Categorie: Uncategorized

Eu la CSAT mă plictisesc!

Ce credeți că face un ministru în ședința CSAT (cea mai importantă, unde se discută chestiuni de strategie, siguranță națională…) ? Scrie pe facebook! Și nu orice, scrie că se plictisește!
Așa a făcut astăzi ministrul Transporturilor, Ovidiu Silaghi!
Fraierul a crezut că dacă a plecat șefu, Victor Ponta, asta era cumva un semnal ca ședința lui Băsescu trebuie batjocoriută, luată în derîdere! A adăugat și el o flegmă, repede, lingușitor!

Dar n-a făcut decît să ne arate încă o dată că oricine, dar oricine poate ajunge ministru în această țară! Poate doar noi, naivii ne mai închipuim că treaba e o chestie serioasă, cea mai tare dintr-o țară!

Ei, nu! Ei știu că dacă-i lingi pantofii șefului de partid, aduci bani și voturi, ajungi ministru și dacă ești bocanc!

Păi amintiți-vă: Adomniței, Igaș, Liviu Pop…

Dan Diaconescu.ro

Luaţi-l pe Dan Diaconescu şi uitaţi-va la el. Este expresia fidelă a unei Românii. Cea politicianistă, ticăloşită, circară, avară, superficială, populistă, deprofesionalizată. Ea a crescut ca o gogoaşă, de la an la an. S-a umflat de n-o mai poţi stăpîni.

Dacă acestă Românie o învinge pe cealaltă, definitiv?!

Care e cealaltă? Aia care se uită chiorîş la tot şi la toate, care stă şi analizează, strîmbă din nas. România impotentă.

Şi atunci?

Dar pentru un prieten

Dacă stai pe gînduri și nu știi cu ce să începi, uită-te în jur. Primul lucru pe care-l vezi este și cel mai important: pămîntul pe care calci, cerul pe care-l respiri, soarele care le luminează.

Cu ele trebuie să începi.

Dumnezeu așa a făcut. Abia apoi a venit rîndul omului.

E atît de simplu!

Teme uitate

Voi mai știți ceva despre comisiile care trebuiau să analizeze lucrarea de doctorat a lui Ponta?
Nu de alta, dar omul acesta se face că plouă, iar noi îi ținem umbrela!

Zilele în care mă văd cu mine însămi

Lucrurile cu adevărat importante nu dispar niciodată.

Ne strecurăm printre nimicuri, facem ce facem ca să mai rătăcim și ne întoarcem la noi înșine, ceva cu adevărat important.

Istoria ta personală la fel de prețioasă ca istoria lumii.

Credeți că Iisus ar mai fi schimbat istoria lumii dacă nu avea grijă de a lui?

Curte Constituțională internațională

Ultima frontieră și anume, Curtea Constituțională la care ne uitămm toți cu speranță e și ea o instituție precară, cu vulnerabilități enorme legate de biografia judecătorilor, de prieteniile și dependențele lor politice. La asta se adaugă presiunile din media aparținînd politicienilor, presiunile străzii și ale unor pensionari manipulabili, cîteva cete de amețiți care-i cer curții decizia dragă lor.

Cît de tare poate fi o Curte Constituțională într-o țară ca a noastră?

După ce-am văzut că n-a fost în stare să ia o decizie privind faptele președintelui, dacă a încălcat Traian Băsescu sau nu Constituția și după ce a dat bir cu fugiții în concediu după referendum, îmi vine greu să cred că va lua o decizie tranșantă astăzi sau altcîndva.

Probabil că va pasa responsabilitatea altei instituții, așa cum a procedat și cu listele electorale cînd a trimis ministerele la lucru. E posibil ca și acum să se încurce în ițele validării-invalidării.

Dar, ca să construiești ceva solid trebuie să începi de pe pămînt ferm, de la certitudini.

Aș îndrăzni să spun că acum avem nevoie de o ruptură totală și că, pentru acest moment, un fel de 1866, avem nevoie de o curte de arbitraj internațională.

Ar fi imposibil să cerem așa ceva? Doar pentru această chestiune: 9 trimiși speciali ai UE care să tranșeze problema. Se poate face într-o săptămînă!

Poveste de weekend. Lumea prietenilor

Sînt vremuri în care unii își caută, mai mult decît oricînd, arca în care să urce. Sînt vremuri în care îți alegi cum să trăiești. Îți alegi prietenii, îți alegi locul, îți alegi apropiații de îndepărtați.

Sînt vremuri în care apele se separă și pentru tine, ca simplu om.

Mai mult decît orice, noi sîntem acele lucruri în care credem.

Sînt prietenii rare așa cum sînt locuri rare. Dacă le-ați găsit, rămîneți acolo.