sunt chiar așa de negăsit! Doar că trebuie să aleagă între ei cineva. Nu e ușor, dar dacă te uiți cu atenție și onestitate, există oameni capabili. Aș putea sugera o listă și am să ofer în fiecare zi un nume. Astăzi:

1. Andrei Pleșu

Nu e nevoie să vă spun cine este și nici de ce ar fi bun. Desigur, e o problemă cu funda de la gât și cu lista de cumpărături, dar poate că poporul ar avea brusc revelația eleganței și am rezolva două treburi deodată.

Următorul, mâine.

Treceți-l și pe Duda pe listă. Sau doar pe el

Spuneam cu ceva vreme în urmă că lista posibililor candidați pentru șefia statului este deschisă (vezi aici!). Că se conturează cîteva intenții, dar jocurile încă nu sînt făcute.

Ieri am asistat la un episod interesant în Parlamentul României. Dincolo de frumusețea evenimentului, ziua regelui (căruia în spunem, La mulți ani!) trebuie să vedem ce l-a determinat și cine încearcă să profite de existența acestui simbol. Pentru că Majestatea Sa a împlinit și 80 de ani și 85 de ani și din respect nu a fost invitat la tribuna Parlamentului nici de Crin Antonescu, nici de Călin Popescu-Tăriceanu (care era premier pe atunci) nici de Valeriu Zgonea.

Așadar, de ce acum? Citește în continuare „Treceți-l și pe Duda pe listă. Sau doar pe el” →

Competiția pentru prezidențialele din 2014, schimbare totală (II)

Revin asupra acestui subiect, deși nu obișnuiesc, dar interesul cititorilor pentru postarea de zilele trecute mă face să aduc noi explicații.

Pomeneam de intrarea într-o cursă neobișnuită a lui Sebastian Lăzăroiu și a lui Teodor Baconschi, preselecția pentru prezidențiale. Neobișnuită, pentru că ea pornește altfel decît s-a făcut pînă acum, iar noul tip de intrare pe culoarul competiției poate fi și cel mai bun în condițiile actuale.

De fapt, ce se întîmplă? Dacă USL are un candidat la prezidențialele următoare, cunoscut și recunoscut de formațiune, pe Crin Antonescu, PDL – și ce a mai rămas în jurul lui – nu a pomenit nici măcar în glumă de vreunul. Întrebat, acum un an și ceva, pe cine vede în locul său, Traian Băsescu a răspuns că încă nu are un nume. Așadar, președintele a lăsat cel puțin la vedere, înscrierea la liber.

Citește mai departe

Bicicleta, petrolul şi oltenii. Supersonda din satul meu

V-am spus şi se dovedeşte adevărat, nu era doar un zvon. În satul meu s-a descoperit un zăcămînt de gaze, poate cel mai bogat din Sud-Vestul Europei. Oficialii Petrom au raportat descoperirea ca pe un succes şi le-au transmis austriecilor numai veşti bune: zăcămîntul de la Hurezani este cea mai mare victorie a companiei din ultimii zece ani.

Citeşte mai departe!

Ce fel de președinte vrem?

Profesorul de sociologie Petru Iluț ne povestește la curs o întîmplare trăită de el la o universitate americană. Îmi plăcea profesorul pentru că, atunci cînd preda, nu citea din cursul său tipărit și nici nu turuia într-o limbă de lemn, ceva îndelung exersat. Avea aerul că atunci gîndește, în momentul în care îți și vorbește. Căuta printre amintiri, le formula ca idei și reușea să-ți spună ceva.

Și Iluț zice. Am fost la o petrecere acasă la una dintre studente, împreună cu colegii ei. M-am dus și din curiozitate, vroiam să văd și eu cum se distrează studenții de acolo și cum trăiesc ei acasă. (Deh, sociolog!) Bun. Și cum petrecerea era în toi, profesorul nostru s-a pornit prin căsoiul americanilor, să-l viziteze în tihnă, cu permisiunea gazdei, firește. A văzut ce era de văzut, doar ușa unei camere era închisă. S-a dus la gazdă și a întrebat-o ce ascunde acolo, a făcut și o glumă. Dar fata i-a răspuns simplu: Nu, nu ascund nimic, dar acolo stă fratele meu și citește, vrea să ajungă președintele Americii! Iar fata nu glumea. Noi în schimb am rîs cu poftă. Așadar, la americani, ca să ajungi președinte, citești!

Citește în continuare „Ce fel de președinte vrem?” →