Gazetino va publica mîine, începînd cu ora zece, un interviu în exclusivitate cu primul candidat la funcția lui Andrei Marga.
Profesorul Daniel David dezvăluie ce schimbări crede că trebuie făcute la UBB și cum vede el viitorul universității.
Categorie: Opinii
Trăim vremuri în care opiniile sînt cinic calculate. „Eu cum mă poziționez?”
Poate că sînt naivă, dar prefer sinceritatea gîndului și cuvîntului meu, cu orice riscuri. Mi se pare mult mai normal și sănătos să spun ce gîndesc, să judec prin prisma experienței mele profesionale și de viață, și nu prin prisma calculului de raiting sau cîștig de imagine proprie.
Înțeleg, asemeni scriitorilor, ca viața scrisă să fie filtrul celei reale, dar nu o imagine interesat-confecționată a ei.
Cum se formează opiniile jurnaliștilor noștri azi?
Citește în continuare „Trăim vremuri în care opiniile sînt cinic calculate. „Eu cum mă poziționez?””
Mîine ne vedem la tîrg. La mall!
La Iulius Mall de vreun an de zile, nenea Ernest, prietenul meu, face tîrg de antichități la mall. Își cheamă amicii, colecționarii, alamarii, sticlarii și cu cîțiva samsari de artă se adună toți, cu tot ce-au adunat de prin văile Transilvaniei, vin și de la Budapesta, dar și din capitală, un fel de hai să vedem care ce-a mai achiziționat.
Citește în continuare „Mîine ne vedem la tîrg. La mall!”
Poveste de weekend cu J.J. Rousseau și elefanți
Puțină lume știe că J.J. Rousseau a murit singur, poate chiar de aia. Scrisese cîteva cărți, printre care și romanul Emile, care i-au scandalizat pe francezi, pe englezi și întreaga Europă. Rînd pe rînd, prietenii lui l-au părăsit. În lumea relaților medievale asocierea cu un paria te costa scump, ca și astăzi.
A fost alungat din Franța iar cartea sa arsă, dar a apucat să fugă înaine de a fi arestat. S-a refugiat la Geneva, locul său natal, unde spera să găsească adăpost și înțelegere. Dar nu, de aici a fost alungat cu pietre de țărani. A plecat pe o insulă, dar nici acolo nu a fost mai bine primit. A fugit în Anglia, dar acolo a avut parte de o răceală și mai greu de suportat. În final s-a adăpostit la casa de la țară a unui ultim prieten.
A urmat un an de singurătate absolută, în care J.J.R. făcea plimbări de unul singur pe dealuri și medita.
Gîndurile sale au devenit și ultima sa carte. Cartea unui hoinar singuratic. Cuprinde 11 plimbări, iar în penultima dintre ele, Rousseau spune: „de s-ar întoarce oamenii spre mine tot nu m-ar mai găsi”.
De acum, nici el nu-i mai vroia.
La scurtă vreme a murit. Fără să-și fi găsit cîmpul său cu elefanți.
Amintirile unui copil care a stat la „arest”. Și de ce n-ar trebui să ne oripilăm
Săli de „detenție” pentru copiii care fac prostii în școli? Ministerul a anunțat că are intenția de a crea așa ceva, iar reacțiile au fost bizare. Ceva între mișto și oripilare.
Modelul este american, acolo se practică reținerea copilului într-o încăpere specială pentru cîteva minute sau un ceas, dacă a fost indisciplinat în timpul cursurilor. Este supravegheat, i se dă și ceva de lucru.
Dar mi-am amintit că și la noi, la țară, aveam așa ceva, cu 30 de ani în urmă. Eram două clase într-una, doamna învățătoare Nicoleta lucra bine, temeinic, chiar se descurca cu noi. Dar cei mai mulți eram copii năzbîtioși, învățați să ne descurcăm în viață, de mici. La trei ani aprindeam focul, la cinci pășteam vitele.
Băieții știau să mîne carul cu boi, iar fetele văzuseră deja cum fată o oaie sau cum moare „ăl bătrîn”. Copiii nu se speriau cu una cu două, nicio riglă peste degete nu-i deranja prea tare. Geta lui Pirici oricum avea mîinile fierte de ape, cu pielea zbîrcită ca de babe. Copiii munciți nu prea mai simt multe.
Atunci, doamna învățătoare a inventat ceva. Sau poate învățase asta la Școala Pedagogică de la București, căci făcuse așa ceva!
M-am întîlnit cu clonele lui Huidu. Școala de șoferi se face în cei 7 ani de-acasă
Discuțiile despre accidentul lui Huidu sînt cînd patetice cînd tendențioase. În fond, nu e vorba de un accident, ci de un fenomen. Ghiolbanul cu Mercedes este peste tot pe șoselele României. Îl recunoști dintr-o mie. El taie curbele, circulă cu viteză, face semne obscene, le taie fața celorlalți, depășește în curbă și în general, face ce-l taie capul, fără să țină cont de reguli sau de riscuri.
Zilele acestea am tot fost pe drumuri. În timp ce la radio se rostogoleau vorbe grele despre accidentul lui Huidiu, cîte o clonă a lui îți lua fața în SUV-ul lui tare. Depășea ca nesimțitul pe linie continuă, grăbindu-se să ajungă cu trei minute mai repede la cîte o barieră. Deci, fără vreo logică, fără sens. El trebuie să arate cine este și atît. Mai tare ca ceilalți, chiar și cînd e vorba de cîțiva metri în plus.
Scurtă pauză de week-end
Dragi prieteni,
Voi lipsi cîteva zile de pe blog, pentru că, în acest răstimp, trebuie să rezolv nişte probleme.
Sper să ne vedem cu bine.
Gazetino 