Cred că lumea se clădește din pămîntul pe care stăm cu picioarele. Din piatră, chirpici sau iarbă, ea se ridică spre cer ca să acopere oasele și carnea oamenilor. Nu e ușor să clădești o lume, îți poate lua și cîteva sute de milioane de ani. Ești obligat să începi chiar și cu o celulă, iar Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți bagă.
Uitați-vă cum ard flăcările în Atena, cum mor oamenii înghețați și vedeți cît de nisipos e pămîntul de sub picioarele noastre. Iran, Israel, Siria.
E măcinat în bucăți. Poate că singura noastră salvare vine de unde ne așteptăm mai puțin. Din inimă.
Categorie: Uncategorized
Poveste de weekend. Zboară pasăre, zboară!
Am înțeles ce am de făcut de la un căutător de umbre. Un om care umblă după păsări pe cîmpuri și le urmărește umbrele pe pămînt. Nu te opri, mi-a zis el, nu te opri. Cît timp pasărea zboară, nu poate fi prinsă.
Ia aminte la pasărea care nu poate fi prinsă cît timp zboară, ci numai atunci cînd se oprește, cînd se așează, mi-a spus el.
Ascultă-i cîntecul și imaginează-ți pasărea zburînd. Doar zburînd.
Dezbatere pentru alegerea rectorului la UBB. Seriozitate
Ieri a avut loc prima dezbatere în cadrul campaniei de alegeri pentru funcția de rector la UBB. Salutăm inițiativa celor de la democratieubb, așa cum se desfășoară acum, campania începe să fie ceea ce trebuie să fie.
Veți vedea că toți trei candidații prezenți acolo (Daniel David, Ioan Aurel Pop, Eniko Vincze) au răspunsuri aplicate, poate nu foarte diferite între ele de fiecare dată, dar cu siguranță diferite de ce am avut pînă acum din partea conducerii UBB.
Urmăriți-i, căci merită. Uneori, problemele ridicate depășesc cadrul organizatoric al unei universități, ele privesc modul în care elita universitară gîndește asupra problemelor acestei societăți.( Și cer scuze în numele colegilor mei pentru că nu sînt prezentați de fiecare dată cei care pun întrebări, dar face parte din stîngăciile începutului.)
Rochița cu cireșe. Cum îmblînzesc creatorii de modă viitorul
Moschino are o colecție simplă și frumoasă pentru acestă primăvară-vară: haine imprimate cu fructe și legume. Prezentarea are loc printre lădițe cu roșii și castraveți, căpșune, mere, praz, pepeni și ardei. Vînzoleala aia de hăinuțe e plină de culoare. Parcă are gust și aduce vești de bine. Ceva ce pămîntul oferă, dincolo de timp și de cursul monedei.
E un mesaj subtil și inteligent, pragmatic și potrivnic timpurilor gri, pesimiste în care trăim. Imaginea fructelor viu colorate contrastează cu atmosfera sumbră a lumii lovite de criză. Ce poți purta mai bine pe timpul Apocalipsei decît rochița cu căpșune?
Inima Albă. Vezi cum arată (Jurnal de pe podul de gheață)
Aceeași stradă, același copac, un semafor sau un tufiș, par dintr-o altă poveste. Pe voi nu vă fascinează frumusețea iernii? O, știu că e grea, dar ca tot ce e frumos, nu poate fi altfel!
Pasărea și vînătorul
Mă văd pasăre cînd mă uit la ei. Nu om. Simt praful de pușcă și îl urăsc pentru că fluieră așa cum o face. De altfel, tot păsări îi văd și pe prietenii mei de departe. Închid ochii și sînt vrăbiile adunate stol pe tufele încărcate cu măceșe de pe drumurile Hațegului. Ce poți simți mai mult pentru prietenii tăi dacă nu că și ei sînt păsări alături de tine?
Poveste de weekend. Constructorul de poduri
Poate dintre toți oamenii de pe pămînt, pe cei care fac podurile îi iubesc cel mai mult.
Ei nu pun doar piatră peste piatră pentru o ridicătură de la pămînt spre apă, ei leagă două maluri, două lumi. Uniri imposibile. Ei fac drum peste hău, ei leagă aici de dincolo, mai întîi din piatră, apoi din fapte, cuvinte, din pași și sentimente.
Constructorul de poduri a schimbat lumea. Iisus a făcut el însuși pod din trupul lui, între Cer și Pămînt. Pe el trecem acum să ne salvăm sufletul bîntuit de spaima morții, de frica de nimic. Iisus a legat lumea de aici cu cea de Dincolo, ne-a făcut cărare mai departe de capătul lumi, pod peste moarte.
Băiatul care face poduri este, mai mult decît credeți, un om al lumii.
El știe să împletescă punți din mîini, din cuvinte. El leagă imposibilul. De el e nevoie peste tot. În creierii munților, în Piața Revoluției, în parlamente sau la televiziune. Omul care face poduri este așteptat în lumea întreagă.
Citește în continuare „Poveste de weekend. Constructorul de poduri”
Gazetino 