Categorie: Opinii

De remarcat. În plină criză, Estonia face un salt înainte

Fenomenul economic s-a dovedit a nu fi unul obiectiv-matematic ci destul de subiectiv, în care se simt și cele mai mici ”emoții”. Tocmai de aceea, spun unii ideologi ai crizei (printre care si George Soros) semnalele optimiste au efecte pozitive în plan economic și sînt insistent recomandate.

Economiei noastre îi lipsește optimismul, soluție la care estonienii s-au gîndit. Ei trec la moneda euro pentru a da un semnal optimist și a atrage investiții. În plină criză, o țară mică, din Nordul Europei, sfidează condițiile momentului și face un salt înainte. Cred că ar trebui să fim atenți la ea, așa cum vă spuneam cu ceva timp în urmă, am fi putut fi atenți la expertiza lui Mart Laar, fost premier de criză în Estonia și consultant în Georgia.
Citește în continuare „De remarcat. În plină criză, Estonia face un salt înainte” →

Ce înțelegem prin proiect de țară?

Inițiativa unui site (www.proiectdetara.ro) care să fie o platformă de dezbatere, un forum de idei, un loc de întîlnire al inteligenței românești, aparține unui grup neancorat politic. Ba dimpotrivă, este doar răspunsul la indiferența clasei politice față de necesitatea unui asemenea demers.

Proiectul ar fi putut fi făcut instituțional, dar decidenții nu i-au acordat atenție. Cu atît mai mare este provocarea pentru societatea civilă.

Citește în continuare „Ce înțelegem prin proiect de țară?” →

Frumos de la Cavalli

De ce-mi place Roberto Cavalli? În primul rînd pentru că niciodată creațiile sale nu sînt statice, nu au greutate și nu aparțin timpului prezent.

Din cum își îmbracă femeia visului lui, îți dai seama cum o iubește. Este diafană, imponderabilă, naturală, este delicată sau agilă ca o felină, dar niciodată artificios țeapănă. Niciodată manechin. Femeia creată de Cavalli străbate lumea în cîțiva pași, cît are podiumul, dar o străbate pe toată, de la un capăt la altul, cu sete, de parcă mîine ar veni Apocalipsa.

Citește în continuare „Frumos de la Cavalli” →

Ce așteptați de Crăciun? Serile lui Cristos din Agrafa

Cristos e păstor în Agrafa. L-am întîlnit acum două ierni. Rîdea și povestea cîte foi are plăcinta pe care o face mama sa ca să i-o pună zilnic în traista de lînă colorată.

Paște o turmă de capre, nenumărate. Rîde dacă-l întrebi cîte are. Dumnezeu știe, ale lui sînt, îți răspunde. Privește seară de seară trenul care străpunge muntele, dar nu-l ispitește niciodată. Ascultă clopotele bisericii, cîntecul stins al călugărilor, miroase un pumn de ace cerate, mănîncă încet, mestecînd bine fiecare îmbucătură din plăcinta făcută de mama lui. Trec zilnic veștile pe munte. Unii se duc și alții vin. Cristos așteaptă altceva.

Cristos așteaptă pe Cineva.

Crăciunul nostru să ni-l aducă pe cel așteptat.

Bad news: în SUA, criza se întoarce. De ce nu mai pleacă?

De ce?

Poate pentru că omenirea nu mai crede în puterile ei. Nu mai speră că o poate lua de la început, nu mai crede că istoria e ciclică și că putem să revenim unde am mai fost. În 29-33 ne-am revenit dintr-o sforțare, și gata!

Am urcat apoi pe muntele bunăstării timp de aproape un veac. Acum nu mai reușim să adunăm boarfele agonisite și să urnim căruța la deal. Nu mai avem încredere.

Citește în continuare „Bad news: în SUA, criza se întoarce. De ce nu mai pleacă?” →

Sunt frumoasă de dor de viață

Am ascultat ultimele melodii ale Angelei Similea și-am remarcat că au ceva special, ceva ce n-am mai întîlnit la cîntecele ei de pînă acum. Este alt om. Mai profund, mai cald, mai singur și mai senin. E un om al vieții, care are ceva să ne spună.
Citește în continuare „Sunt frumoasă de dor de viață” →

Neînfricații. Ne arată cît de frumos e imposibilul

Aleargă ca niște păsări pe deasupra zăpezii. Agitația lor veselă și necontenită te fascinează. Zboară cu ochii pe linia întinsă a zăpezii, se aruncă în hăul întunecat fără nicio ezitare. Bărbați neînfricați.

La începutul iernii lui 1918, doi ofițeri români se urcă într-un avion cu aripi de pînză, fără carlingă acoperită, fără parașute și zboară peste Carpați. Au în avion un sac și o servietă militară cu documente importante pentru Unirea care se pregătea. Și-au dat fețele cu parafină, zboară la 2600 de metri înălțime și sînt -40 de grade celsius. O să le degere ochii în cap, dar ei nu-și iau mîinile de pe manete.
Citește în continuare „Neînfricații. Ne arată cît de frumos e imposibilul” →