Grădina Botanică din Cluj, abandonată. UBB nu mai e capabilă să o întrețină [FOTOGALERIE]

160 de mii de vizitatori a avut Grădina Botanică anul trecut. 40 de mii au intrat gratuit prin facilități acordate de Senatul UBB, alți 40 de mii cu reduceri de 50% și doar jumătate dintre vizitatori au plătit prețul întreg.

Dacă-i întrebi pe români ce vor să vadă în capitala Transilvaniei îți vor răspunde invariabil, Grădina Botanică. De ea au auzit cu toții, e un simbol și o legendă. Generații după generații de studenți trecuți prin Cluj au acum acasă, oriunde s-or afla ei, o poză făcută în rondurile cu lalele sau pe lîngă palmierii din sere. Să vadă și copiii lor, ce loc exotic și romantic le-a marcat tinerețea. Citește în continuare „Grădina Botanică din Cluj, abandonată. UBB nu mai e capabilă să o întrețină [FOTOGALERIE]”

E ușor să fii primarul celor care pot. Să-l vedem ce face cu restul

Cîteva familii de clujeni, chiriași la stat, nu pot să-și plătescă regulat chiria. E o realitate pe care nici ei nu și-o doresc. Stau în locuințe sociale, sînt aproape toți bătrîni, pensionari sau parinți singuri cu copii. Personal cunosc destule cazuri de oameni cumsecade, care au lucrat toată viața la Terapia sau la Farmec, au pensii mici și cheltuieli cu medicamentele. Nu le ajung banii să plătească chiria. Sora mea o ajută pe doamna Ana să plătescă lunar, din urmă, ca să nu o evacueze primarul.

Gazetino l-a ajutat, alături de voi, pe Paul, aflat într-o situație similară, să-și plătescă chiria restantă.

Acum, Primăria Cluj, după ce a rezolvat cazurile grave de evaziune ale culegătorilor de urzici, trece la amenințări și represalii împotriva chiriașilor din locuințele sociale. Într-un comunicat de presă, le promite evacuarea dacă întîrzie trei luni cu plata chiriei. Pentru ca locuințele să fie date altora de pe lista de așteptare. Citește în continuare „E ușor să fii primarul celor care pot. Să-l vedem ce face cu restul”

Roșia Montană. Casa 325. Așa a demostrat RMGC că se poate fără RMGC!

O știre care doar m-a amuzat de dimineață, poate face înconjurul lumii, dacă o mai citim odată. Cei de la Gold Corporation Rosia Montană se luptă de vreo opt ani încoace să scoată aurul din munții Apuseni. Pînă acum au pierdut 11,8 milioane de dolari. Ce au făcut cu ei? Citește în continuare „Roșia Montană. Casa 325. Așa a demostrat RMGC că se poate fără RMGC!”

Învins la Bursă, se îndreaptă spre agricultura deșteaptă. Povestea lui Florin Baci care cultivă legume, le vinde pe internet și face workshopuri într-un sat de lîngă Cluj

„Sîntem pe un drum greșit” spune Florin. „După ce am pierdut mulți bani la Bursă, acum doi ani, am început să studiez economia mondială, politologia și științele vieții. Am înțeles din literatura de specialitate, dar și din dezbaterile actuale, că lumea așa cum o vedem noi astăzi este clădită greșit. Că sîntem într-un impas economic, ideologic și etic.”

Florin este student la facultatea de agronomie, și-a făcut un site pe care își promovează afacerea, anul trecut a avut o grădină de 1500 mp, iar acum a închiriat 50 de ari de teren, într-un sat de lîngă Cluj unde va cultiva legume. Le va vinde abonaților: 35 de lei coșul, livrat la domiciliu, o dată pe săptămînă. Pînă atunci, le vorbește sătenilor despre permacultură, un concept complex care leagă pămîntul de ideologie, un fel de nouă religie a facerii lumii din propria materie, fără imixtiuni industriale și fără reziduuri. Florin este un exemplu că tînăra generație se poate întoarce la agricultură doar dacă mai întîi i se prezintă această variantă atractiv din punct de vedere conceptual. Citește în continuare „Învins la Bursă, se îndreaptă spre agricultura deșteaptă. Povestea lui Florin Baci care cultivă legume, le vinde pe internet și face workshopuri într-un sat de lîngă Cluj”

Cotele crizei la intersecția lui Șaguna cu strada Argeșului

O zi cu soare, cum n-a mai fost de multă vreme. Bate un vînt subțire, îți zburlește un pic pielea, dar soarele e minunat.

La gheretele de pe strada Argeșului, ușile stau deschise, iar vînzătoarele au ieșit în prag, la o poveste. Și-au luat cîte o cafeluță în pahare de plastic și și-au aprins țigara. Vorbesc tare, între ele, fiecare din ușa ei, pentru că nici să părăsească de tot magazinele nu pot. Una a vîndut o pereche de pantofi unei doamne mai în vîrstă, erau purtați dar numai buni, a convins-o pentru că erau comozi, moi-moi, ca mănușa și nu erau scumpi, doar 15 lei. Dar atît pe ziua de azi.
Citește în continuare „Cotele crizei la intersecția lui Șaguna cu strada Argeșului”

De 800 de ani trăiesc între două lumi. Oamenii cu trupul aici și cu sufletul acolo

Aseară m-am întîlnit din nou cu prietenii mei, armenii. Mi-am dat seama că în mod ciudat, mă simt atrasă de minoritari, eu însămi un om cam de nicăieri, pregătit să plece niciunde.

Așa sînt și ei. Cuminți și înstrăinați de mersul vremurilor, o mînă de oameni își petrec împreună sărbătoarea Crăciunului și după obiceiul de acasă, din Armenia. Nici ei nu mai sînt atîția cîți ani a numărat istoria că ar fi trecut de cînd au plecat din țara lor. 800.

A fost primul popor creștinat, în anul 301. Au fost mulți și au rămas puțini. După războaie, foamete și-un genocid, s-au regăsit mai mult pe drumuri decît acasă. Au fost inteligenți, avansați tehnic și organizatoric, armenii au construit peste tot pe unde au trecut. Au făcut orașe, biserici, cetăți, au construit case și poduri. Din Crimeea pînă la Viena și în mai toată Transilvania. Orașul Gherla a fost construit în întregime de armeni, pe la 1700.
Citește în continuare „De 800 de ani trăiesc între două lumi. Oamenii cu trupul aici și cu sufletul acolo”