Copilul meu a vrut să vă „citească” o poezie!
Iat-o!
Cu valul vremilor ce curg
Atâtea cântece s-au dus,
Și valul vremilor ce curg
Atâtea cântece-a răpus…
Eu va sarut, pareti strabuni,
Pe varul alb, scobit de ploaie…
…………………………..
De ce-ți stergi ochii cu cămașa,
Ori plângi, vecine Niculaie?…
Octavian Goga – Casa noastră
PS: Cam scurtă, dar ni se umbriseră și nouă ochii!
Lupta e uneori istovitoare, are lungimi și întunecimi în care pur și simplu te saturi să te tot scufunzi. Lupta e, oricum, înțeleasă de fiecare altfel și inamicul este altul pentru fiecare!
Poate de aceea s-au inventat cîrciumile iar popoare care n-au prea multe floricele au în schimb bere și whiskey și rachiu.
Poate că o pauză sinceră e mai bună decît o bătălie perfidă!
Noroc!
Ce credeți că face un ministru în ședința CSAT (cea mai importantă, unde se discută chestiuni de strategie, siguranță națională…) ? Scrie pe facebook! Și nu orice, scrie că se plictisește!
Așa a făcut astăzi ministrul Transporturilor, Ovidiu Silaghi!
Fraierul a crezut că dacă a plecat șefu, Victor Ponta, asta era cumva un semnal ca ședința lui Băsescu trebuie batjocoriută, luată în derîdere! A adăugat și el o flegmă, repede, lingușitor!
Dar n-a făcut decît să ne arate încă o dată că oricine, dar oricine poate ajunge ministru în această țară! Poate doar noi, naivii ne mai închipuim că treaba e o chestie serioasă, cea mai tare dintr-o țară!
Ei, nu! Ei știu că dacă-i lingi pantofii șefului de partid, aduci bani și voturi, ajungi ministru și dacă ești bocanc!
Păi amintiți-vă: Adomniței, Igaș, Liviu Pop…
Luaţi-l pe Dan Diaconescu şi uitaţi-va la el. Este expresia fidelă a unei Românii. Cea politicianistă, ticăloşită, circară, avară, superficială, populistă, deprofesionalizată. Ea a crescut ca o gogoaşă, de la an la an. S-a umflat de n-o mai poţi stăpîni.
Dacă acestă Românie o învinge pe cealaltă, definitiv?!
Care e cealaltă? Aia care se uită chiorîş la tot şi la toate, care stă şi analizează, strîmbă din nas. România impotentă.
Şi atunci?
Dacă stai pe gînduri și nu știi cu ce să începi, uită-te în jur. Primul lucru pe care-l vezi este și cel mai important: pămîntul pe care calci, cerul pe care-l respiri, soarele care le luminează.
Cu ele trebuie să începi.
Dumnezeu așa a făcut. Abia apoi a venit rîndul omului.
E atît de simplu!
Voi mai știți ceva despre comisiile care trebuiau să analizeze lucrarea de doctorat a lui Ponta?
Nu de alta, dar omul acesta se face că plouă, iar noi îi ținem umbrela!
Lucrurile cu adevărat importante nu dispar niciodată.
Ne strecurăm printre nimicuri, facem ce facem ca să mai rătăcim și ne întoarcem la noi înșine, ceva cu adevărat important.
Istoria ta personală la fel de prețioasă ca istoria lumii.
Credeți că Iisus ar mai fi schimbat istoria lumii dacă nu avea grijă de a lui?
Gazetino 