Ați trăit desigur, furtuni și de unii singuri. Treci prin întuneric, treci prin vîrtejul de vînt și ploaie pentru că este calea ta. Aproape că tu ți-ai făcut-o. Dacă ajungi la capăt sau nu, tot de tine depinde. Dar să știi, întotdeauna este cineva care îți ține pumnii. Cineva care te iubește. Chiar și atunci cînd ai pierdut cursa, dacă te uiti peste umăr, vezi că e cineva care îți zîmbește.
Totul este să-l vezi.
Pe fiecare dintre noi ne trezește ceva. O rază de soare, o fereastră anume, un om, o rugăciune, o tufă de mărăcini plină de vrăbii, o creastă de piatră sau un fir de iarbă. Un miracol.
Ne trezește și așa rămînem.
Putem păți orice, dar nu putem fi altceva decît sîntem. Și sîntem mai mult decît credem noi.
Iată declarația oficială a prof. Daniel David, candidatul situat pe locul al treilea în primul tur de scrutin al algerilor pentru rectoratul UBB, desfășurate joi:
«Imediat după rezultatele alegerilor pentru poziţia de rector al UBB (turul unu), am spus că voi avea o poziţie faţă de turul doi, după consultarea colegilor mei (vezi AICI).
Luni, puteți citi aici un dialog cu un elector de la Universitatea Babeș-Bolyai despre cum e ÎNĂUNTRU, ce crede despre campania electorală și cum crede că se va termina ea.
Am simțit de multe ori că artificialitatea decorului face din modă un spectacol steril, fără vlagă și lipsit de veridicitate: ce arată minunat pe un podium de plexiglas poate arăta hidos, caraghios sub cerul liber, pe stradă. Chiar și ținutele de interior trebuie să dea proba luminii de subceresc, esențială.
Citește în continuare „Unele lucruri arată mai bine sub cerul liber”
Cred că este cea mai așteptată primăvară, după o iarnă atît e grea. Au murit oameni de frig, s-au prăpădit animalele, casele, firele de curent, a înghețat via, s-au rupt pomii și-au înțepenit pescărușii în Dunăre. O iarnă în care vrăbiile și-au pierdut mințile de foame și au intrat în case, peste oameni. În primăvara asta, cîmpurile vor avea miros de cadavru. Ghioceii vor răsări de pe sub stîrvuri.
Dar azi este sărbătoarea primăverii. Vă dați seama de ce avem nevoie de ea? Poate că noi ne tragem cu adevărat din maimuțe, dar softul e făcut de Altcineva. Și tot lucrează la el. Ne umple pe dinăuntru cu ce nu avem.
Într-o astfel de zi, mie Dumnezeu mi-a făcut cel mai important dar, mi-a dat ce nu aveam.
Boris s-a pierdut în aeroportul din New-York. A cutreierat cîmpurile din jur, străduțele, a umblat prin gunoaie și a dormit pe sub scări. Ziua pornea lihnit pe străzi, cu ochii pierduți pe vitrine. Nu cunoștea pe nimeni și nimeni nu-l cunoștea pe el. Se apropia Crăciunul și frigul devenea insuportabil noaptea, iar Boris simțea că nu mai are puteri.
Din cînd în cînd își auzea aievea numele strigat și o voce cunoscută. Simțea în aer că cineva îl caută, cineva la fel de disperat ca și el. Simțea că îl așteaptă.
Gazetino 