Categorie: Oameni și locuri

Un orb despre țara lui: „Voi sunteți mai orbi ca noi!”

parabola-orbilor

Va merge cu bastonul lui alb la secția de votare de la Liceul de Artă, pe colț la Dostoievski. Nu are de trecut la multe semafoare, e relativ simplu. Deși nu înțelege de ce sunt nesonorizate, dar asta e o altă problemă. În cabină va intra însoțit de cineva. România nu are buletine de vot pentru nevăzători. Va vota, până la prânz când vrea să ajungă acasă, la masă, va face ce trebuie.

Profesorul Podosu are un fel al său de a vedea lumea și de a o înțelege din întuneric, altfel decât ne-am închipui. Vede, de exemplu, cât de orbi suntem noi, cât de puțin curaj au politicienii, cum nu văd dincolo de ziua de mâine. „Nu au viziune, nu au direcția de mers înainte, nu au inima neînfricată, nu mai sunt legați de țară! Cum să găsescă ei drumul?”

Citește mai departe!

În țara caloriferului lui Marga, românii au descoperit soba de la bloc

În țara caloriferului lui Marga, românii au descoperit soba de la bloc

Transilvania e cuprinsă brusc, pe la sfârșitul lui noiembrie, de frig și ceață. Aproape din fiecare oraș vin comunicate despre înscrierile la subvenția pentru căldură. Peste tot se fac cozi în așteptarea ajutoarelor la încălzire. Gazul se scumpește și el, iar lemnele, poate mai mult decât oricând, devin marfă de contrabadă. Tot mai mulți români renunță la încălzirea pe gaz, iar fabricile de sobe încep să aibă clienți.

Deși în vara aceasta am aflat de la un distins profesor universitar, Andrei Marga, faptul că un ardelean din Mediaș ar fi descoperit caloriferul, românii n-au auzit de asta, ei redescoperă soba. Tot mai mulți transilvăneni au fost nevoiți să-și facă sobe, chiar și la bloc.

Orașele acestei țări arată iarna ca niște sate cu hornuri care trimit spre cer fuioare de fum din blocuri fără acoperișuri. Huedin, Aleșd, Abrud…

Citește mai departe!

Acasă

hurezani-ultimele-111

Ai ce-ţi doreşti, asta cred azi. Lumea mea imperfectă să rămână aşa.

La Hurezani e toamnă. Pisicile s-au înmulţit, lămâiul e plin de lămâi (are chiar vârsta mea!), Supersonda din sat grohăie când o apucă, dar încă nu scoate nimic, vinul a ieşit dulce, găinile au scăpat netăiate, mama e tot mai bine, iar Vlad creşte frumos.

Vezi fotografiile și ce-o mai fi!

Omul care face podul

Podul de la Coșbuc intră în categoria lucrurilor care uimesc pe străini și îi lasă nepăsători pe români. De ce…? Au trecut pe lângă el toată viața și li se pare că știu totul despre el… dar sunt mulți care n-au știut niciodată povestea lui, pe ce pășesc. Odată restaurat podul ar trebui să devină un pol de atracție al comunei și nu numai. Idei ar fi multe, trebuie doar implicare totală, la toate nivelurile.

În vara aceasta scriam despre ultimul pod acoperit din Estul Europei, încă funcțional, dar care are nevoie urgentă de reparații: Podul Iubirii din satul lui George Coșbuc. Pentru că nu sunt bani destui, iar proiectele costă, dar nu există nici priceperea autorităților de a se descurca în hățișul birocratic, podul a rămas să se năruie sub greutatea mașinilor și căruțelor pe care nu le poate opri nimeni. Podul iubirii se prăbușește sub povara nepăsării, spuneam atunci.

Dar iată că, într-o seară târziu, la întoarcerea de la lucru, un inginer român din Canada găsește, navigând pe internet, articolul. Tresare. Nu știa că avem așa ceva. El chiar la asta lucrează: restaurează podurile acoperite ale Canadei. În noaptea aceea, în timp ce copiii lui dorm, Cătălin Petcu ne scrie o scrisoare. Vrea să salveze podul, vrea să se implice și să facă o echipă pentru restaurarea lui.

Citește mai departe!

Mall-ul din Evul Mediu. Târgul de la Negreni, o Arcă a lui Noe pentru civilizația Transilvaniei

Negreni, 2012. Trei zile în care pe Valea Crişului a avut loc cel mai mare târg de antichități din sud-vestul Europei. În fiecare toamnă vin colecționari, turiști, negustori din Ungaria, Slovacia, Austria, Germania, dar și din Marea Britanie sau America. I s-a dus vestea din om în om, pentru că altfel, târgul nu este promovat de autorități și nici de operatorii din turism. Considerat cel mai vechi din Transilvania, cu o tradiție care vine din Evul Mediu, târgul de la Negreni s-a transformat, cu fiecare an, tot mai mult într-un bâlci de țară înecat în fum de mici și cântece de manele. Doar undeva, lângă liziera pădurii, se întind, direct pe iarbă, antichitățile, mărturii ale unei civilizații ardelene tot mai subțiri și mai prost negociate. Dacă străbați cele cinci hectare de târg, descoperi practic toată România. Cu tot ce nu mai are și cu tot ce a primit din tranziția aceasta spre kitschul contemporan.

Citește mai departe!

La bâlci, bâlciul deșertăciunilor

https://www.youtube.com/watch?v=GGXfiyh17uY

Am fost la târg la Negreni în weekendul acesta. Vă las să vă delectați cu câteva imagini și muzica unui circ celebru. Mâine, în Transilvania Reporter va fi un reportaj amplu, iar azi, duminică 14 octombrie, la Transilvania Live în jurnalele de la 14 și 18.

Citește în continuare „La bâlci, bâlciul deșertăciunilor” →

Craiova văzută din car

În vara asta mi-am dus copilul să vadă Craiova. Citise poeziile lui Sorescu și i se părea fabuloasă urbea oltenescă. Mama și cu ăilalți, nu, nu îndrăgesc orașul ăsta. E peste puterile lor!

Păi cum să-i placă mamei cînd i s-a întîmplat ce i s-a întîmplat în piața din Craiova! S-a dus acum cîțiva ani să cumpere vinete. Se zvonea că sînt mai ieftine la ei. Și, cînd colo, s-a trezit fără portmoneu. I-l șterpeliseră! N-a mai luat vinete, s-a dus la autogară și mai că a plîns acolo, s-o vadă lumea, că nici bani de rată să ajungă acasă nu mai avea. S-a milit șoferul și a luat-o, dar umilința pe care a suferi-o maică-mea nu putea fi uitată, în veci!

Citește mai departe!