Categorie: Uncategorized

Anunţ / Gazetino pregăteşte un reportaj-documentar la Roşia Montană. Orice sprijin este bine-venit

Epopeea Roşia Montană se apropie de punctul culminant. Perspectivele sînt tot mai sumbre, iar Gold Corporation a obţinut cam tot ce putea obţine. Inclusiv tăcerea sau sprijinul presei.

Gazetino îşi propune să realizeze un reportaj-documentar în care să afle de ce au ajuns Munţii Apuseni un teatru de război cu o miză atît de importantă, cum este astăzi viaţa acolo, dar mai ales, ce cred oamenii că se va întîmpla peste cîţiva ani şi cît de pregătiţi sîntem pentru ce urmează.

Gazetino nu are surse de finanţare proprii, de aceea orice ajutor este binevenit.

Pentru cei care vor să sprijine demersul, detalii pe adresa de e-mail: rhurezean[at]yahoo[dot]com.

De asemenea, publicaţiile interesate de o formulă de colaborare pe această temă, pot să mă contacteze în acelaşi mod.

Poveste de week-end / Fântâni pentru oameni

Faţă de fîntîni am sentimente aparte. Aproape că le ador, le caut, le urmăresc şi le sorb de drag, ca pe nişte fiinţe vii. Întîlnirea cu fiecare fîntînă a fost de fiecare dată o bucurie şi o surpriză. O fîntînă are răcoarea ei, inconfundabilă, scoate aburi în aerul rece sau tremură răcoroasă vara în soare.

Citeşte mai departe!

Poveste foarte scurtă de weekend

Dragii mei prieteni, v-am obişnuit cu un dar de weekend, şi-mi pare rău că astăzi nu vi-l pot face. Poate pentru că astăzi am eu însămi nevoie să primesc mai mult decît să dau.

Ne vedem curînd.

Pînă atunci, să aveţi zile însorite şi fîntîni pe drum.

Iubind lumea de piatră

Parcă mai mult decît orice din lumea asta materială îmi place piatra. Mi se pare mai caldă și mai adîncă chiar decît memoria unui om. Cîteodată, mai umană decît omul de carne, piatra prinde un suflet al ei. Lumea întreagă pare a fi de piatră, pe sub tălpi, clădită în ziduri, turnuri de biserici, pat pentru cavaleri și semn de aducere aminte la mormînt. Uneori piatra mi se strecoară pe sub piele și-mi dă putere. Imi aduce aminte de zilele de vară cînd se albește la soare, de insulele crescute din miezul de cremene, de pavajele tocite sub roți, de stîlpii casei, de treaptele scărilor. Citeşte mai departe!

UPDATE: E bal la Grădina Botanică. O iubește cineva?

UPDATE Seara de la Grădina Botanică a fost superbă. Organizare impecabilă într-un decor deosebit, atmosferă relaxată, muzică bună și doamne cu ținute frumoase. Niciun fel de stridențe, oameni normali. Mihaela Rus, sufletul acestui eveniment a vorbit deschis despre problemele Grădinii, s-au oferit premii pentru fotografii, s-a organizat o licitație. Mîine vom ști și rezultatul.

Pînă una alta, vedem cu ochii noștri că din păcate, aveam dreptate: proprietarii Grădinii sînt total dezinteresați. Andrei Marga nu a venit deși invitații spuneau că pe la prînz își bea cafeaua la bulevard. Nu a venit nici primarul deși promisese, nici alți președinți, prefecți, politicieni. Nimeni. Grădina e lăsată pe mâna oamenilor entuziaști, pentru că domniile lor au treabă să facă bani, politică, propagandă.
Este clar că nu le pasă, că de la rector în stînga și-n dreapta politică e tot o apă și-un pămînt. Adică, nici măcar, e o expresie prea îngăduitoare! Citește în continuare „UPDATE: E bal la Grădina Botanică. O iubește cineva?” →

Un altfel de dar de la Gazetino

Dragi prieteni, v-am obișnuit la sfîrșit de săptămînă cu o poveste în dar. De data asta, mă așez în iarbă, cu ochii pe cer, oriunde voi fi și mă gîndesc la voi. Va trebui să aflu dacă mai pot să mă țin de voi, în zbor.

Menousis. Povestea unui grec, a unei taverne și a unei femei

Vă ofer în dar, weekendul acesta, balada lui Menousis. O ascult foarte des, este cîntecul meu preferat. Dar astăzi am să vă și povestesc despre Menousis. El este un tînăr grec ce-și iubește femeia frumoasă. Într-o zi, la tavernă, pe cînd bea cu prietenii, unul dintre ei spune că a văzut-o de curînd, la fîntînă. Că i-a cerut un sărut și ea i l-a dat. Scos din fire, Menousis se duce acasă și-o omoară.

A doua zi, cînd înțelege ce a făcut, începe s-o plîngă. Menousis este o baladă tristă.
Prietenii care au glumit pe seama soției lui, la tavernă, îi deplîng slăbiciunea. Totul a fost o greșeală. Doar femeia lui Menousis nu mai poate merge să scoată apă de la fîntînă.

Menousis e tristețea greșelilor noastre.

Citește în continuare „Menousis. Povestea unui grec, a unei taverne și a unei femei” →