Stau în curtea casei și tac. Privesc spre zidurile proaspăt văruite. Casa are ușile deschise, mă uit la hîrtiile frumos colorate prinse de mama cu piuneze pe pereți, le schimbă în fiecare an, la polonicul alb agățat în cui, în același loc unde l-am lăsat. Pisicile dorm și ele la soare, o găină se scaldă în țărînă, a primăvară. Dinspre pădure se revarsă atîta cîntat de cuc, de te îmbată de cap. Citește în continuare „Întoarcerea înfrînților acasă. Viața abia de acum începe”
Categorie: Uncategorized
De ziua lui Cioran. Cînd România nu este nici ea acasă
Tot m-am plimbat peste știrile de ieri, de la Paris și nu pot să înțeleg cum de s-a întîmplat să fim din nou nătîngi și de rîsul lumii. De rușinea noastră în primul rînd. N-am fost în stare, ca stat, să recuperăm bunurile culturale care au aparținut lui Emil Cioran, scoase ieri la licitație, în Franța. Le-a cumpărat altcineva pentru noi, un cetățean din București și le va dona României.
Ministerul Culturii, în schimb, n-a făcut nimic. Citește în continuare „De ziua lui Cioran. Cînd România nu este nici ea acasă”
Captură impresionantă a poliției locale Cluj: a fost confiscat un sac de urzici
Poliția locală a făcut un raid prin piețele Clujului. În urma verificărilor serioase, au fost descoperiți cîțiva infractori care cărau un sac cu urzici și unul cu haine vechi.
Pentru că nu aveau acte de proveniență și comercializare pentru urzici (cum să fii comerciant oficial de urzici?), oamenii au fost amendați cu 1500 de lei, iar urzicile le-au fost confiscate. Ba mai mult, polițiștii comunitari au depistat și alte persoane care aveau un braț de narcise, iar o bătrînă avea 85 de ouă de vînzare. În mod dubios.
Prin urmare, întreaga captură, urzicile, narcisele, hainele și ouăle ba chiar și ceva lapte, au fost confiscate și apoi distruse, se arată în comunicatul Primăriei.
Citește în continuare „Captură impresionantă a poliției locale Cluj: a fost confiscat un sac de urzici”
Azi dimineață a fost cutremur pe insulă. Îndeasă pămîntul în vasul spart și pune-l la loc
Azi dimineață a fost cutremur pe insulă. Pietrele sînt încă reci și soarele se întinde încet peste ziduri. O oală cu flori s-a răsturnat pe caldarîm. Femeia a adunat pămîntul cu mîna și l-a așezat la loc, în vasul ciobit.
A pornit mai departe, desculță, cu baticul negru legat în jurul capului, spre biserica de deasupra apelor, cu cele șase clopote spînzurate de cer. Se uită în sus și așteaptă ca liniștea să se așeze pe mîna ei.
Insula e frumoasă, Doamne, ca un cuib albit de soare și plin de flori, de oameni și de cîntece. Departe, în zare, pămîntul își tremură burta amenințător. El aduce timpul singurătății, cu el vine moartea, încet încet.
Femeia pornește mai departe cu tălpile ei lipite de pămînt îți scrie ție, citește cuvintele lăsate de pașii ei. Cu fiecare pas e tot mai departe. Întinde Doamne mîna și prinde insula, să nu se rispească în ape.
Întinde și tu mîna și prinde povestea ei, să nu se înece în uitare. Ridică-ți sufletul și bucură-te de ea pentru timpul scurt cît v-a mai rămas. Adun-o în vasul spart, îndeas-o cu palma, fă-o cum a fost și pune-o din nou la soare.
România ca un mare stadion
Pro-America sau Pro-Rusia?
Pro-Băsescu sau Pro-USL?
Pro-Intervenție în Libia sau Pro-pace
Cu Zăvoranca sau cu Pepe?
Cu Roșia Montană sau cu RMGC?
Cu Boc sau cu Blaga?
Cu Iri sau cu Moni?
Stat asistențial sau minimal? Citește în continuare „România ca un mare stadion”
Cum traduce Dîncu telegramele WikiLeaks?
Nu era o Volgă, ci o bicicletă. Și nu i s-a dat, că i s-a luat. Adică, Radio Erevan.
Ceva asemănător povestește și Vasile Dîncu despre complotul pe care diplomația americană i l-a pus în cîrcă. Potrivit documentelor WikiLeaks, Dîncu ar fi fost creierul acțiunii de suspendare a președintelui Traian Băsescu în 2007.
„Problema e că, în ceea ce privește această suspendare, Citește în continuare „Cum traduce Dîncu telegramele WikiLeaks?”
Ai grijă de cîinele și de iubita ta
După-amiezele de toamnă, cînd cerul se lăsa jos de tot și pomii păreau grei, ca de lut, iar drumul întunecat pe sub ei, un drum de pîslă, mă ascundeam în spatele carului și mă lăsam purtată pe cîmpurile apăsătoare. Nu înțelegeam de ce are omul putere să respire și să meargă mai departe. Mai tîrziu m-a cuprins aceeași teamă și același gust coclit al spaimei într-un mare oraș,cu străzi pustii, în fața unui bloc părăsit, cu găuri în loc de ferestre. Prin care șuiera vîntul. Pustiul lui, maiestuos și afumat pe la colțuri, un schelet rămas în picioare.
Citește în continuare „Ai grijă de cîinele și de iubita ta”
Gazetino 