Categorie: Jurnal de călătorie

Călătorie cu picioarele pe pămînt. Spre locul unde este doar apă

Portul Drobeta
Portul Drobeta

Știați că, dacă porniți de la Coloana infinitului în jos, spre Dunăre, după exact 100 de kilometri ajungeți în Portul Drobeta? Adică la ce a mai rămas din Port. Un fel de a-i spune, astăzi, port. Mai mult o epavă agățată de capul unui pod celebru și de o hidrocentrală făcută de comuniști. Dacă e vară și te aștepți să găsești în Drobeta Turnu Severin un oraș viu, cu vase viermuind pe Dunăre, terase pline de turiști și vitrine înțesate de mărfuri din toate colțurile lumii, să știi că te înșeli. În realitate orașul doarme la soare ca un cîine flămînd, întins pe caldarîmul portului. Citește în continuare „Călătorie cu picioarele pe pămînt. Spre locul unde este doar apă” →

Creta, cea mai bogata insula a Greciei

Creta, cea mai bogata insula a Greciei

Reporterul vă conduce de data aceasta în inima istorică a Cretei. Acolo unde livezile de măslini înconjoară protector ruinele unui palat milenar, ca pe un cuib în care se adună şi viermuiesc zilnic mii de turişti. Acolo unde, de sub piatra străveche, coaptă de soarele dogoritor al acestei insule, se aud încă bătăile de copită ale Minotaurului. Din trecut şi prezent se recompune astăzi, viaţa Cretei.

Palatul de la Knossos a fost construit cu 5000 de ani în urmă, iar ruinele lui păstrează şi astăzi grandoarea celei mai specta culoase construcţii din Europa ace lor timpuri. A fost ridicat pe o colină, aripa în care se afla apartamentul regal avea patru etaje. Avea pavi lioane pentru primirea oaspeţilor, o sală a coloanelor după modelul căreia probabil că au fost inspirate basilicile de mai tîrziu, sala tronului, scări care urcau două etaje şi coborau alte două, intrări fastuoase, de 12 m lătime, băi, căzi din teracote şi cu sisteme de încălzire. Palatul era dotat cu instalaţii sanitare şi de încălzire nemiaîntîlnite, care îl făceau nu doar impresionant ca şi construcţie, dar şi confortabil.

Se uitau la insulă, de sus, ca Zeus!

Într-un mod foarte straniu, peisajele care apar în picturile murale din Creta sînt pictate ca şi cum ar fi văzute de sus! Cretanii se uitau la propria insulă ca Zeus, din înălţimi. Asta spune despre ei un lucru esenţial: că au trăit toată viaţa între cer şi pămînt, între vis şi realitate. Poate tocmai de aceea, pentru ei arta monumentală nu era destinată numai regilor. Ea se regăseşte în toate mediile sociale şi are legătură cu viaţa insulei, cu soarele, marea şi a nimalele ei. Mai puţin cu regulile unei curţi regale sau ale unui stil arhitectural. Prin tot ceea ce vezi la Palat sau în sat, Creta respiră libertate! Din frescele păstrate la Knossos se vede că locuitorii Cretei iubeau culorile vii (foloseau mai ales roşul, negrul, galbenul şi albastrul), liniile ondulate, mişcarea, erau pasionaţi de frumos şi-şi iubeau femeile. Desenele lor sînt calde şi emană emoţie. Construcţiile lor nu au nimic din rigiditatea palatelor Siriene sau Egiptene. Palatul de la Knossos arată că insula unde s-a născut Zeus a fost şi a rămas un tărîm al libertăţii şi al veseliei.

Oamenii

Erau rafinaţi, iubeau podoabele, vinul, muzica. Instrumente precum flautul sau lira sînt specifice mu zicii cretane. Oameni ai spectacolului, lîngă Knossos se află ruinele unui teatru cu bănci de piatră şi 500 de locuri. Popor de navigatori şi de artişti, cretanii nu erau războinici. Ei converteau războiul în legendă şi o risipeau în valurile istoriei. Asta fac şi astăzi. Convertesc legenda în bani pe care-i risipesc în pămîntul Cretei. Pentru că acum, cretanii investesc în drumuri, în oraşe şi staţiuni noi, în hoteluri şi în căutarea unei noi formule de a face turism şi de a păstra viaţa normală a insulei. Poate tocmai de aceea, după ce trag obloanele tavernelor şi închid palatele, cretanii se retrag la casele lor, culeg măslinele şi se ocupă de uleiuri, arome, esenţe. Ei hibernează şase luni pe an, îşi iau liber şi se retrag să viseze. Iar pentru asta au nevoie de singurătate.

„Toţi cretanii sînt bogaţi”

Cretanii, satui de „fenomenul” turistic, au închis sezonul cu un bilanţ impresionant. Au avut peste 4 milioane de turişti la Knossos, cel mai vechi palat din Europa. Au avut milioane de turişti în cele cîteva staţiuni la mare. Au bani, au măslini, viţă de vie, apă pe care o şi exportă, au soare şi mare. Aproape ca nu există cretan care să nu deţină milionul de euro. Livezi, hoteluri, maşini, tractoare, motociclete, taverne, vapoare. Creta este cea mai bogată insulă a Greciei. Ea cotizează substanţial la bugetul ţării, iar cretanii erau nemulţumiţi că nu li se întoarcea decît foarte puţin. De cînd cu Noua Democraţie, tocmai pentru că insula era cam „verde” din punct de vedere politic, autorităţile de la Atena au început să investească în drumurile cretanilor, ca să-i cucerească.

Malta, o ţară pentru cei care ştiu cine a fost Kafka

Malta, o ţară pentru cei care ştiu cine a fost Kafka

7 000 de ani de istorie a omului, a pietrei şi a inimii, în mijlocul Mării Mediterane. Cam asta este Malta. Dacă vrei să o vezi, pregăteşte-te să fii pentru o vreme altceva. Cu totul altceva. Malta e o aventură dură. Un fruct cu o coajă tare, arsă de soare, pe care o înghiţi cu greu pînă ajungi la miezul ei cald şi foarte gustos. Malta e o provocare pentru lumea modernă.

Între ape, doar ea e uscat

Încep să-şi împodobească oraşul cu steaguri, beculeţe şi ghirlande verzi. Sîmbătă, cei din Qormi vor avea Festa. O sărbătoare a oraşului, e ziua Sfîntului Sebastian. Ne-am plimbat pe Mediterană între cele două porturi naturale ale Maltei, Marsamsxett şi Marele Port. Am văzut Valletta, capitala insulei, Marsa, Floriana, Sliema, Fortul St. Angelo de unde cavalerii i-au învins pe turci, Fortul Manuel, sau Palatul Bighi, folosit de cavaleri ca spital.

Văzută de pe Mare, Malta e o cetate pregătită să trăiască singură, cu un ochi de piatră aţintit permanent asupra apelor şi cu ziduri solide care au apărat-o cîndva de toţi cuceritorii ispitiţi de miesterul ei. Arabii, turcii, spaniolii, francezii, britanicii, toţi au vrut s-o aibă. Unii au reuşit, alţii au părăsit-o fără s-o înţeleagă. Insula ca o fortăreaţă are pe fiecare piatră urmele istoriei sale. Trupul Maltei poartă în fiecare celulă, ca pe un cod genetic, urma vieţii ei eroice.

Cei din Qormi se pregătesc de Festa.

Uşa casei deschisă

Zidurile împodobite par dintr-o sărbătoare sud americană. Biserica este şi ea îmbrăcată cu lumini şi ghirlande, steaguri, însemne religioase şi relicve cavalereşti. Dar Qormi nu este nimic din ce aţi mai văzut.
Maltezii s-au trezit înnebuniţi de artificii. Şi pentru că le plăceau atît de mult, s-au apucat să şi le facă singuri, iar acum, pe dealurile pietroase, printre podgorii, puteţi vedea cîte o făbricuţă de artificii, cu steagul ei fluturînd deasupra. Maeştrii artificieri se întrec în spectacole de ei regizate. La miezul noptii va începe spectacolul. În piaţa centrală, maltezi şi turişti se plimbă, mănîncă, beau bere şi povestesc. Fiecare casă are uşa de la intrare deschisă. Este felul maltezilor de a te pofti să te bucuri cu ei, de seara sărbătorii lor. Poţi să le vizitezi casa, să bei un pahar de lichior din cactus şi să le spui cîteva vorbe în limba ta. Poţi să înveţi ceva despre lumea în care trăieşti. Miroase a flori de leandru, adie briza Mării iar muzica umple aerul pieţei. Artificiile sînt aşezate pe suporturi iscusit concepute, la sol. Este ceva ce numai în Malta poţi să vezi. Au cîştigat locul întîi în lume la concursurile de artificii.

Eroi şi turişti

Un bărbat îmbrăcat în alb se apropie de artificii şi le aprinde. Cercuri, steluţe, inimi şi flori, soarele şi stelele, o furtună pe mare şi cîrma de la vapor, salve de foc şi lumină se împrăştie în aer. Spectacolul a fost superb. Din fum, în ropote de aplauze, iese artificierul, el, bărbatul. Eroul acelei seri ridică mîinile în semn de victorie. Maltezii aplaudă, strigă, se bucură pentru ei şi pentru el. Sub ochii turiştilor care au mîncat fast-food şi au făcut poze, maltezii s-au transformat pentru o clipă din oamenii munciţi şi modeşti care rabdă soare şi secetă, în eroii de altă dată. Le-am văzut feţele şi am înţeles că nu sînt decît un turist în plus într-o insulă care face cu fiecare zi din istoria ei o poveste pentru curioşi, dar care trăieşte intens propria ei viaţă profundă şi eroică.

Insula de miere

Arhitectura de inspiraţie arabă, fără acoperişuri, cu ferestre şi balcoane superbe, intrări cochete şi un nume frumos, de fată sau de floare, de cavaler sau de sfînt, la uşă – nu un nume al locatarului, ci al unui vis al său, sau o amintire – este arhitectura unei ţări calde. Toate construcţiile sînt făcute din piatră galbenă, numită globicerină. Au culoarea mierii. Se albesc în lumina soarelui, păstrează răcoarea între ziduri şi au personalitate. Sînt case de piatră pe o insulă de miere. Din cuvîntul latin îi vine şi numele, Malta. E o insulă a pasiunilor puternice şi luminoase. Ca piatra şi mierea.

HPIM6386

Calci pe cavaleri

Malta are şi o inimă. Nu are nici un izvor, dar are un centru de unde toată fiinţa ei se adapă, St. John. Este locul unde Cavalerii Ioaniţi au fost înmormîntaţi. De sub lespezile de piatră din catedrală ei te avertizează: fii atent, acum calci tu pe mine, mîine va călca altul peste tine. Viaţa e dură în Malta. Începe cu o lecţie despre efemer. Somptuoasă, cu basoreliefuri, capele pentru fiecare limbă a ţării de unde provenea Marele Maestru şi picturile lui Caravaggio. Catedrala e un monument mai mult închinat omului decît Dumnezeului. Dar Ordinul cavalerilor a fost el însuşi un cult, nu se putea ţine în viaţă altfel. Generoşi, puternici, uniţi şi deştepţi, vindecători de oameni şi întăritori de suflete, eroi, cavalerii au făcut din Malta un loc unic în lume. După ce au cutreierat lumea, din Ierusalim la Creta, Ioaniţii au primit Malta de la spanioli şi au construit acolo mai mult decît o aşezare. Au construit o civilizaţie. Veneau din mai multe limbi, din mai multe culturi şi civilizaţii. Dar îi unea un crez comun. Ce putea fi mai mult pentru ca locul unde trăiesc ei să fie unic pe Pămînt?

Malta are de toate

Nu doar istorie. Are staţiuni de lux, are plaje, are hoteluri de cinci stele cu piscine, terase cochete, club de golf de mare clasă, boutiquri de lux, expoziţii de maşini de epocă, vin bun, bere şi cam tot ce vrei. Peşte, mîncare tradiţională, pîine de casă, croaziere, viaţă de noapte, maşini de închiriat, safari, lagune romantice şi restaurante japoneze. Malta adună alături de ea o lume întreagă, într-o formulă concentrată. În timp şi spaţiu.

Maltezul Mark

Am stat mult şi m-am gîndit dacă să vă povestesc despre el sau nu. Am hotărît că e bine să o fac. Mark are o relaţie specială cu România. Cred că o iubeşte. Îi place ţara, îi plac femeile românce, crede că sînt frumoase şi deştepte, a fost în Bucureşti. Şi-a făcut o firmă de turism acolo. Însă, primul lui drum spre România a fost cu mult timp în urmă. Era tînăr, şi-a lăsat barbă ca să pară mai matur şi fără să spună acasă unde pleacă, s-a pornit spre ţara noastră pentru ca să cumpere „Dacii” de la Piteşti. Îi trebuia comandă specială pentru că maltezii au rămas cu obiceiul britanic de a conduce maşinile cu volanul pe partea dreaptă. Conducerea fabricii de la Piteşti a pus condiţia ca Mark să importe cel puţin 500 de maşini pe lună. Dar Malta are doar 450 de mii de locuitori, ce să facă Mark cu 500 de Dacii în fiecare lună?! Aşa că nu a făcut afacerea, s-a întors şi s-a apucat de turism în insula lui. Acum are parteneri de afacere aici, are prieteni şi are clienţi români. Stă la masă cu ei şi le vorbeşte despre uşa deschisă spre lume a Maltei.