Bucata aceasta de timp-muzică merită ascultată. Chiar are legătură cu noi. Pe mine m-a însoțit multă vreme.
Are miros de levănțică, are culoarea cîmpurilor de rapiță. Are gust de mure. Este așteptarea serii, este capăt de drum și început de vis.
Îmi amintește de tufele de cicoare, de o fîntînă cu cumpănă, de turmele de oi, de cerul înstelat și dorul de ducă.
În ea sînt toți oamenii pe care-i iubesc. Toți, cînd se adună la masa sufletului meu, mănîncă din fericirea acestor clipe.
Ceva îmi spune că proiectul lui MRU va fi inspirat dintr-un model de dezvoltare de mare succes care a împins o ţară în topuri, într-un timp record.
Sursele mele îl dau pe MRU ca principală piesă ce va intra în scenă în perioada următoare. (I s-a și creat culoarul la fix! :))
Să vedem!
Michael a venit din Hamburg cu mulți ani înainte. Locuiește în Piața Muzeului într-o casă de el renovată. Este arhitect și lucrează la proiecte pentru Cluj, a lucrat și pentru orașul Sibiu și ultimul proiect în care s-a implicat cu entuziasm este Casa TIFF. Dar altceva vroiam să vă spun. Michael avea doar 26 de ani când a început aventura vieții lui, de la prima vizită în România, dar a știut să aleagă de fiecare dată drumul cel bun. Bun pentru el și pentru cei din jur. Și explică așa: am hotărât cu inima, n-am fost neamț când am decis că aici vreau eu să încep să trăiesc. Am fost doar inimă.
Lumea este atît de vastă că ar trebui să fii tîmpit să te oprești într-un colț al ei și să tot dai cu capul. Limitele ei sînt limitele tale, doar atît.
De ce își fixează cîte unii ținte de care se tot izbesc, habar-n-am! Cînd ar avea atîtea alte lucruri de făcut. Înclin să cred că micimea, mediocritatea ființei este invers proporțională cu pofta ei de putere.
De obicei, războiul mediocrității pentru supremație sfîrșește prost tot pentru ea. Pentru că nu știe unde să se oprească.
Mă uit la duelul puterii în România. E limpede că avem de-a face cu lipsa de limită. Ce nu par a ști unii este că dacă-l împing pe cel singur cu spatele la zid se pot aștepta să lovescă cu o forță teribilă, pe care doar dorința de supraviețuire o dă.
Ni se întîmplă și nouă. Știm asta din viață.
Articol de Ana Tutuianu, Grecia
După două luni de reală incertitudine şi lipsă de guvernare a statului jocurile pentru vot s-au încheiat. Clar electoratul grec este mai divizat ca oricând însă, după cum arată situaţia ţara nu are nici o şansă să mai aştepte finalizarea duelurilor politice pentru a obţine un guvern. Clar iniţiativa formării unui nou guvern o are Antonios Samaras, Noua Democratia care este obligat, conform Constituţiei şi rezultatelor alegerilor să se ridice la nivelul aşteptărilor şi să propună, în zilele următoare, o soluţie de guvernare care, trebuie să unească mai multe forţe politice întru acelaşi ţel.
Antonios Samaras: „Poporul grec a votat rămânerea în zona euro”.
Citește în continuare „Grecii vor să vîslească mai departe din barca Europei”
Gazetino 