Îmi cer iertare, cred că nu v-am mai scris de multă vreme. Între timp am cutreierat printre nisipuri.
Dar tocmai de aceea, vă spun ce-am înțeles mergând cu pași mărunți.
Nu reușim mare lucru pentru că nu suntem mai întâi pregătiți să fim oameni.
Ne pregătim să fim doctori, politicieni, profesori.Dar nu suntem pregătiți să fim oameni, nu am trăit acele experiențe care să ne clădescă din piatră, nu din nisip.
Nu poți muta munții din loc, nu poți face mare brânză câtă vreme marile tale trăiri sunt ieșirile la restaurant și conferințele cu pițipoance. Viața e mult mai mult, dacă nu pui din ea carne pe tine, n-ai cum să faci ceva demn de luat în seamă!
Doar viața formează caractere puternice, doar ea îți dă energia cu care să poți sufla flăcări pe nări.
De aceea nu reușim, pentru că nu avem de unde, nu suntem noi destul! Chiar și atunci când avem succes în profesiile noastre, tot niște neisprăviți rămânem. Pentru că viețile noastre sunt niște simulacre, iar noi, pe dinăuntrul nostru, doar niște creaturi sterpe.
Gazetino 