Craiova văzută din car

În vara asta mi-am dus copilul să vadă Craiova. Citise poeziile lui Sorescu și i se părea fabuloasă urbea oltenescă. Mama și cu ăilalți, nu, nu îndrăgesc orașul ăsta. E peste puterile lor!

Păi cum să-i placă mamei cînd i s-a întîmplat ce i s-a întîmplat în piața din Craiova! S-a dus acum cîțiva ani să cumpere vinete. Se zvonea că sînt mai ieftine la ei. Și, cînd colo, s-a trezit fără portmoneu. I-l șterpeliseră! N-a mai luat vinete, s-a dus la autogară și mai că a plîns acolo, s-o vadă lumea, că nici bani de rată să ajungă acasă nu mai avea. S-a milit șoferul și a luat-o, dar umilința pe care a suferi-o maică-mea nu putea fi uitată, în veci!

Citește mai departe!

Ziua de naștere a Mariei. Prima victimă a misoginismului

Am găsit o carte – „Maria” – a unui polonez. Genul de roman de inspirație biblică, dar cu o documentare de 10 ani în lumea iudaică.

Am înțeles, de exemplu, și mă bucur că mi s-a întîmplat, de ce evreii l-au cruțat pe Baraba. Nu spun că au făcut bine, dar am înțeles, pe deplin, de ce. Nici Maria nu a fost supărată pe ei. Baraba era ce Iisus nu putea fi, și el necesar, ieșit din viață. Fiecare lupta pentru dreptate, dar fiecare în felul lui.

Lumea, așa cum e ea, are nevoie și de Iisus și de Baraba.

Citește în continuare „Ziua de naștere a Mariei. Prima victimă a misoginismului” →

Castelul de la Bonțida. Istoria unei neiubiri

Castelul de la Bonțida. Istoria unei neiubiri

A fost construit în timpul răscoalelor țărănești din nordul Transilvaniei, pentru a apăra aristocrația maghiară de furia localnicilor. Contele Bánffy a primit aprobare în 1437 de la regele Albert de Habsburg să-și ridice fortăreața din inima Transilvaniei. Construcția a durat aproape un secol, pentru ca apoi, în fiecare veac să se adauge câte ceva la ea. Zilele castelului Bánffy sunt o invenție recentă. Ar avea darul de a împrieteni locul cu sătenii de pe vale, de a aduce viață și veselie în curțile palatului. Dar ele nu reușesc decât să-i mai înstrăineze încă o dată pe țărani de locul unde niște domni de la oraș îți cer bilet de intrare ca să le vezi bâlciul.

Castelul de la Bonțida a ajuns să fie cel mai mare castel din Ardeal, supranumit Versailles-ul Transilvaniei. În timpul celui de-al doilea război mondial, Miklós Bánffy, proprietarul de atunci al locului a „uneltit” pentru ca românii și ungurii să întoarcă armele împotriva nemților. La plecarea din Transilvania, armata germană, drept răzbunare, a dat foc castelului. A ars biblioteca, au ars opere de artă, obiectele de valoare. Blestemul asupra castelului începuse.

Când au sosit comuniștii, ei au făcut din odăile nobiliare birouri pentru CAP-Bonțida, iar din grajduri și dependințe, depozite de cereale. Mai târziu nimeni nu a mai făcut nimic acolo. După anii ’70, castelul a început să fie distrus sistematic. Îl măcinau ploile, dar și mâinile oamenilor care-l descompuneau bucată cu bucată pentru a-l reclădi prin curțile lor. Se dezintegra Versailles-ul Transilvaniei și se recompunea un sat de oameni care nu reușise niciodată să iubescă locul acela.

Citește mai departe!

Complexul american și noile generații. De la presă la politică și artă

Zilele astea am citit cea mai proastă carte din viața mea. Nici nu știu de ce am insistat s-o termin. Nu-i știu titlul, nu l-am reținut, e un jaf pur și simplu.

Ei, dar și în cea mai proastă carte cu putință, am găsit vreo 20 de pagini despre cel de-al doilea război mondial, mai exact povestea unei poloneze evadate în America, care mi-a confirmat un gînd mai vechi și mi-a relevat o concluzie. Pentru voi poate e o banalitate, dar mie mi se pare foarte important.

Americanii suferă – sau nu suferă pentru că nu-și dau seama, dar sînt marcați și trăiesc în consecință –, de complexul vieții OK, al lipsei de experiențe grave, dramatice, care să fi făcut istorie pentru istorie, dar și pentru ei, personal.

Citește în continuare „Complexul american și noile generații. De la presă la politică și artă” →

Teme uitate

Voi mai știți ceva despre comisiile care trebuiau să analizeze lucrarea de doctorat a lui Ponta?
Nu de alta, dar omul acesta se face că plouă, iar noi îi ținem umbrela!

Zilele în care mă văd cu mine însămi

Lucrurile cu adevărat importante nu dispar niciodată.

Ne strecurăm printre nimicuri, facem ce facem ca să mai rătăcim și ne întoarcem la noi înșine, ceva cu adevărat important.

Istoria ta personală la fel de prețioasă ca istoria lumii.

Credeți că Iisus ar mai fi schimbat istoria lumii dacă nu avea grijă de a lui?

Manifestul noii mişcări de centru-dreapta şi o cotitură?

Mîine, 29 august, MRU şi partenerii lui vor lansa manifestul comun pentru platforma de centru-dreapta pe care vor să o construiască pentru cîştigarea alegerilor parlamentare. E un moment bine ales, coincide cu întoarcerea lui Traian Băsescu la Cotroceni, marchează un nou început.

Azi am asistat însă la primele ciocniri între oamenii preşedintelui. Udrea şi Mihail Neamţu s-au atacat reciproc. Neamţu i-a reprosat faptul că a făcut declaraţii exagerate despre presedintele Băsescu, iar Udrea i-a răspuns maliţios: că o sperie aroganţa celor care se consideră noii „Traian Băsescu”.

Amîndoi au dreptate. De ce?