Categorie: Uncategorized

Nu-l mai jigniți, nu-l mai jigniți pe circar! El dă apă la elefanți

E anul 1929 și circul lui a intrat în criză. Oamenii nu mai vin cu copiii de mînă la spectacolul lui. Pe sub pînza cortului se așterne praful, iar animalelor nu mai are ce să le dea de mîncare. În timpul crizei i-au murit trei elefanți, toți leii și doi cai.

După război, circul a ieșit cu pînza cortului cîrpită, cinci acrobați morți, o rusoaică pierdută, fără mașină și fără nici un ban în conturi. Doar clovnii mai aveau ceva prin buzunare, ei se strecuraseră singuri, dincolo de tranșee. Alegria!
Citește în continuare „Nu-l mai jigniți, nu-l mai jigniți pe circar! El dă apă la elefanți” →

Cînd tu ești negrul. Cine merge cu tine?
Huckleberry Finn a plecat din Missouri cu o „cioară” pe Mississippi în jos
și a ajuns la Cairo cu un prieten.

Am stat în mijlocul unui drum înzăpezit, printre ciulini, și m-am gîndit la noi. La toți cei care ne știm. Unii au fost prinși de înghețul iernii supărați pe lume, alții cu dureri în piept, în spitale, alții sătui pur și simplu să nu găsescă oamenii potriviți pentru visele lor.

Mi-am amintit furia cu care îmi povestea prietena mea, venită de la Viena, că oamenii nu sînt frumoși nici acolo, că străzile nu sînt adevărate, că fețele oamenilor sînt moarte. Îi văd încă buzele mișcîndu-se nervos, și ochii căutînd răspunsuri. E o lume mică, prea mică pentru visele ei. E o lume mică și pentru visele mele.
Citește în continuare „Cînd tu ești negrul. Cine merge cu tine?” →

De remarcat. În plină criză, Estonia face un salt înainte

Fenomenul economic s-a dovedit a nu fi unul obiectiv-matematic ci destul de subiectiv, în care se simt și cele mai mici ”emoții”. Tocmai de aceea, spun unii ideologi ai crizei (printre care si George Soros) semnalele optimiste au efecte pozitive în plan economic și sînt insistent recomandate.

Economiei noastre îi lipsește optimismul, soluție la care estonienii s-au gîndit. Ei trec la moneda euro pentru a da un semnal optimist și a atrage investiții. În plină criză, o țară mică, din Nordul Europei, sfidează condițiile momentului și face un salt înainte. Cred că ar trebui să fim atenți la ea, așa cum vă spuneam cu ceva timp în urmă, am fi putut fi atenți la expertiza lui Mart Laar, fost premier de criză în Estonia și consultant în Georgia.
Citește în continuare „De remarcat. În plină criză, Estonia face un salt înainte” →

Ce înțelegem prin proiect de țară?

Inițiativa unui site (www.proiectdetara.ro) care să fie o platformă de dezbatere, un forum de idei, un loc de întîlnire al inteligenței românești, aparține unui grup neancorat politic. Ba dimpotrivă, este doar răspunsul la indiferența clasei politice față de necesitatea unui asemenea demers.

Proiectul ar fi putut fi făcut instituțional, dar decidenții nu i-au acordat atenție. Cu atît mai mare este provocarea pentru societatea civilă.

Citește în continuare „Ce înțelegem prin proiect de țară?” →

Frumos de la Cavalli

De ce-mi place Roberto Cavalli? În primul rînd pentru că niciodată creațiile sale nu sînt statice, nu au greutate și nu aparțin timpului prezent.

Din cum își îmbracă femeia visului lui, îți dai seama cum o iubește. Este diafană, imponderabilă, naturală, este delicată sau agilă ca o felină, dar niciodată artificios țeapănă. Niciodată manechin. Femeia creată de Cavalli străbate lumea în cîțiva pași, cît are podiumul, dar o străbate pe toată, de la un capăt la altul, cu sete, de parcă mîine ar veni Apocalipsa.

Citește în continuare „Frumos de la Cavalli” →

Ce așteptați de Crăciun? Serile lui Cristos din Agrafa

Cristos e păstor în Agrafa. L-am întîlnit acum două ierni. Rîdea și povestea cîte foi are plăcinta pe care o face mama sa ca să i-o pună zilnic în traista de lînă colorată.

Paște o turmă de capre, nenumărate. Rîde dacă-l întrebi cîte are. Dumnezeu știe, ale lui sînt, îți răspunde. Privește seară de seară trenul care străpunge muntele, dar nu-l ispitește niciodată. Ascultă clopotele bisericii, cîntecul stins al călugărilor, miroase un pumn de ace cerate, mănîncă încet, mestecînd bine fiecare îmbucătură din plăcinta făcută de mama lui. Trec zilnic veștile pe munte. Unii se duc și alții vin. Cristos așteaptă altceva.

Cristos așteaptă pe Cineva.

Crăciunul nostru să ni-l aducă pe cel așteptat.

Bad news: în SUA, criza se întoarce. De ce nu mai pleacă?

De ce?

Poate pentru că omenirea nu mai crede în puterile ei. Nu mai speră că o poate lua de la început, nu mai crede că istoria e ciclică și că putem să revenim unde am mai fost. În 29-33 ne-am revenit dintr-o sforțare, și gata!

Am urcat apoi pe muntele bunăstării timp de aproape un veac. Acum nu mai reușim să adunăm boarfele agonisite și să urnim căruța la deal. Nu mai avem încredere.

Citește în continuare „Bad news: în SUA, criza se întoarce. De ce nu mai pleacă?” →