Categorie: Oameni și locuri

La noi, la țară, vine-un Prinț. Corespondență din Saschiz

La noi, la țară, vine-un Prinț. Corespondență din Saschiz

De cînd n-am mai fost la Saschiz, Anca și francezul Charlie au făcut nuntă, s-au căsătorit într-o vară, în august, o lună numai bună pentru nunți. Pensiunea Casa de pe Deal le merge bine, iar afacerea cu dulceață, la fel. Acum au o linie nouă de dulceață, ceva inventat de ei și unic în România. Fac dulceață de lapte!

Vă dați seama, ce tare, „Lapte și miere” la borcan!

Am primit vești de la ei că sînt bine și mai mult decît atît, în weekend au avut musafiri. A venit pe la ei, pe la Saschiz, Prințul Charles din Anglia. Omul și-a găsit rude prin Carpați, are o casă la Viscri și e amic al oamenilor de pe Tîrnave. De cîțiva ani se tot vizitează cu ei, pe unii i-a invitat la nunta băiatului lui, sînt ca neamurile, apropiați. Stă de vorbă cu ei, îi sfătuiește, beau pălică și mănîncă brînză, încearcă dulceața și mai povestesc ce li s-a mai întîmplat între timp. Citește în continuare „La noi, la țară, vine-un Prinț. Corespondență din Saschiz” →

Grădina Botanică din Cluj, abandonată. UBB nu mai e capabilă să o întrețină [FOTOGALERIE]

160 de mii de vizitatori a avut Grădina Botanică anul trecut. 40 de mii au intrat gratuit prin facilități acordate de Senatul UBB, alți 40 de mii cu reduceri de 50% și doar jumătate dintre vizitatori au plătit prețul întreg.

Dacă-i întrebi pe români ce vor să vadă în capitala Transilvaniei îți vor răspunde invariabil, Grădina Botanică. De ea au auzit cu toții, e un simbol și o legendă. Generații după generații de studenți trecuți prin Cluj au acum acasă, oriunde s-or afla ei, o poză făcută în rondurile cu lalele sau pe lîngă palmierii din sere. Să vadă și copiii lor, ce loc exotic și romantic le-a marcat tinerețea. Citește în continuare „Grădina Botanică din Cluj, abandonată. UBB nu mai e capabilă să o întrețină [FOTOGALERIE]” →

Florin a trecut la treabă. A cultivat legumele în „straturi înalțate ondulate”

Florin Baci, care ne-a spus povestea sa aici, a trecut zilele trecute la treabă. Ne-a lăsat și un jurnal video – un fragment puteți să-l urmăriți în continuare – în care ne povestește ce anume a început să cultive și ce rost au „straturile înălțate ondulate”.

Mai multe amănunte puteți citi aici.

Un tîrg de primăvară. Ciocnirea dintre civilizaţii în bîlciul de la Logreşti

Bîlciul de ţară e o forfotă ocazională, unde oamenii vin din toate părţile, şi mai tineri şi mai bătrîni să cumpere, să vîndă dar mai ales să afle unele lucruri. Să afle cum merg preţurile anul ăsta, care cum a mai ieşit din iarnă, cu cît se vînd puii, caii, mieii, şi cînd începe vaccinarea la porci. Trec prin vînzoleala bîlciului, iau ceva fum de mici pe hainele de lînă, poartă discuţii cu cine apucă, trec şi pe la veterinarul care şi-a făcut cabinet la ieşirea din tîrg, se opresc oleacă la birt şi apoi o iau în sus, pe văi, spre casele lor. Au o plăsuţă în mînă cu un kil de cuie, o pîine şi o zdreanţă de cămaşă Valentino de la ţigănci, s-o poarte în vara asta, la fîn. Femeile discută ciopor mai în spate, ele au cumpărat mai multe, de-ale cozonacilor, esenţe de rom, de fistic, rahat şi cacao, mături, oglinzi şi lumînări. Femeile fac tîrguieli, ele sînt mai bune de gură. Dar, în general, bîlciul e bun, lumea vinde de toate, pe semne că Dumnezeu ne dă în fiecare an, încă ceva. Citește în continuare „Un tîrg de primăvară. Ciocnirea dintre civilizaţii în bîlciul de la Logreşti” →

E ușor să fii primarul celor care pot. Să-l vedem ce face cu restul

Cîteva familii de clujeni, chiriași la stat, nu pot să-și plătescă regulat chiria. E o realitate pe care nici ei nu și-o doresc. Stau în locuințe sociale, sînt aproape toți bătrîni, pensionari sau parinți singuri cu copii. Personal cunosc destule cazuri de oameni cumsecade, care au lucrat toată viața la Terapia sau la Farmec, au pensii mici și cheltuieli cu medicamentele. Nu le ajung banii să plătească chiria. Sora mea o ajută pe doamna Ana să plătescă lunar, din urmă, ca să nu o evacueze primarul.

Gazetino l-a ajutat, alături de voi, pe Paul, aflat într-o situație similară, să-și plătescă chiria restantă.

Acum, Primăria Cluj, după ce a rezolvat cazurile grave de evaziune ale culegătorilor de urzici, trece la amenințări și represalii împotriva chiriașilor din locuințele sociale. Într-un comunicat de presă, le promite evacuarea dacă întîrzie trei luni cu plata chiriei. Pentru ca locuințele să fie date altora de pe lista de așteptare. Citește în continuare „E ușor să fii primarul celor care pot. Să-l vedem ce face cu restul” →

Poveste de duminică. Despre oameni și obiecte. Legătura tainică dintre un om și-un ibric

Listrate stătea tolănit pe scaunul cu spătar și-și sorbea cafeaua cu zgomot, ca un bădăran. O muscă-l bîzîia și ea, nesimțită. Se uita pe stradă, să vadă cine mai vine, cînd dinspre plajă, cînd dinspre biserică Avea plăcerea asta pentru care Zita, nevasta, îl mustra. Nu-i plăcea nici cum sorbea cafeaua, nici cum privea șoseaua. Listrate era un depravat, după vorbele grele ale Zitei. Pe ea n-o chemase niciodată la cafeaua de la stradă, nu era pentru femei!

Într-o zi a tulit pe ibric. Simțea ea ceva. Era prea mult drag de un ibric ca toate ibricele, de la un bărbat ca Listrate! Și zvîrrr cu el pe piatra din fața casei. Listrate a sărit ca un apucat, a luat ibricul spart și a dispărut, blestemînd. Seara s-a întors cu el cositorit de fierar. De acum, ibricul avea o cicatrice, îl durea de cîte ori se uita la el. Dar parcă nici nu era ceva rău, durerea asta care-i răsărise o dată cu izbitura, îl adusese la viață. Iar salvarea ibricului, toată ziua cît a stat la fierar cu ochii pe mîinile lui, era ceva concret, un gest pe care-l făcea pentru ei doi. El și ibricul lui trăiau din nou. Citește în continuare „Poveste de duminică. Despre oameni și obiecte. Legătura tainică dintre un om și-un ibric” →

Roșia Montană. Casa 325. Așa a demostrat RMGC că se poate fără RMGC!

O știre care doar m-a amuzat de dimineață, poate face înconjurul lumii, dacă o mai citim odată. Cei de la Gold Corporation Rosia Montană se luptă de vreo opt ani încoace să scoată aurul din munții Apuseni. Pînă acum au pierdut 11,8 milioane de dolari. Ce au făcut cu ei? Citește în continuare „Roșia Montană. Casa 325. Așa a demostrat RMGC că se poate fără RMGC!” →