Un copil a murit la Spitalul din Târgu-Cărbuneşti, după ce medicii de acolo au refuzat să-i facă mamei o cezariană, anunță Adevărul. Părinţii copilului îi acuză pe medici că nu au intervenit la timp pentru a efectua operația de cezariană, iar din acest motiv fătul a fost scos ieri mort din pântecele mamei.
UPDATE: Spre seară a apărut la tv, mai fresh ca niciodată, Teodor Stolojan. Așa că, dacă Emil Boc l-a trimis pe Lăzăroiu la patul lui de cuie, nici el nu are de ce să doarmă mai bine.
Premierul Emil Boc l-a demis, fără preaviz, pe Sebastian Lăzăroiu din funcția de Ministru al Muncii. La presiunea vechii gărzi din PDL, spun analiștii și gazetarii.
Mi-e greu să cred că Emil Boc ar fi făcut acest gest extrem de spectaculos doar de dragul „talibanilor” din partid. Este vorba de data aceasta și despre voința personală a premierului. Probabil că azi noapte Emil Boc medita la spectacolele publice din ultima vreme a proaspătului său fost ministru, aflat în căutare de notorietate.
Citește în continuare „Cum i-a mulțumit Boc, în sfîrșit, pe Ponta și Antonescu”
Se pare că președintele României încearcă să renunțe la argumentația primitivă legată de necesitatea exploatării aurului de la Roșia Montană. (Vă amintiți, șeful statului spunea, acum o lună, că trebuie să scoatem aur ca să-l băgăm în pivnițele BNR, pentru securitatea statului.) După ce a trecut Oceanul, Traian Băsescu și-a nuanțat stîngaci discursul, spunînd că aurul stă în locurile de muncă și veniturile pentru sănătate și învățămînt. În plus, într-un interviu acordat AFP, le-a recomandat celor de la RMGC să ofere mai multe informații publicului.
Potrivit ziarului Adevărul,
Şeful statului român a mai spus la Washington ca „aurul unei ţări este că dacă reușește să creeze locuri de muncă care să asigure funcţionarea sectorului de sănătate, de învăţământ”.
Relațiile cu Statele Unite trec tot mai evident de la faza vorbelor la cea a faptelor. Dacă în perioada Bush ne-am amăgit cu povești, un curcubeu și cîteva solidarități belicoase la adresa Rusiei, acum administrația Obama a schimbat paradigma. Tace și face.
Citește în continuare „Pragmatismul american. Să profităm de el!”
Castelele pentru mine nu sînt simple construcții impresionante, prilej de mîndrie istorică. Sînt locuri care spun ceva important despre noi, pentru că acolo s-a concentrat ura și puterea, iar ruinele de piatră sînt ca oamenii părăsiți, niște supraviețuitori.
„Să trăiți Șefu’, ați fost nemaipomenit la conferință, v-am văzut!” , „Ce cravată frumoasă aveți astăzi”, aud asta zilnic de la supușii lingușitori ai oamenilor aflați vremelnic la putere. Foarte puțini dintre ei sînt persoane echilibrate și cu simțul ridicolului. Trebuie să fii „boier” de acasă, să ai ceva aristocratic în educația ta ca să nu ți se urce la cap gudurelile ridicole ale trepădușilor de pe la Palate.
În viermuiala încă medievală de pe coridoare și din mădularele putrezite de corupție, clientelele politice s-au adaptat, s-au camuflat și au rezistat făcînd cerc de ipocrizie în jurul prizonierilor de la vîrf. Piramida clientelară a rezistat lingușind, iar suveranul a înțeles încet-încet că el este cel mai tare, e supremul, adulatul, minunatul. I se spune în fiecare zi, pe toate vocile, de la șofer la liftier, secretară și directorime. Toți au un stil gata format, textele lingușitoare potrivindu-se oricărui șef, sînt tot mai cu talent rostite de atîta exersat.
Ziua unui politician în funcție de stat începe cu bine. I se deschide portiera mașinii și un portar scoate chipiul: „Să trăiți, Șefu! Fură pe aici niște găozari de pe la nu știu care televiziune, le-am zis eu cîteva și s-au cărat! Doar nu era să-i las să vă ia, așa, de dimineață!” Ei, așa se naște solidaritatea echipei!
La partid, alte ritualuri. Acolo se înghesuie care să stea cît mai aproape de Șefu’ ca să-i șoptescă ceva, o cerere, un compliment, o încurajare, o asigurare. Sau în avion. Cum să nu te dai peste cap să stai lîngă Șefu’? Șefu’ începe să creadă că e un om vînat, important, distribuitor de beneficii, un fel de Dumnezeu pe pămînt.
Omul de la putere aproape că nici nu-și mai dă seama cînd a ajuns un alt om. Cei care nu fac plecăciuni mieroase sigur îi sînt dușmani. Firește, dacă nu dușmani ei înșiși, atunci influențați de dușmani, angajați în slujba lor. Poate chiar în slujba mogulilor.
Orice critică, orice argument rațional, orice aluzie la vreo greșeală, este, în comparație cu slava închinată pe la Palat, o blasfemie, o răutate fără margini, o obrăznicie intolerabilă, care nu poate veni decît de la un vîndut dușmanilor.
Pentru cîte un prizonier al puterii, lumea se împarte, în mod trist, doar în două: supușii lui și supușii lor. Nu mai are camarazi, nu mai are colegi, prieteni, nu mai are cetățeni onești, cei din fața lui nu mai sînt românii săi dragi, studenții care au stat la coadă să-l voteze, nu mai sînt cărturarii care l-au apărat pe internet, nu mai sînt amicii din banca de la școală. Sînt toți niște potențiali dușmani. Pentru că altfel, ar scoate chipiul și ar saluta respectuos, doar asta vede în fiecare zi!
Articolul a fost publicat pe Conta.ro
Ei, iată ce se poartă în toamna asta! Grozav de frumos, pentru sufletul meu. Nu am amintiri din anii 60, nu mă născusem, dar am o poză a tatălui meu cu un prieten, își aprindeau țigara. Vai, cît erau de frumoși amîndoi! Aveau părul bogat, dat pe spate, costume închise la culoare, cu batiste atent așezate în buzunarul de la piept. Cămăși albe și figuri serioase.
Gazetino 