Efectul Vîntu asupra presei. Statul slab, băieții răi și victimele colaterale

De cîteva zile, presa s-a îngramădit ca suporterii la meci, unii în spatele puterii și alții în spatele lui Sorin Ovidiu Vîntu. Înrăiți de criză, de lupte politice și de interese personale, jurnaliștii au început să țipe, să muște din ecrane și să înfiereze, cînd pro cînd contra.

O fi asta singura modalitate în care mai pot ei reacționa după relația incestuoasă cu politica sau cu mafioții ultimilor ani? În loc să urască răul din societate, au ajuns să se urască între ei, partizani întreținuți ai unui sistem putred?

Mi s-a confirmat ideea că trebuie s-o luăm de la început și să reclădim instituții de presă credibile, care să se întrețină prin performanțele lor de piață și nu prin canale de alimentare subterane de la conturile unor mafioți sau politicieni primitivi spre conturile ziarelor.

Dan Diaconescu, Sorin Ovidiu Vîntu – e începutul sfîrșitului unei epoci triste.
După ce trece furtuna, vom vedea cine mai rămîne în picioare și, dacă ne vom mai recunoaște ca jurnaliști, vreunii, vom începe să clădim o nouă presă. Poate că nenorocita de criză ne ajută și ea să curățăm locul.

Violența, substitut al puterii. Traian Băsescu, Andrei Marga și toți prietenii lor

Zilele acestea am primit un mesaj extrem de violent de la un cititor. Mai urît ca o înjurătură, de-o mizerie incalificabilă. Cu atît mai mult cu cît venea de la un profesor universitar, mesajul m-a șocat. Era semnat, așa că l-am căutat pe om, să-l văd și să înțeleg ce se întîmplă. Este profesor la UBB, la facultatea de fizică. Din respect pentru vîrsta domniei sale, care și ea are legătură cu faptele, nu am să-i spun numele. Dar întîmplarea m-a pus pe gînduri. Pentru că am mai fost jignită, înjurată sau amenințată în lunga mea carieră de jurnalist, sînt relativ obișnuită cu asta. Dar violența de limbaj a profesorului, om din mediul academic, nu este un fapt banal, ușor de trecut cu vederea.

Apoi mi-am amintit textele agresive ale rectorului UBB, șeful acestui om. Și întîlnirea domniei sale cu Cătălin Avramescu, unde amîndoi au dovedit că au instincte de canibali, cum ar spune Mircea Badea. Prea multă violență la oameni care nu trebuie să vîneze ca să mănînce, n-au ros ghete în tranșee, nu au trăit mari traume la viața lor, nu au naufragiat pe coaste sălbatice și nici nu au ucis în războaie moderne. Sînt niște personaje de carton dintr-o lume de laborator, învățați să dispună, să obțină, să consume, să adune.

Ce-l făcea pe bătrînul profesor să scuipe cuvinte jignitoare către o femeie? Citește în continuare „Violența, substitut al puterii. Traian Băsescu, Andrei Marga și toți prietenii lor”

Ciudata tăcere din jurul lui Cristian Preda. PDL ezită

Nu vi se pare ciudat cum Cristian Preda, fost consilier prezidențial și europarlamentar PDL acum, spune lucruri incredibil de tranșante și nimeni nu-l mai ia în seamă? La începutul ofensivei sale contra guvernului Boc, Preda apărea pe primele pagini, era citat, întrebat, făcea vîlvă. Dacă a spus Preda că Boc ar fi trebuit să-și caute un job, gata, acolo sus se întîmplă ceva.

Premierului i se pregătește debarcarea, PDL intră în restructurare, cam astea erau așteptările pe care le creau bombițele lui Preda. Dar au trecut două luni și mai bine de cînd ciudata vorbire a domnului Preda se produce oarecum în orb, parca ar vorbi cu pereții. Știrile despre somațiile lui au devenit tot mai anemice, iar Boc nu reacționează niciodată, în niciun fel la ele.Tace, iar tăcerea lui seamănă tot mai mult cu încrîncenarea lui Tăriceanu.

Putem bănui că tînărul intelectual a fost solicitat pentru acest rol tocmai ca să tulbure apele, să pregătească terenul, să strige către echipajul ațipit de pe punte că se apropie stînca. Probabil că a fost ordinul căpitanului. Dar la țipetele tot mai răcnite ale lui Preda, doar tizul lui, Cezar, a tresărit. Un singur om, stăpîne? Asta e tot ce a mai rămas din PDL-ul lui Băsescu?

Dacă în toamnă, PSD se ține de cuvînt și depune moțiunea promisă, PDL cum va reacționa? Ei bine, și asta vroia să afle Traian Băsescu prin provocările lansate de Preda. Și să transmită îndemnul de a accepta, chiar și ca idee, să treacă în opoziție. Acesta fiind ultimul mesaj al domnului Preda. Tot fără răspuns.

Psihologii intră în scena. Daniel David crede că statul are nevoie de psiholog

Moartea cunoscutei artiste Mădălina Manole a adus în atenţia publică o problemă serioasă de politici de sănătate, care afectează capacitatea statului român de a oferi servicii de sănătate mintală adecvate propriilor cetăţeni. Cred că, până la cazul Mădălina Manole, am mai avut, din păcate, mulţi şi multe “Mădălini/Mădăline” care au rămas însă în anonimat. Notorietatea Mădălinei Manole poate oferi o oportunitate de a gândi critic şi reflexiv asupra modului în care abordăm şi înţelegem sănătatea mintală în ţară, pentru ca, pe viitor, astfel de cazuri să fie tot mai puţine. Aşadar, să procedăm pas cu pas la această analiză succintă.

Cum e privită sănătatea şi cum sunt organizate serviciile de sănătate mintală în ţările dezvoltate?
• Sănătatea este conceptualizată ca o stare de bine fizic, psihic şi social (aceasta este definiţia dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii). Aşadar, profesiile care sunt recunoscute ca făcând parte din sfera serviciilor de sănătate (“health professions”) şi care pot accesa sistemul în beneficiul pacienţilor, sunt cele medicale şi psihologice (psiho-sociale). Împreună ele definesc sistemul de sănătate modern, gândit pe un model bio-psiho-social.

• Ce implicaţii are această organizare? Citește în continuare „Psihologii intră în scena. Daniel David crede că statul are nevoie de psiholog”