Miracolul. Sau ce-l pune pe om în mișcare

Undeva, în țara Galilor, lîngă Cardiff, la 1917 era o colină. Într-o zi sosește un englez să cartografieze zona. Galezii îi spun că ei au acolo un munte. Englezul măsoară și nu iese de munte, iese de colină! Galezii se adună seara la cîrciumă și stabilesc. Noapte de noapte vor urca pămînt și piatră pe colina lor pînă se face de munte! Cu mic cu mare, preot și femeie, copil și bărbat, cară pămînt cu sacii, cu mîinile, cu gălețile. Pe topograf îl rețin cu șmecherii, îl duc cu zăhărelul ziua, iar noaptea își umflă colina cu truda lor, pînă la dimensiunea cerută de geografie.

Citește în continuare „Miracolul. Sau ce-l pune pe om în mișcare”

Despre Albă ca zăpada și unul dintre pitici. Noroc la drum!

Monica Macovei… A lansat ideea unui nou partid printr-o procedură mai complexă decît eram obișnuiți. A organizat o dezbatere la București despre Consolidarea integrității politice în partidele de centru-dreapta din Europa de Sud-Est și a lansat un apel care să culeagă adepții.

Pe scurt, în trei pași: formularea unor nemulțumiri evidente pentru public, un apel către clasa politică și lansarea partidului Albă ca Zăpada.

Așadar, nu era Alina Mungiu Pippidi, deși ea și-a dorit. Nu era Cristi Preda, deși și el și președintele și-au dorit. Alina Mungiu nu are forța necesară unui astfel de proiect, e mai mult o scriitoare de birou, iar Cristi Preda, după ce a fost lansat în misiune, nu s-a dovedit a fi fost destul de pregătit pentru ea.
Citește în continuare „Despre Albă ca zăpada și unul dintre pitici. Noroc la drum!”

În lungile nopți de iarnă, amintește-ți cîmpurile de aur

Trebuie să-ți povestesc despre ele. Cîmpurile de aur se întind de-a lungul Dunării, ar fi trebuit să le vedem vară de vară. Cititorule, nu e ceva mai frumos decît cîmpurile noastre de aur, deșirate pe spinarea pămîntului, în susul și în josul fluviului!

Ții minte mirosul lor sălbatic, de ierburi coapte, de căldură și soare? Ții minte culoarea cerului și liniștea întinderii?

Citește în continuare „În lungile nopți de iarnă, amintește-ți cîmpurile de aur”

Alergi cu mine împotriva râului? Pentru toți drumeții lumii

Am ajuns în cîteva ierni pe drumuri ciudate, coborîte parcă anume din cer ca să-mi încerce mintea. Am nimerit în miezul iernii, pe cîmpurile pîrlogite și pustiite, spre Ineu. De-o parte și de alta, se întindea cîmp de scaieți împungînd zăpada. În față, pe limba portocalie, sticloasă, cîrduri de ciori negre, înfipte în pojghița drumului de lut, ca cioclii. M-am aplecat să pipăi coaja aprinsă ca de purpură.

Citește în continuare „Alergi cu mine împotriva râului? Pentru toți drumeții lumii”

Criza ucide. Cu complicitate guvernamentală

Un studiu recent asupra excesului de mortalitate provocat de crizele economice arată cum, în toate țările analizate, dar în special în cele cu un nivel de dezvoltare apropiat de al României, mortalitatea crește în mod însemnat pe timp de criză. Cu alte cuvinte, toate politicile publice care au un efect asupra amplorii și duratei crizei economice au un efect asupra mortalității.

Am citat dintr-un articol al sociologului Gabriel Bădescu, care vorbește despre dilemele finanțării cercetării științifice.

În ce măsură reprezintă aceasta [cercetarea – nota mea] o problemă suficient de serioasă astfel încât, chiar şi într-un context de crescândă austeritate, să îi fie alocată mai multă susţinere din partea statului? Spus simplu, să fie alocaţi mai mulţi bani pentru autrostrăzi, pentru şcolile din mediul rural, pentru spitale, pentru alte domenii, sau pentru cercetare?”, se întreabă sociologul clujean.

Citește în continuare „Criza ucide. Cu complicitate guvernamentală”

Starry starry night. Pentru toți neînțeleșii timpului lor

A trait sarac si a murit necunoscut. A fost nefericit în dragoste, dar fericit cand picta. A avut accese de furie necontrolata si crize de epilepsie, s-a automutilat si s-a înfometat pentru a hrani saracii. A creat aproape 900 de lucrari în doar zece ani, dar a vandut un singur tablou în timpul vietii. S-a sinucis, lasand în urma picturi care astazi valoreaza averi”. Așa sună astăzi comentariul postat de un cititor anonim pe un site, despre Van Gogh.

Am fost la Budapesta cînd Citește în continuare „Starry starry night. Pentru toți neînțeleșii timpului lor”

Voci de ”primăvară”

O armată de soldați supărați nu poate mișca din loc nici un fir de nisip. Nu face nici cît o pală de vînt. Nu va putea clinti nici un fir de iarbă. Nu va dezgheța apele și nu va găsi calea, nu va scoate poporul în primăvară.

O armată de frustrări și întunecimi ale neputinței nu va mișca pămîntul din loc și nu va reuși să-l întoarcă și cu partea rece spre soare. Nu va duce mesajul mai departe. Nu va chema pe nimeni și nu va clădi nimic.

Doar niște voci de primăvară vor trezi ce a mai rămas senin și puternic dintr-o nație. Nu vor găsi pămînt inimile întunecate ale unei armate supărate. De aceea, urmați doar calea inimii voastre.