Știați că într-un oraș de munte din Transilvania este o stradă de pe care vine iarna? Se arată în capătul ei prima dată, vine vălătuci spre tine și, gata, e iarnă!
Evident, nu te încumeți și nu ai de ce râde pe strada aia decât dacă e deja vară și iarna nu-ți mai poate face nimic!
Păunița. Așa-i că merita?
Ei sunt ai mei. Cei vechi.
Prima este Matilda Hurezeanu, străbunica mea. O femeie sobră, umblată prin străinătate, bogată și mama zice: rea.
Cea mai tare poză pe care am văzut-o vreodată: bunica Valerica și bunicul Titi și lângă ei, Burnaz – cu ochii scoși! Le furase ceva!
Apoi sunt ei toți, frații mamei cu bunica și cu cine o mai fi că nu mai putem desluși de sub cerneală.
Stau adunați lângă gard, un mănunchi de suflete pe care le iubesc. Dintre ei, doar mama, Mina, și sora ei Olga mai sunt lângă noi.
Apoi, cred că e bunica Valerica cu care mama seamănă mult și eu cu ele. Așa-i? Vă rooog, vreau să semăn cu bunica Valerica! Are un zîmbet atât de frumos! Este în pământ de când avea 36 de ani. Vreau să semăn cu ea. măcar pe aproape…
Și ultimul, mutilat de fotoshop-ul rural, ca să dea bine pe cruce, bunicul meu dispărut la Cotul Donului, știți voi…
De fiecare dată când se auzea că au mai apărut prizonieri din Siberia, mama se agita și suna pe toată lumea… ani la rând țin minte cum se zbătea să afle cine a mai fost găsit și dacă…
Vă dați seama că nu.
„Seminte traditionale” sau „seminţe locale” sau „populatii locale” – sunt seminţele vechi moştenite din bătrâni, care nu au fost cumpărate la plic, de la magazinele de pe piaţă în ultimii cel putin 30 de ani. În România există în prezent un fel de asalt al agriculturii industriale, al seminţelor modificate genetic, al alimentaţiei toxice. Unii agricultori s-au înrolat deja în armata viitorului, dar alţii se opun ei. Aşa se face că, în timp ce pe mapamond se accelerează procesul de standardizare a agriculturii, în România, cea-rămasă-în-urmă, încep să se trezească la conştiinţă firavii opozanţi ai tăvălugului corporatist. O fundaţie condusă de câţiva tineri, câteva ferme şi din loc în loc, vechi familii de ţărani grădinari se opun presiunii internaţionale şi fac lucrurile aşa cum le făceau ei de sute de ani fără să cumpere nici măcar o sămânţă la plic. Ei au curaj şi duc un război tăcut cu “internaţionalele”, înfruntând piedicile pieţei, sărăcia, criza.
Cum a învins o familie de grădinari hoştezeni din Cluj marea conspiraţie mondială?
Problema cu Santorini este că, așa frumoasă cum e, insula se poate scufunda ca o nouă Atlantidă, în orice zi.
Pe undeva pe lângă ea, se umflă în pântecele pământului, un fel de bubă care se poate sparge oricând și de va scuipa lavă peste insulă și ape, nimic nu va rămâne așa cum a fost…
De-aia mă grăbesc. S-o prind în palme, s-o bag în sân și s-o iau acasă.
UPDATE: Duminică, 26 mai, în curtea Bisericii Reformate cu Două Turnuri de pe strada 21 Decembrie nr 41 va avea loc o manifestare de protest împotriva construirii sediului ISJ și a sălii de sport în apropierea bisericii. Asta pentru că negocierile nu au demarat, iar constructorii s-au întors pe șantier.
Reformații din Cluj se opun din răsputeri construirii unui sediu pentru Inspectoratul Școlar chiar în coastele Bisericii lor cu două turnuri, de pe strada 21 Decembrie, monument de arhitectură.
Inspectoratul Școlar insistă să ridice somptuoasa clădire de sticlă până deasupra de streașina bisericii, la doar 11,6 metri de zidurile ei. Motivează faptul că investesc în așa ceva, pentru că nu au un sediu propriu, stau în chirie în clădirea Roșie a Sindicatului din Învățământ.
Sindicatul, la rândul lui, a devenit proprietarul clădirii și gestionează spațiul deși nu este firmă imobiliară, ci ar trebui să se ocupe de bunul mers al școlii în care sunt implicați membrii săi. Biserica Reformată la rândul ei, revendică zeci de spații în care funcționează școli, iar pe unele le-au și scos de acolo.
Deși menirea bisericii este să slujească comunitatea nu să adune bunuri, a sindicatului este să reprezinte interesele dascălilor nu să gestioneze chirii, a inspectoratului să construiască școli nu birouri pentru șefimea din Educație, cu alte cuvinte să servescă scopul comunității, al orașului, toți se ambiționează să dețină bunuri materiale cu care să-și justifice existența în raport cu comunitatea.
În loc să-și afirme existența și nevoia de ele prin ce fac pentru oameni, vor să o afirme prin ce au. Și pe deasupra, să mai pună un strop de sare pe rănile trecutului.
Cineva trebuie să cedeze primul, dar cine?
A szentbenedeki Kornis-kastély különleges gyöngyszemnek számít Erdély kastélyai között. Valamikor várkastély volt, nagyszerű építmény, amely otthont adott Kelet-Európa legnagyobb természettudományi múzeumának és egy hatalmas könyvtárnak is. Szőlőskertekkel, legelőkkel és erdőkkel teli dombság övezte, egy több ezer hektáros uradalom, amely Bábolnánál is tovább terjedt.
Története 1573-ban kezdődött, és hirtelen ért véget 1945 egyik éjszakáján. Akkor szállták meg a kommunisták, Kornis gróf elmenekült, a falusiak pedig felgyújtották az udvaron a könyveket, és elhordták a bútorokat, szőnyegeket, festményeket. Nem maradt semmi. A kastélyból iskola, kultúrotthon és a mezőgazdasági szövetkezet székhelye lett.
Ma már csak romok vannak, ahol a falu a szemete gyűl, a szomszédok itt legeltetik a juhaikat, a suhancok pedig összefirkálják a mállott falakat. Az uradalom birtokosa Kornis Gabriella, a nemesi család utolsó örököse.
A „grófné” [„grofoaia”], ahogyan a falusiak mondják, kilencvenkét éves, és egy alagsori szobában lakik Budapesten.
Castelul Korniș poate fi considerat o piesă specială între castele din Transilvania. A fost castel-cetate, o construcție superbă care adăpostea cel mai mare muzeu de științe naturale din Europa de Est și o bibliotecă imensă. Era înconjurat de dealuri pline de vii, pășuni și păduri, un domeniu de mii de hectare care se întindea până la Bobâlna și mai departe.
Citește mai departe!
Gazetino 