Consiliul local este un loc în care poţi uşor urmări fenomene politice la scară redusă, de laborator. După alegerile din iunie anul acesta, puterea şi opoziţia au altă configuraţie: la putere este Alianţa la care se adaugă UDMR-ul şi formează o majoritate precară, iar în opoziţie au rămas consilierii PSD şi PRM, şi ei cu o minoritate fluctuantă (PRM nefiind totdeauna alături de PSD). Dacă pe vremea lui Gheorghe Funar consilierii PSD, PNL, şi UDMR au format o opoziţie constantă la PRM, luând practic toate deciziile care le-au stat la îndemână, acum, PRM şi PSD s-au trezit de aceeaşi parte a baricadei. Consilierii UDMR, invocând supărări mărunte, preferă să se afle, ca întotdeauna de partea celor mulţi şi puternici, adică în „gaşca Aliaţilor”. Consilierii liberali s-au trezit şi ei „duşmani” ai fostului lor maestru şi camarad într-ale politicii, pesedistul Ştefan Dimitriu. Fiecare dintre aceşti ucenici de ieri sânt astăzi nişte jongleori care fac figuri şmechereşti în culise, se dau duri în plen şi au o majoritate, de care se bucură, datorită, pe de o parte luptei pe care a dus-o Dimitriu cu Funar, până la KO-ul din final şi pe de altă parte, lui Emil Boc, care a câştigat şi pentru ei puterea din Primărie. Piesele de şah fiind astfel aşezate pe tabla de joc, Boc şi Dimitriu s-au trezit de o parte şi de alta a mesei, luptând, amândoi pentru aceleaşi lucruri, însă, culmea, ca adversari. Pentru că amândoi ştiu ce trebuie făcut cu acest oraş şi pentru că nici unul dintre ei nu este făcut pentru bătălii minore,ar trebui ca armele să tacă, iar legile să vorbească. Abia atunci am putea spune că la Cluj s-a schimbat ceva.

Romania traieste astazi ca in anul 1980. Am muncit in zadar 24 de ani. Aceasta este concluzia Forumului Presedintilor Patronatelor din Romania. Daca toata lumea a evoluat, economia mondiala inregistrind un salt de 83,4%, economia Japoniei a crescut cu 78%, cea din SUA cu 98,3%, iar in Europa de Vest cu 56,1%, Romania a batut pasul pe loc. Noi traim astazi ca in 1980, economia tarii noastre nu a evoluat deloc.
Avem aceeasi tara, sintem prizonierii trecutului. Ne-am intors in timp, am gresit directia in tunel si am luat-o inapoi. Luminita de la capatul lui a fost o farsa. Mergeam inapoi, asta este! Ajunsi, insa, in 1980, este cazul sa mai si poposim, pentru ca altfel, daca o luam tot inapoi, ajungem pe cind nimic nu era. N-as vrea sa descoperim impreuna trecutul. Patronatul Romaniei este foarte nemultumit de conditiile fiscale si legislative de la noi. Oamenii de afaceri invoca o lipsa cronica de competitivitate, incrimineaza capacitatea de constructie si responsabilitatea guvernelor Romaniei. Ei spun ca Romania este decuplata complet de la procesul general de dezvoltare europeana, decalajul tarilor europene fata de noi majorindu-se considerabil, de la 1/16 la 1/28.
De asemenea, patronii romani cred ca o crestere de doar 10% a gradului de acoperire a consumului intern din productia nationala prin politici active de marketing ar putea insemna un spor de 15% al PIB, reducerea cu trei miliarde de euro a deficitului balantei comerciale, peste 600 de mii de noi locuri de munca si o crestere a veniturilor salariale medii cu 20%. Memorandumul Patronatelor este o radiografie obiectiva a starii de fapt din Romania.
Pe oamenii de afaceri ii intereseaza sa-si poata dezvolta firmele. Pe romani ii intereseaza sa le creasca nivelul de trai. Toti vor de la cei care vor guverna tara macar acel blestemat de 10%, sa ajungem si noi contemporani cu restul lumii.

„Fapte nu vorbe” a fost sloganul electoral al domnului Gheorghe Funar, care, s-a vazut, a esuat de la prima incercare. Ca text de campanie, acesta si cel referitor la primarul gospodar ar fi trebuit sa aiba mare succes. Se spune ca electoratul s-a maturizat, apreciaza programele pragmatice, ca faptele sint cele mai convingatoare argumente. Ei bine, nu este asa. Omul faptelor a fost spulberat din cursa, cu toate acele sute de strazi, poduri sau spitale renovate. De ce? Pe de o parte, populatia are experienta unei „guvernari” ineficiente la Cluj, aprecierea ei critica fiind intemeiata. Nu mai poti veni sa promiti fapte, atita vreme cit ti-a stat in putinta sa faptuiesti cind ai avut o functie executiva si n-ai facut-o. Nu poti veni sa spui ca va curge lapte si miere, atita vreme cit laptele si mierea au luat alte cai, mai putin inspre flaminzii acestei natii. Faptele tale nu conteaza daca ele nu au garantata corectitudinea. Pentru electoratul clujean „faptele” pe care le-a invocat un candidat nu au avut succes. Oamenii nu au mai avut incredere pur si simplu in fapte, dovada ca acel slogan nu a mai convins. De altfel, si Ceausescu a fost „omul faptelor”, si la ce ne-a folosit? Raul pe care l-au produs faptele sale nu poate fi sters din istoria acestei tari.

Am citit un mesaj-scrisoare, publicat in toata presa clujeana, la inceputul saptaminii, si semnat de Gheorghe Funar. In scrisoare le multumea clujenilor pentru cei mai frumosi doisprezece ani pe care i-a trait ca primar. Va rog sa ma credeti ca tot de doisprezece ani citesc sute, mii de comunicate, de scrisori, de texte scrise de fostul primar Gheorghe Funar, dar nici una nu seamana cu acel text din scrisoarea publicata zilele trecute. Nu am regasit nimic din limbajul folosit in cei doisprezece ani de activitate „literala” a domnului Funar. Daca n-ar fi fost semnata de domnia sa, as fi jurat ca este textul altcuiva, atit de grijuliu erau alese cuvintele, ritmul textului era bine calculat, cu efecte ce se doreau maxime in transmiterea mesajului. Nu avea nimic in comun cu textele comunicatelor cu care eram obisnuiti, cu stilul domnului Funar! Sa-si fi pierdut acest om identitatea si abilitatea de a scrie mesaje catre clujeni, peste noapte? Nu stiu ce sa cred. Stiu doar ca omul faptelor a esuat, iar vorbele lui parca nu mai sint ale lui, suna strain, ca din condeiul altuia…

De citeva zile s-a asezat linistea. O liniste suspecta, mai greu de suportat decit agitatia sau scandalul electoral. Ea poate ascunde o lupta si mai dura, dusa in culise, departe de privirile electoratului. La Cluj se pregateste o noua runda de… negocieri? Cine are ceva de dat, cine are ceva de cerut? Este usor de intuit cam ce vrea Gheorghe Funar, este greu de stiut ce anume si cine ii va da ceea ce vrea. Boc a anuntat public faptul ca nu va face troc pe seama voturilor clujenilor. Ce vor face insa votantii PRM daca liderul lor ii va indemna sa voteze cu unul sau cu celalalt candidat? Vor urma ei, ca un batalion disciplinat, indemnul sau vor decide singuri care candidat le este mai simpatic? Structura votului din 6 iunie ne-a demonstrat ca la Cluj avem un electorat mult mai bine pregatit, mai informat si mai matur. Nici macar etnicii maghiari n-au mai votat in bloc asa cum i-a indemmnat UDMR. Dovada ca UDMR a pierdut teren in rindurile etnicilor sai, a pierdut alaturi de PSD, mai mult decit si-au inchipuit vreodata. Dovada ca tezele etniciste nu mai au nici o valoare astazi. Unguri sau romani, ei vor sa aiba un primar cinstit si eficient, care sa nu mai incline balanta simpatiilor sau a privilegiilor spre unii sau altii. Au descoperit oamenii cit de paguboasa este o guvernare, la orice nivel ar fi ea, care nu redistribuie echitabil resursele de care dispune. Mai mult decit in alti ani, alegatorii clujeni au dovedit ca ei s-au trezit, ca-si cunosc interesele, ca stiu ce vor si, mai ales, ca nu se mai lasa prostiti. Cel care-i va convinge ca pretuieste adevarul mai mult chiar decit aspiratia spre putere, acela va cistiga. Care dintre cei doi este capabil sa spuna adevarul chiar cu riscul de a pierde competitia?

Un om obosit se aşează pe scaunul autobuzului şi-şi varsă focul dintr-o suflare. „Pe mine să nu mă creadă nimeni prost, să nu încerce să mă ducă cu preşul, că nu mai merge! Ne-au prostit destul, ne-au prostit până ne-am trezit! Acum asfaltează, acum fac trotuarele, acum vin şi pun becuri pe stradă! Acum! Dar de patru ani, dar de zece ani, ce-au făcut?”
Este clar că toate campaniile electorale au fost adevarăte şcoli pentru cetăţeni, lecţii serioase de viaţă civică pentru toată lumea. Nimeni nu mai suportă poveştile special inventate pentru încântarea publicului, cu scopuri vădite de a-i smulge votul. Oamenii au trăit aproape 15 ani în democraţie. Sunt iniţiaţi în tainele minciunii electorale, mult prea iniţiaţi! Pe pielea lor iniţiaţi, pe pielea lor şcoliţi de viaţa politică românească, nimeni nu mai suportă minciunile tipice campaniilor electorale. Oricât de puţin informat ar fi un om, are acum exerciţiul unei cumpăniri realiste. Nu mai trăim euforia primilor ani de după revoluţie, nimeni nu se mai lasă dus de val cum ar vrea politicienii, vremurile s-au schimbat.
Acum jocurile ascunse privirilor profane se fac la vârf, în zonele „crepusculare”, la talpa ţării candidaţii au un comportament pueril, din platformele lor se vede limpede doar dispreţul faţă de cetăţean. Promisiunile nerealiste şi acţiunile pompieristice de pe ultima sută de metri, care nu fac altceva decât să arunce praf în ochii electoratului, arată clar măsura dispreţului faţă de el.
Cine mai îndrăzneşte astăzi să asfalteze strada în primăvara alegerilor, să facă promisiuni generoase şi să cumpere autobuze noi în campanie va pierde sigur. Cetăţenii nu mai au răbdare, dar mai ales nu mai suportă să fie consideraţi proşti. Nu mai vor să fie dispretuiţi ca ultimii fraieri ai istoriei. Dacă totuşi cineva o va face, va primi o replică dură.

Oricite socoteli si-au facut politicienii pe seama acestui 24 ianuarie, nu le-au iesit la tirg cum le planuisera acasa. Ar fi vrut sa joace Hora Unirii in piata publica, sa dea mina cu toata lumea, sa stea relaxati linga busturi istorice si sa asculte discursuri plicticoase, cu gindul aiurea. Ar fi vrut sa se vada seara la televizor, in prima stire de la ora 19, frumos imbracati, de multime adulati, ei, cei care respecta istoria acestui neam si realizarile lui din trecut.

Au alocat bani buni de la buget ca sa stea in fata, sa puna iar coroane la monumentele eroilor, sa cinte iar fanfara, sa incremeneasca iar orasele tarii ca in solemne clipe de glorie. De trecuta glorie. De fals respect pentru tara, de ales cabotinism, de reala grija fata de alegerile care se apropie.

In fond, nu ne pot spune mai mult de atit. Stim foarte bine astazi ce ar insemna pentru noi respectul fata de tara si fata de istoria ei. Sa nu o aduci in pragul saraciei, sa nu furi din munca ei, sa nu guvernezi ca un incompetent, sa nu dormi in parlament, sa nu faci portia ta mult mai mare decit cea a lui Badea Cirtan… Adevaratul patriotism s-ar masura in eficienta unei politici inteligente. Adevaratul patriot ar scoate tara din rusine si mizerie, i-ar reda respectul fata de sine. Daca astazi romanii au ajuns sclavi pe plantatiile si-n latrinele occidentale, la ce bun ca fanfara cinta in piata publica la sarbatoarea cutare sau cutare? Satul parca de festivismul jenant de pe la noi, insusi Dumnezeu s-a gindit sa-l mai tempereze si i-a troienit zapezile, ca in poveste.

Anul acesta, orasul Cluj are un buget votat in timp util, spre deosebire de alti ani, astfel ca dascalii pot sa-si ia salariile fara a mai iesi in strada. Un semn de normalitate, s-ar putea spune. Cu chinuri teribile, sub sceptrul justitiei, cu scandaluri si convulsii, s-a nascut totusi un fel de compromis al momentului si, de dragul alegerilor mai mult decit al clujenilor, la Primarie se merge inainte. Pentru sedinta de Consiliu Local in care urma sa se voteze bugetul pentru 2004, primarul Gheorghe Funar a invitat sute de clujeni, oameni care conduc institutii bugetare, cetateni de onoare, colegi de partid etc. In sala mare a Primariei aproape ca nu se putea respira, la ora inceperii sedintei. Consilierii insa, au optat pentru o prezentare „tehnica” a bugetului, anuntind doar numarul capitolului ce avea sa ramina, sau al celui care se introducea. O sala intreaga a izbucnit furioasa: oamenii nu intelegeau nimic, nici macar de ce au fost chemati acolo. Ei bine, ceea ce trebuia sa fie un razboi electoral se transformase intr-o sedinta criptata in care numai consilierii stiau ce fac. Pentru ca sa-si atinga scopul, Funar a tradus bugetul: se taie de la statui, se taie de la reviste, se taie de la protocol… Invitatii sai trebuiau sa vada cu ochii lor „crima”: nu se va ridica bustul lui Stefan cel Mare, al lui Iorga…
Toate privirile s-au indreptat spre presedintele de sedinta, liberalul Adrian Popa, ca spre tinta acestor acuze. Matematician de profesie, consilierul Popa le-a explicat in citeva cuvinte ce au hotarit consilierii sa faca cu banii orasului: strazi, spitale, scoli, parcari. Brusc, acea sala ostila s-a transformat intr-o multime de oameni nedumeriti asupra rolului lor si multumiti ca au inteles pe ce fagas au fost trimisi banii orasului. Consilierii au votat bugetul in formula stabilita de ei si nu in cea dorita de primar, chiar si cei de la PRM. Bumerangul trimis de primarul Gheorghe Funar se intorsese cu repeziciune in propriile brate. Banii Clujului nu vor mai fi cheltuiti pe statui si serbari, ei se vor pune in gropile din asfalt si-n zidurile coscovite ale spitalelor sau scolilor noastre. E bine sau e rau, dumneavoastra ce credeti?