Am povestit o bucată de vreme cu un bărbat care mi-a vorbit întruna despre cît de căcat sînt alții. Ăia de colo, de dincolo, de peste tot: sînt toți de căcat! Partea aia de țară e zero, e de căcat, orașul cutare e de căcat, indivizii ăia sînt de căcat!
Aha, mi-am zis.
Sâmbătă seara, 9 iunie, la Teatrul Național din Cluj, în prezența invitaților speciali și a publicului, TIFF 2012 și-a premiat câștigătorii. Trofeul Transilvania, în valoare de 15.000 de euro, oferit de Institutul Cultural Român (ICR), merge anul acesta în Norvegia: Oslo, 31 august / Oslo, August 31st, în regia lui Joachim Trier, este marele câștigător al ediției.
Premiul i-a fost înmânat lui Laurențiu Merișan, reprezentantul distribuitorului Independența Film, de către actrița Geraldine Chaplin și Horia-Roman Patapievici, președintele ICR.
La Ceremonia de închidere TIFF 2012, Geraldine Chaplin, Ion Caramitru și Mari Torocsik au fost onorați cu Premiul pentru întreaga carieră, iar scenograful Helmut Sturmer și directorul de imagine Iosif Demian au primit Premii de Excelență.
Întîmplările din afara noastră nu ne aparțin, de multe ori sînt al naibilui de străine. Trecem printre ele ca prin cimitir, nu e vorba de noi.
Doar dorul ne aparține pe de-a-ntregul.
E sentimentul adînc, cel care ne leagă pe noi de noi înșine.
Asta seara, de la 19, pe Transilvania Live se difuzeaza filmuletul despre intilnirea Printului Charles cu Transilvania. Dacă aveti timp…
M-au fascinat dintotdeauna podurile. O parabolă pe tema podului a fost şi prima mea proză publicată de Marin Sorescu într-o revistă literară. Aveam 17 ani.
Mai tîrziu podul a devenit de-a dreptul esenţial, trăiam în lumi diferite şi trebuia să trec zilnic dintr-o parte în alta.
Acum mă uit la ele cu duioşie şi le îmbrăţişez ca pe oameni. Podurile au devenit locuri sacre de unde simt şi văd mai bine totul.
Mîine am să plec spre unul dintre ele. Mă aştept să-l găsesc în genunchi, dar îl voi găsi. Am să vă povestesc la întoarcere totul.
Astăzi am cutreierat ziarele și n-am găsit decît discursul urii, reprodus în toate felurile posibile. Chiar ne place. E ceva masochist în felul în care ne schimonosim la lume, schimonosindu-ne pe noi.
Cred că publicul nu mai suportă nici el discursul urii, sătui de atîta agresivitate cotidiană. La muncă sînt încordați, în trafic sînt agresivi, iar cînd ajung acasă, să-i audă și pe alții bătîndu-se precum chiorii, e prea mult.
Regele Solomon i-a dat copilul femeii care era gata să renunțe la el ca să nu-l chinuiască. Va cîștiga cel care va înțelege asta.
Dragi prieteni,
Luni voi putea publica și varianta scrisă a interviului cu Mihai-Răzvan Ungureanu, cea care va apărea în Transilvania Reporter.
Sper să fie și cea video, variantă pe care colegii mei o vor posta la un moment dat pe Transilvania Tube.
Gazetino 