Zilele trecute m-a apucat plînsul aiurea, în public. Habar-n-am cine mai era pe acolo, locul era select, dar nu l-am remarcat ca atare. Mi s-a părut că sînt singură. Mi-am amintit dintr-o dată de tatăl meu și mi s-a făcut un dor teribil, un dor sfîșietor de el așa cum era cînd era bine, cînd vorbea cu mine uitîndu-se în ochii mei și dînd așa din mînă, știți cum. Pălăia, cum zicea mama și-l certa că pălăie tot timpul.
Categorie: Opinii
Vă mulțumesc!
Le cer scuze prietenilor cărora nu le-am putut răspunde la telefon, astăzi și în zilele de dinainte. Dar am zăcut lovită de un virus sau o insolație sau nu știu ce. Astăzi mi-am mai revenit ca să o pornesc pe drumuri, cu alte probleme, ca tot omul.
Dar le mulțumesc tuturor celor care m-au sunat sau mi-au scris de ziua mea și mi-au transmis urări. E mare lucru că v-ați găsit timp pentru un gînd către mine și vă mulțumesc.
A fost o zi frumoasă, însorită, ca toate zilele de august.
Mi-am amintit de Războiul sfîrșitului lumii, cartea lui Llosa. Doar cei care cred în aceleași lucruri merg împreună, pe același drum, măcar pînă la sfîrșitul zilei.
Ipocrizia de lîngă vedetă. Despre moartea sentimentelor
De cativa ani incoace vedem cum mor rand pe rand victimile unor vieti tumultuoase in care vartejul banilor şi alienarea socială ii trag pe oameni in jos, pana la moarte. Michael Jackson, Madalina Manole, Amy Winehouse sau, cu mult in urma, Marilyn Monroe. Banii, celebritatea si vulnerabiliatetea vedetelor, iata un cocktail care le pune, de multe ori, la pamant.
Dar nu despre ei cred ca trebuie sa aflăm ceva in acest context, ci despre noi. Fiecare eveniment tragic in care victimile sunt vedete are in el o doza de ipocrizie revoltatoare. Ne ofera ocazia sa vedem cat de aberant se comporta omul modern fata de semenii lui si cat de mult ni s-au deformat sentimentele si ne-am mutilat umanitatea.
Gînduri de sîmbătă, înainte de a începe încă o săptămînă grea
Dragi prieteni, ştiu că v-am promis reportajul de la Roşia Montană. El este în faza finală, îl veţi avea la începutul săptămînii viitoare, pentru că în weekend trebuie să vă relaxaţi. De aceea vă ofer povestea obişnuită de sîmbătă, iar săptămîna viitoare în legătură cu Roşia Montană vă pregătesc şi o surpriză.
Zilele acestea mi-am dat seama cît de dor îmi e de mările lumii. Am înţeles ce forţă ne trage spre ele şi de ce mintea noastră nu poate scăpa de sirenele lor albastre.
Pentru că prea mult pămînt îi strică oricui, pentru că apele verzi trebuie să ne spele sufletele de zgură măcar din cînd în cînd.
Mările lumii sînt ca un pîntece în care ne întoarcem uneori. Să luăm tăcere şi putere. Să le iubim.
Poveşti despre oameni şi fapte. Cine pentru cine pregăteşte eşafodul la Roşia Montană
Asta seară ne-am intors de la Rosia Montană. E un du-te vino continuu în micul oraşel de munte. Se pregăteşte finalul războiului dintre Gold şi forţele potrivnice, oricare ar fi ele.
Cine pentru cine pregăteşte eşafodul, vom vedea împreună.
Pentru că Gazetino a descoperit cine va pune punct final în mega-afacerea aurului de la Roşia Montană. Decizia nu va sta în puterea firmei din Totonto, nici în guvernul de la Bucureşti. Urmăriţi Gazetino şi veţi afla care este locul exact unde se va decide finalul unei bătălii cu o miză de 20 de miliarde de dolari.
Drumul a fost frumos, uitasem cît de mult îmi plăcea cîndva Valea Arieşului. La intrarea pe vale, ar putea fi un indicator precum undeva în Grecia: de aici începe Drama.
Dar despre cum se poate sfîrşi drama aceasta, am să vă scriu într-un amplu reportaj cu oameni şi fapte, zilele următoare.
      |
Anunţ / Gazetino pregăteşte un reportaj-documentar la Roşia Montană. Orice sprijin este bine-venit
Epopeea Roşia Montană se apropie de punctul culminant. Perspectivele sînt tot mai sumbre, iar Gold Corporation a obţinut cam tot ce putea obţine. Inclusiv tăcerea sau sprijinul presei.
Gazetino îşi propune să realizeze un reportaj-documentar în care să afle de ce au ajuns Munţii Apuseni un teatru de război cu o miză atît de importantă, cum este astăzi viaţa acolo, dar mai ales, ce cred oamenii că se va întîmpla peste cîţiva ani şi cît de pregătiţi sîntem pentru ce urmează.
Gazetino nu are surse de finanţare proprii, de aceea orice ajutor este binevenit.
Pentru cei care vor să sprijine demersul, detalii pe adresa de e-mail: rhurezean[at]yahoo[dot]com.
De asemenea, publicaţiile interesate de o formulă de colaborare pe această temă, pot să mă contacteze în acelaşi mod.
Poveste de week-end / Fântâni pentru oameni
Faţă de fîntîni am sentimente aparte. Aproape că le ador, le caut, le urmăresc şi le sorb de drag, ca pe nişte fiinţe vii. Întîlnirea cu fiecare fîntînă a fost de fiecare dată o bucurie şi o surpriză. O fîntînă are răcoarea ei, inconfundabilă, scoate aburi în aerul rece sau tremură răcoroasă vara în soare.
Gazetino 