Categorie: Bloc notes

Descoperim sistemul feudal… Acum?

Descoperim sistemul feudal… Acum?

Privind din interiorul sistemului, doar cine nu vrea nu înțelege ce se întâmplă. Anume, că Sănătatea e o construcție feudală.

În urmă cu aproape patru ani publicam un interviu care acuza tocmai faptul că sistemul de sănătate este construit pe sărăcie, incompetență și pe relații ierarhice piramidale. Intervievatul de atunci avea și un set de soluții, dar ar mai fi fost și de cineva care să ia în calcul nevoia de reformă a sistemului. Poate se va întâmpla acum, într-un moment atât de târziu, când – dacă puteți crede – nu mai știm nici măcar câți medici mai sunt în sistem.

Același tablou îl prezintă astăzi chiar ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, citat de Agerpres:

Primul cuvânt care îmi vine în minte când mă gândesc la sistemul de sănătate este „feudal”. Este o feudă de sus până jos. Și într-un sistem feudal este mai puțin vorba despre oameni — oameni buni, oameni răi — este vorba despre sistem, despre păstrarea privilegiilor. Este un sistem feudal și sper ca la sfârșitul acestui mandat să știm cu toții că sistemul este așa și să destructurăm câteva lucruri.

Acesta este interviul:

„E timpul să terminăm cu spitalul lui Domn’ Profesor!” Interviu cu Ovidiu Turdean, șeful Comisiei de Sănătate din Consiliul Local Cluj-Napoca

Tare s-au mai înfuriat atunci Domn’ profesorii din Cluj!

„Povestea sașilor din Transilvania. Spusă chiar de ei”

„Povestea sașilor din Transilvania. Spusă chiar de ei”

A ieșit la lumina zilei în 5 mai. Lansarea urmează în curând. Cartea este rodul și rostul unor eforturi speciale de a re-cunoaște ce nu ne era pe deplin cunoscut, așa cum spune doamna Liiceanu, avem atâtea să aflăm despre lumea în care trăim.

Poveștile lor am început să le caut din 2008. Aici sunt 12 personaje, sași care n-au plecat, au rămas să păstreze memoria poporului lor ori s-au întors pentru că ceva îi chema. Nu sunt basme, sunt realități.

Mulțumiri doamnei Anneli Ute Gabanyi, primul cititor al acestei cărți. Designul și ilustrațiile aparțin colegilor Ciprian Butnaru și Nicolae Romanițan, dar cum nu le puteti vedea aici, ramane să vi le prezint în mod special.

În continuare, prefața cărții, semnată de doamna Anneli Ute Gabanyi: Citește prefața!

Amicalul România – Spania. Clujul în așteptare

Amicalul România – Spania. Clujul în așteptare

De dimineață a fost liniște. La ora 9 nu era mai nimeni pe străzi. Liniște de târg de provincie.

La ora 14, 30, cu șapte ore înainte de începutul partidei amicale România – Spania, mutată în mod miraculos la Cluj, lumea a ieșit la soare în parcul central, după zilele trecute în care autobuzele companiei de transport local s-au împotmolit în zăpada mieilor.

În același timp, locurile de parcare libere din vecinătatea Cluj Arena s-au ocupat pe nesimțite. Am făcut doar un tur de recunoaștere pe lângă Parcul central – erau locuri libere bunicele, dar, cinci minute mai târziu, se ocupaseră toate.

Cu siguranță, pe aleile parcului, microbiștii s-au amestecat cu cei ieșiți să se bucure de prima zi caldă a aceste luni.

De dimineață, Răzvan Burleanu, președintele FRF, spunea că mutarea inopinată a partidei la Cluj înseamnă, pentru Federație, o pierdere financiară de aproximativ 300.000 €. Pierdere rezultată în special din diminuarea numărului de bilete care pot fi vândute și din cheltuielile logistice suplimentare.

„Ceea ce nu înseamnă că suporterii clujeni nu merită cu prisosință acest meci”. Burleanu dixit!

De ce avem multe doctorate și puțin progres

De ce avem multe doctorate și puțin progres

„România are, dintre toate ţările Europei, cel mai mare număr de doctori la milionul de locuitori”, atrăgea atenția Solomon Marcus. Statisticile confirmă acest lucru. Dacă media în Europa este de 200 de doctorate la milionul de locuitori, România are 251 de doctorate, plasându-se peste Franța sau Marea Britanie. În același timp, țara noastră se situează în coada clasamentului privind indicatorul de inovare, iar nivelul de dezvoltare și progres al societății este mult sub nivelul celorlalte țări.

Atunci, cum se explică faptul că suntem în topul clasamentului ca număr de titluri academice și în coada statisticilor privind nivelul de dezvoltare? Ce anume a făcut să explodeze „industria de doctorate” și cum s-a ajuns la un nivel aproape generalizat de precaritate și plagiat în rândul producției intelectuale, cea care ar trebui să tragă după ea națiunea, să aducă plus de cunoaștere și progres? Cum de nu s-au produs soluții la problemele atât de numeroase ale societății românești dacă fabricile de intelectuali produceau atât de multă cultură, în sensul larg al termenului? Cum de nu s-a creat o piață a cererii și ofertei de idei dacă nevoile sunt uriașe și producția intelectuală la fel?

Dincolo de aprecierile generalizante și caracteriale care țin de mentalități și comportamente naționale, fenomenul are cauze concrete, care țin de strategii și practici curente din universități și societate.

Cu alte cuvinte, cohorta de doctori în științe, mai mare decât în orice altă țară europeană, n-a apărut din senin și nici multele teze plagiate sau slabe n-au apărut fără niște cauze reale despre care aproape nimeni nu vorbește. Degeaba țipăm în spațiul public că am prins încă un plagiator dacă nu mergem la fundamentul greșelilor de gestionare a fenomenului. Iar întreținerea fenomenului și continuarea minciunii scade și puțina încredere în intelectualitate, în producția de știință a națiunii, ceea ce face și mai imposibil de atât, apariția unei piețe a ideilor și contribuția la progresul societății. Cine i-ar comanda studii și cercetări, analize și soluții unei universități dovedită că a acordat titluri de doctori pentru lucrări plagiate și lucrări slabe? Ce încredere mai are societatea în expertiza și onestitatea mediului academic? Citește în continuare „De ce avem multe doctorate și puțin progres” →

Poveste urbană. Gherla văzută de Vlad Mărghitaș

Gherla (21) Citește în continuare „Poveste urbană. Gherla văzută de Vlad Mărghitaș” →

Libertatea din jurul închisorii. FotoReportaj de Vlad Mărghitaș

peisaj 2

peisaj 3

peisaj 4

Peisaj 1

Peisaj 0

Crucea

inchisoarea

Inchisoare 2

Solidaritatea Robinsonilor

Solidaritatea Robinsonilor

Un prieten aflat la un institut de cercetare din Germania s-a oferit într-o zi să-și însoțească prietenii în loc să meargă la institut. Dar prietenii l-au refuzat, reproșându-i că nu-și stabilise corect prioritățile: mai întâi datoria, institutul, sistemul și apoi prietenii. E de înțeles: în România nu pe sistem te sprijini la nevoie, ci pe prieteni, statul nu este plasa de susținere, ci apropiații, ei sunt prioritatea noastră. Am învățat asta foarte bine, chiar de la sistem.

Singurătatea, lipsa de încredere, lipsa de solidaritate, teama de bătrânețe, de moarte, toate sunt boli ale lumii contemporane pentru care găsim explicații, dar foarte greu soluții. Papa Francisc spunea că singurătatea este cea mai gravă boală a timpului nostru. Sociologii o încadrează în fenomenul atomizării sociale, în directă legătură cu independența financiară, libertatea de mișcare, flexibilitatea contractelor sociale, accesul tot mai larg la resurse, cu alte cuvinte, e vorba de libertatea individului și independența lui. Dar nu e doar atât, aceste explicații, juste, nu epuizează subiectul. Singurătatea vine și din lipsa de încredere.

Citește mai departe!