Categorie: Opinii

Cînd adevărata primăvară nu e în noi

Cred că este cea mai așteptată primăvară, după o iarnă atît e grea. Au murit oameni de frig, s-au prăpădit animalele, casele, firele de curent, a înghețat via, s-au rupt pomii și-au înțepenit pescărușii în Dunăre. O iarnă în care vrăbiile și-au pierdut mințile de foame și au intrat în case, peste oameni. În primăvara asta, cîmpurile vor avea miros de cadavru. Ghioceii vor răsări de pe sub stîrvuri.

Dar azi este sărbătoarea primăverii. Vă dați seama de ce avem nevoie de ea? Poate că noi ne tragem cu adevărat din maimuțe, dar softul e făcut de Altcineva. Și tot lucrează la el. Ne umple pe dinăuntru cu ce nu avem.

Într-o astfel de zi, mie Dumnezeu mi-a făcut cel mai important dar, mi-a dat ce nu aveam.

Boris. Povestea unei ierni

Boris s-a pierdut în aeroportul din New-York. A cutreierat cîmpurile din jur, străduțele, a umblat prin gunoaie și a dormit pe sub scări. Ziua pornea lihnit pe străzi, cu ochii pierduți pe vitrine. Nu cunoștea pe nimeni și nimeni nu-l cunoștea pe el. Se apropia Crăciunul și frigul devenea insuportabil noaptea, iar Boris simțea că nu mai are puteri.
Din cînd în cînd își auzea aievea numele strigat și o voce cunoscută. Simțea în aer că cineva îl caută, cineva la fel de disperat ca și el. Simțea că îl așteaptă.

Citește mai departe!

Dar ceva ne poate salva

Cred că lumea se clădește din pămîntul pe care stăm cu picioarele. Din piatră, chirpici sau iarbă, ea se ridică spre cer ca să acopere oasele și carnea oamenilor. Nu e ușor să clădești o lume, îți poate lua și cîteva sute de milioane de ani. Ești obligat să începi chiar și cu o celulă, iar Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți bagă.
Uitați-vă cum ard flăcările în Atena, cum mor oamenii înghețați și vedeți cît de nisipos e pămîntul de sub picioarele noastre. Iran, Israel, Siria.
E măcinat în bucăți. Poate că singura noastră salvare vine de unde ne așteptăm mai puțin. Din inimă.

Poveste de weekend. Zboară pasăre, zboară!

Am înțeles ce am de făcut de la un căutător de umbre. Un om care umblă după păsări pe cîmpuri și le urmărește umbrele pe pămînt. Nu te opri, mi-a zis el, nu te opri. Cît timp pasărea zboară, nu poate fi prinsă.

Ia aminte la pasărea care nu poate fi prinsă cît timp zboară, ci numai atunci cînd se oprește, cînd se așează, mi-a spus el.

Ascultă-i cîntecul și imaginează-ți pasărea zburînd. Doar zburînd.

Dezbatere pentru alegerea rectorului la UBB. Seriozitate

Ieri a avut loc prima dezbatere în cadrul campaniei de alegeri pentru funcția de rector la UBB. Salutăm inițiativa celor de la democratieubb, așa cum se desfășoară acum, campania începe să fie ceea ce trebuie să fie.

Veți vedea că toți trei candidații prezenți acolo (Daniel David, Ioan Aurel Pop, Eniko Vincze) au răspunsuri aplicate, poate nu foarte diferite între ele de fiecare dată, dar cu siguranță diferite de ce am avut pînă acum din partea conducerii UBB.

Urmăriți-i, căci merită. Uneori, problemele ridicate depășesc cadrul organizatoric al unei universități, ele privesc modul în care elita universitară gîndește asupra problemelor acestei societăți.( Și cer scuze în numele colegilor mei pentru că nu sînt prezentați de fiecare dată cei care pun întrebări, dar face parte din stîngăciile începutului.)

Aici puteți urmări înregistrarea dezbaterii!

Rochița cu cireșe. Cum îmblînzesc creatorii de modă viitorul

Moschino are o colecție simplă și frumoasă pentru acestă primăvară-vară: haine imprimate cu fructe și legume. Prezentarea are loc printre lădițe cu roșii și castraveți, căpșune, mere, praz, pepeni și ardei. Vînzoleala aia de hăinuțe e plină de culoare. Parcă are gust și aduce vești de bine. Ceva ce pămîntul oferă, dincolo de timp și de cursul monedei.

E un mesaj subtil și inteligent, pragmatic și potrivnic timpurilor gri, pesimiste în care trăim. Imaginea fructelor viu colorate contrastează cu atmosfera sumbră a lumii lovite de criză. Ce poți purta mai bine pe timpul Apocalipsei decît rochița cu căpșune?

Citește mai departe!

Inima Albă. Vezi cum arată (Jurnal de pe podul de gheață)

Aceeași stradă, același copac, un semafor sau un tufiș, par dintr-o altă poveste. Pe voi nu vă fascinează frumusețea iernii? O, știu că e grea, dar ca tot ce e frumos, nu poate fi altfel!

Vezi mai multe fotografii!