E chic, veselă, interesantă, trebuie să recunoașteți! Plină de prospețime, așa-i că seamănă cu un cadou frumos împachetat care vine de departe?!
E colecția Dolce & Gabbana pentru primăvara asta și pare să nu țină cont de nimic!
Hai că nu e rău!
O iarnă. Și șase câini frumoși!
Azi ne-am plimbat. Am făcut o călătorie cu copilul meu. Ciudat, câmpurile noastre, iarna, își arată formele cu mai multă limpezime. Am constatat, traversând zările, că-mi place iarna asta subțire, indecisă, cu zăpadă atât cât să ne arate silueta pământului. Zgrumțurii oaselor lui.
Ne-am întîlnit în scobitura muntelui cu turma. Și șase câini frumoși! Recunoașteți că sunt formidabili! Am împărțit o pâine cu ei și un ceas de iarnă, spre asfințit.
Ei strâng turma, alungă lupii și-i țin de urât ciobanului. Mai țineți minte? La asta se pricep. Nu-i duce nimeni la veterinar, mânâncă bucata din zăpadă, nu merg la ședințe de casting și nu dorm pe pernă scandinavă. Sunt șase câini liberi!
Iarnă à la Pompei
Am văzut un măr ca ăsta la Șinteu, într-o iarnă afurisită. Rămâsese prins sub zăpezi, cu fructele pe el, așa, ca oamenii încremeniți sub lava vulcanului, la Pompei, cu copiii de mână și râsul pe buze.
E frumos, dar îți dă frisoane: zăpada e ca moartea, te poate prinde cu fructele neculese!
Cum a ajuns povestea podului de la Coșbuc în America
Construit în 1778, refăcut în 1937 și uitat în 2012. Cam așa se rezumă povestea ultimului pod acoperit din Europa de Est, monument istoric de categoria A, pod de trecere cu căruțele, mașinile și picioarele peste Sălăuța în satul poetului George Coșbuc din Bistrița-Năsăud.
L-au construit inginerii tirolezi când erau cantonați cu trupele la granița Năsăudului. Pentru podurile acestea acoperite au negociat cu sașii lemnul de stejar din pădurile Transilvaniei și în câteva luni ridicau un pod. Au fost 14 de toate.
În 1909 apele au distrus parțial acest pod, carea a fost refăcut în 1937. Inginerul Cătălin Petcu expert în poduri acoperite spune acum privind fotografiile tehnice ale podului că avem de-a face cu tehnica și stilul podurilor din secolul XVIII.
Un orb despre țara lui: „Voi sunteți mai orbi ca noi!”
Va merge cu bastonul lui alb la secția de votare de la Liceul de Artă, pe colț la Dostoievski. Nu are de trecut la multe semafoare, e relativ simplu. Deși nu înțelege de ce sunt nesonorizate, dar asta e o altă problemă. În cabină va intra însoțit de cineva. România nu are buletine de vot pentru nevăzători. Va vota, până la prânz când vrea să ajungă acasă, la masă, va face ce trebuie.
Profesorul Podosu are un fel al său de a vedea lumea și de a o înțelege din întuneric, altfel decât ne-am închipui. Vede, de exemplu, cât de orbi suntem noi, cât de puțin curaj au politicienii, cum nu văd dincolo de ziua de mâine. „Nu au viziune, nu au direcția de mers înainte, nu au inima neînfricată, nu mai sunt legați de țară! Cum să găsescă ei drumul?”
Predicţii pentru 9 decembrie
Sociologul Barbu Mateescu spune că Ponta nu va fi numit premier. Dar situația, rezumată de un lector-comentator ar arăta cam așa:
1. PSD va avea în jur de 185 de parlamentari;
2. PNL va avea în jur de 125 de parlamentari;
3. ARD va avea în jur de 110 parlamentari;
4. PPDD va avea în jur 60 de parlamentari;
5. UDMR va avea în jur de 30 de parlamentari.
Acestora li se adaugă minoritățile.
Majoritatea va înseamna: 263, adică PSD + PPDD + minorități.
Calculul îi aparține unui comentator,cum am mai spus, dar predicţiile procentuale îi aparțin lui Barbu Mateescu, sociolog, absolvent al University of Pennsylvania, 2005 și au fost făcute pe blogul său într-o postare intitulată „Predicții”, care poate fi citit aici. Merită, sunt 25 de predicții și sunt chiar interesante!
Așadar: doar dacă PNL intră într-o altă combinație se mai poate schimba situația.
În țara caloriferului lui Marga, românii au descoperit soba de la bloc
Transilvania e cuprinsă brusc, pe la sfârșitul lui noiembrie, de frig și ceață. Aproape din fiecare oraș vin comunicate despre înscrierile la subvenția pentru căldură. Peste tot se fac cozi în așteptarea ajutoarelor la încălzire. Gazul se scumpește și el, iar lemnele, poate mai mult decât oricând, devin marfă de contrabadă. Tot mai mulți români renunță la încălzirea pe gaz, iar fabricile de sobe încep să aibă clienți.
Deși în vara aceasta am aflat de la un distins profesor universitar, Andrei Marga, faptul că un ardelean din Mediaș ar fi descoperit caloriferul, românii n-au auzit de asta, ei redescoperă soba. Tot mai mulți transilvăneni au fost nevoiți să-și facă sobe, chiar și la bloc.
Orașele acestei țări arată iarna ca niște sate cu hornuri care trimit spre cer fuioare de fum din blocuri fără acoperișuri. Huedin, Aleșd, Abrud…
Gazetino 