Pariul fostului judecător Cristi Danileț: CCR va respinge candidatura lui Georgescu

Pariul fostului judecător Cristi Danileț: CCR va respinge candidatura lui Georgescu

Miercuri, polițiștii l-au oprit în trafic pe Călin Georgescu pentru a-l invita pe fostul candidat la președinție la sediul Parchetului General, în calitate de suspect în cadrul unei anchete privind finanțarea ilegală a campaniei sale electorale.

Acuzațiile care i se aduc lui Georgescu sunt grave, potrivit Codului Penal, și ele merg de la asociere pentru constituirea unei organizații fasciste până la nereguli privind finanțarea campaniei. Dacă procurorii vor reuși să adune probele necesare, atunci problemele lui Georgescu vor deveni tot mai serioase.

Până atunci însă, mai are șanse Călin Georgescu să candideze la prezidențialele din luna mai? Iată ce spune fostul judecător Cristi Danileț pe blogul său:

Având în vedere declarațiile lui Georgescu cu privire la pretențiile României asupra unor teritorii aflate azi în Ucraina, aduc argumentele pentru care CCR nu îi va permite să candideze la Președinția României.

  1. Călin Georgescu a declarat ieri că granițele se schimbă și că este sigur 100% că România va participa la împărțirea Ucrainei, care este un stat inventat .
  2. Această declarație situează România de partea Rusiei, care duce un război de agresiune contra Ucrainei. Declarațiile cu privire la războiul de agresiune sunt interzise de art. 30 alin. (7) din Constituția României.
  3. Georgescu arată că nu recunoaște granițele țării, încălcând astfel art. 3 alin. (2) din Constituție potrivit căruia frontierele României sunt cele stabilite de legea organică în acord cu normele dreptului internațional.
  4. Practic, prin această declarație, Georgescu nu recunoaște Tratatul semnat la Constanța în 2 februarie 1997 cu privire la relatiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina, ratificat prin Legea nr. 129/1997 a Parlamentului României. Art. 2 din acest Tratat prevede că cele două țări: „reafirmă că frontiera existentă între ele este inviolabilă şi, de aceea, ele se vor abține, acum şi în viitor, de la orice atentat împotriva acestei frontiere, precum şi de la orice cerere sau actiune îndreptată spre acapararea şi uzurparea unei părţi sau a întregului teritoriu al celeilalte părţi contractante”
  5. Potrivit art. 11 din Constituția României, acest tratat face parte din dreptul intern al țării noastre. Începând cu data de 22 oct. 1997 când a intrat în vigoare, respectarea sa este obligatorie potrivit art. 1 alin. (6) din Constituția României.
  6. Argumentele istorice precum „cândva aceste teritorii au fost ale noastre” sau „pe aceste teritorii sunt români” nu sunt valide din punct de vedere juridic. Azi, dreptul internațional este cel care stabilește relațiile dintre state. Or, potrivit art. 10 din Constituția României, „România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional”.
  7. Declarația lui Georgescu este iresponsabilă. Dacă ar fi președinte al țării, ar fi echivalentul unei declarații de război. Având în vedere nerespectarea Constituției țării sale, invocând jurisprudența din cazul Șoșoacă a cărei candidatură a fost respinsă pentru mult mai puțin (hotărârea din 5 oct. 2024), CCR îi va respinge candidatura lui Georescu dacă va candida la Președinția țării.

Ține cineva pariul împotriva lui „Jude” Cristi Danileț?

Întrebarea nu este retorică, mai ales în condițiile în care circulă informația potrivit căreia Georgescu este nu doar preferatul Rusiei, ci, mai nou, și al administrației americane.

Agenția Bloomberg, citând surse proprii, a raportat că, în cadrul Conferinței de Securitate de la München, oficiali americani le-ar fi cerut în privat omologilor români să nu împiedice participarea lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale din mai, în ciuda pozițiilor sale critice față de NATO și opoziției sale față de ajutorul militar pentru Ucraina. Ministerul român al Afacerilor Externe a negat aceste informații, dezvăluie Kommersant.ru.

Și acum, încotro, Germania?

Și acum, încotro, Germania?

După victoria în alegerile federale din Germania, Friedrich Merz, liderul Uniunii Creștin-Democrate (CDU), susține necesitatea formării rapide a unui guvern funcțional, capabil să abordeze provocările interne și internaționale. El a evidențiat importanța consolidării Europei pentru a reduce dependența de Statele Unite, criticând atitudinea administrației Trump față de Europa. Financial Times

Merz a exclus posibilitatea unei coaliții cu partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), reafirmând angajamentul CDU de a nu colabora cu această formațiune. B1 TV

În același timp, cancelarul în exercițiu, Olaf Scholz, a recunoscut înfrângerea Partidului Social-Democrat (SPD) și și-a asumat responsabilitatea pentru rezultatul obținut, descriindu-l drept „amar”. G4Media

Rezultatele alegerilor indică o schimbare semnificativă în peisajul politic german, cu CDU/CSU obținând aproximativ 29% din voturi, urmat de AfD cu circa 20%, în timp ce SPD s-a clasat pe locul al treilea cu aproximativ 16%. Financial Times

Merz a subliniat că lumea nu va aștepta ca Germania să-și rezolve problemele interne și că este esențial ca noul guvern să fie format rapid pentru a asigura stabilitatea și a răspunde eficient provocărilor actuale.

Alegerile Germane 2025: CDU/CSU câștigă cu 29%

Alegerile Germane 2025: CDU/CSU câștigă cu 29%

Dreapta germană, reprezentată de alianța CDU/CSU, a obținut o victorie clară la alegerile anticipate din 23 februarie 2025, conform sondajelor la ieșirea de la urne. Cu un scor de 29%, creștin-democrații revin în prim-planul politicii germane și pregătesc terenul pentru ca Friedrich Merz să devină următorul cancelar al celei mai mari economii europene.

Rezultatele alegerilor: O schimbare majoră pe scena politică germană

Rezultatele preliminare indică o reconfigurare semnificativă a Bundestagului, cu o ascensiune puternică a partidelor de dreapta și o înfrângere usturătoare pentru actualul cancelar Olaf Scholz.

🔹 CDU/CSU – 29% (învingătorii alegerilor)
🔹 AfD (Alternativa pentru Germania, extrema dreaptă) – 19,5% (locul al doilea, o creștere importantă)
🔹 SPD (Partidul Social Democrat, al cancelarului Scholz) – 16,1% (un rezultat foarte slab)
🔹 Verzii – 13,2%
🔹 Die Linke (stânga radicală) – 8,6%
🔹 FDP (liberalii) – 4,9%
🔹 BSW (extrema stângă) – 4,8%

Un aspect notabil al acestor alegeri a fost prezența record la vot – 84%, semn că alegătorii germani au considerat acest scrutin esențial pentru viitorul țării.

Implicații politice: Ce urmează?

Având în vedere scorurile obținute, cea mai viabilă opțiune pentru formarea unei coaliții guvernamentale pare a fi o alianță între CDU/CSU și SPD. Cu 29% + 16,1%, cele două partide ar avea majoritatea necesară pentru a guverna fără sprijinul altor formațiuni.

Totuși, o astfel de coaliție ar putea fi complicată, având în vedere pierderea suferită de SPD și posibilele tensiuni interne. În cazul în care negocierile eșuează, CDU/CSU ar putea explora alte variante, inclusiv o alianță cu FDP, dacă aceștia reușesc să depășească pragul electoral.

Ascensiunea AfD, care ajunge pe locul doi cu aproape 20%, confirmă tendința de creștere a partidelor naționaliste și populiste în Europa. Deși au obținut un scor record, rămân în afara oricăror scenarii de guvernare, întrucât celelalte partide refuză să colaboreze cu extrema dreaptă.

În concluzie, un nou capitol pentru Germania

Victoria CDU/CSU și posibilitatea ca Friedrich Merz să devină noul cancelar marchează începutul unei noi ere politice pentru Germania. După patru ani de guvernare a social-democraților, alegătorii au optat pentru o schimbare, iar următoarele săptămâni vor fi esențiale pentru definirea viitorului guvern german.

Rămâne de văzut ce tip de coaliție va reuși să formeze CDU/CSU și cum va influența acest rezultat direcția politică a Germaniei și a Uniunii Europene.

Uniunea Europeană își extinde orizonturile: Balcanii de Vest, the next frontier?

Uniunea Europeană își extinde orizonturile: Balcanii de Vest, the next frontier?

În inima Europei, dar încă în afara Uniunii, Balcanii de Vest sunt o regiune plină de provocări, dar și de oportunități. Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia aspiră de ani buni la integrarea europeană. Acum, Uniunea Europeană pare mai hotărâtă ca oricând să accelereze acest proces printr-o combinație de reforme, investiții și integrare economică.

Dar cât de aproape sunt Balcanii de Vest de aderare? Și ce înseamnă această extindere pentru viitorul Europei?

Planul UE pentru Balcanii de Vest: accelerarea integrării

În noiembrie 2023, Comisia Europeană a adoptat un nou Plan de creștere pentru Balcanii de Vest, menit să grăbească integrarea economică a regiunii cu piața unică europeană. Acest plan ambițios include:

  • Acces extins la piața unică a UE, permițând țărilor din Balcani să beneficieze de reguli și standarde europene, chiar înainte de aderarea oficială.
  • Un sprijin financiar de 6 miliarde EUR (2 miliarde granturi, 4 miliarde împrumuturi concesionale), condiționat de implementarea reformelor esențiale.
  • O piață regională comună, care să conecteze economic statele din Balcani și să le pregătească pentru integrarea în economia UE.

Aceste măsuri ar putea accelera dezvoltarea economică a regiunii și ar atrage investiții semnificative.

Reforme și provocări pe drumul către aderare

Pentru ca acest plan să devină realitate, țările din Balcani trebuie să îndeplinească o serie de condiții:

  • Alinierea la normele UE privind libera circulație a bunurilor, serviciilor și forței de muncă.
  • Implementarea reformelor economice și politice, esențiale pentru atragerea de investiții și garantarea stabilității democratice.
  • Consolidarea luptei împotriva corupției, una dintre principalele piedici în calea aderării.

În acest condiții, mesajul Uniunii pare să fie clar: integrarea nu este doar un proiect economic, ci și unul politic și social. Statele care vor să devină membre trebuie să demonstreze un angajament real față de valorile europene.

O Europă mai mare este o Europă mai puternică

Extinderea Uniunii în Balcani nu este doar o oportunitate pentru aceste state, ci și o necesitate strategică pentru Europa. Într-un context geopolitic instabil, UE își dorește să limiteze influența unor puteri externe (Rusia, China etc.) și să consolideze stabilitatea la granițele sale.

Va reuși Uniunea Europeană să integreze Balcanii de Vest în următorul deceniu? Rămâne de văzut. Dar un lucru e sigur: drumul spre aderare este clar trasat. Miza, – una uriașă atât pentru Balcani, cât și pentru toată Europa.

Belarus: Alegeri prezidențiale în condiții de represiune sistematică și sprijin rusesc

Belarus: Alegeri prezidențiale în condiții de represiune sistematică și sprijin rusesc

Regimul autoritar al lui Aleksandr Lukașenko continuă să își mențină controlul absolut asupra Belarus printr-o campanie susținută de suprimare a societății civile, sprijinită activ de Rusia. În ciuda alegerilor prezidențiale programate pentru 26 ianuarie 2025, puțini oameni cred într-un proces electoral autentic, având în vedere istoria recentă a represiunii și abuzurilor antidemocratice în această țară.

Un moment crucial care a atras atenția internațională a fost deturnarea unui avion de linie în 2021, o mișcare fără precedent care a demonstrat dorința regimului de a-și elimina oponenții, indiferent de costurile internaționale.

Cazul Ryanair: Represiune la nivel global

Pe 23 mai 2021, autoritățile din Belarus au forțat un avion Ryanair, aflat în drum din Atena către Vilnius, să aterizeze la Minsk sub pretextul unei amenințări cu bombă. În realitate, această operațiune a fost orchestrată pentru a-l aresta pe jurnalistul Roman Protasevici, un critic vocal al regimului. Incidentul a stârnit indignare internațională, fiind văzut ca un act de „piraterie de stat”.

Cu sprijinul Rusiei, care a apărat Belarusul la nivel internațional și i-a oferit sprijin diplomatic, Lukașenko a ignorat sancțiunile impuse de Uniunea Europeană și alte state occidentale. Incidentul a marcat escaladarea represiunii regimului dincolo de granițele sale, transformându-l într-un pericol pentru securitatea aeriană internațională.

Sprijin rusesc și control total

După protestele masive din 2020, Moscova a sprijinit regimul Lukașenko nu doar economic, ci și strategic. Forțele de ordine din Belarus au primit asistență în formare și tehnologie din partea Rusiei, consolidând astfel mașinăria represivă a regimului. Cu ajutorul Rusiei, Lukașenko a eliminat vocile critice din media independentă, iar activitatea ONG-urilor a fost practic anihilată.

Astăzi, peste 1.300 de prizonieri politici se află încă în detenție. Mulți lideri ai opoziției au fost nevoiți să-și continue activitatea din exil, precum Svetlana Tihanovskaia, care a denunțat regimul ca fiind „un apendice al Kremlinului”.

Deschiderea simulată

În ultimul timp, Lukașenko a încercat să-și îmbunătățească imaginea internațională, eliberând un număr oarecare de prizonieri politici. Totuși, aceste gesturi sunt percepute de experți ca parte a unei campanii de a câștiga timp și de a reduce presiunea sancțiunilor economice internaționale. Între timp, represiunea internă continuă fără milă, iar vocile critice rămân în continuare reduse la tăcere.

Cronica unei realegeri anunțate

Deturnarea avionului Ryanair a fost doar un episod dintr-un lung șir de acțiuni represive, care demonstrează cum un regim poate utiliza mijloace extreme pentru a-și consolida puterea. Sprijinul constant al Rusiei asigură Belarusului o oarecare protecție internațională, dar, în același timp, transformă țara într-un simbol al autoritarismului și al sfidării normelor internaționale.

În timp ce Lukașenko își pregătește „realegerea”, pentru poporul belarus alegerile din 2025 rămân o formalitate, iar drepturile și libertățile lor sunt mai îndepărtate ca oricând.

În imagine: Aleksandr Lukașenko, alături de proaspăt detronatul dictator Bashar al-Assad, în decembrie 2003 | foto: imagine din domeniul public via Wikipedia

Nazism exogen și nazism endogen? Reichsmarschall-ul John Smith („Omul din castelul înalt”) și Elon Musk

Nazism exogen și nazism endogen? Reichsmarschall-ul John Smith („Omul din castelul înalt”) și Elon Musk

Nazismul/fascismul rămâne, după mai bine de opt decenii, un subiect care provoacă frisoane, mai ales când începe să iasă din cărțile de istorie și să se întrepătrundă cu o realitate contemporană. Dacă în universul distopic al lui Philip K. Dick, „Omul din castelul înalt”, societatea americană se confruntă cu nazificarea din cauza unei cuceriri externe, povestea recentului episod legat de Elon Musk într-un context politic american ne face să tresărim la gândul dacă nu este posibil și un proces endogen de nazificare, născut în interiorul granițelor și al propriei ideologii.

Nazismul exogen: Omul din castelul înalt

Universul creat de Philip K. Dick în „Omul din castelul înalt” imaginează o lume în care Axa a câștigat Al Doilea Război Mondial, iar Statele Unite sunt divizate între Imperiul Japonez și Germania Nazistă. Societatea americană din roman este o societate traumatizată, supusă unei culturi încetățenite de forțe externe. Cetățenii sunt privați de identitatea lor națională și asistă la o reconfigurare a vieții publice conform valorilor și politicilor totalitare ale ocupanților. Chiar dacă, în aparență, aceștia sunt absenți.

Acest tablou dickian este rezultatul unei nazificări forțate, un proces exogen care erodează democrația americană din exterior. Teama și suprimarea sunt armele principale, iar rezultatul este o populație redusă la tăcere, care trăiește sub umbrele terorii.

Nazismul endogen: gestul lui Elon Musk

Contrastând cu ficțiunea lui Dick, evenimentele recente din SUA sugerează că elemente de nazism se pot împământeni și din interiorul unei societăți democratice. Episodul controversat care îl implică pe Elon Musk la inaugurarea celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump este elocvent. Musk, într-o postură oficială ca lider al Departamentului pentru Eficiența Guvernamentală (DOGE), a fost surprins executând ceea ce mulți au interpretat drept un salut nazist în timpul unui discurs susținut la Capital One Arena din Washington.

Gestul, catalogat de presa internațională și social media drept „nazist” sau „fascist”, a stârnit indignare pe scară largă. „Times of Israel” a relatat despre acest eveniment, iar Haaretz a contextualizat prin rememorarea declarațiilor sale controversate anterioare, precum criticile aduse lui George Soros și sprijinul exprimat pentru partide de extremă dreapta europene.

Deși reprezentantul lui Musk a susținut că gestul a fost greșit interpretat, iar Musk însuși a respins acuzațiile, episodul rămâne o dovadă a felului într-un care simboluri totalitare pot renaște sub o formă aparent benignă în cadrul unei democrații. Interpretarea acestor gesturi depinde nu doar de contextul în care apar, ci și de climatul politic și ideologic în care sunt recepționate.

Atenție, deci!

Aici sunt imaginile: https://x.com/SawyerMerritt/status/1881432359054279104

Democrația, între valori și împuternicire. O poveste cu Trump și cetățeni confuzi

Democrația, între valori și împuternicire. O poveste cu Trump și cetățeni confuzi

Ah, democrația! Acest cuvânt magic care ne face să ne gândim la libertate, egalitate și… confuzie totală. Recent, Donald Trump a fost învestit pentru al doilea mandat ca al 47-lea președinte al Statelor Unite. Da, ați citit bine, al 47-lea. Se pare că numărătoarea președinților este la fel de complicată ca și înțelegerea democrației.

Democrația ca set de valori

Într-un colț al ringului, avem democrația ca un set de valori. Aici, democrația este despre respectarea drepturilor omului, statul de drept și alte lucruri pe care le învățăm la orele de educație civică. Este ca și cum ai avea un manual de instrucțiuni pentru o societate funcțională. Dar cine mai citește manualele în zilele noastre?

Democrația ca împuternicire a cetățenilor

În celălalt colț, avem democrația ca împuternicire a cetățenilor. Aici, democrația înseamnă să dai puterea poporului, să lași oamenii să-și exprime voința. Este ca și cum ai da telecomanda televizorului tuturor membrilor familiei și ai spera că nu se vor certa pe ce canal să se uite. Spoiler: se vor certa.

Când valorile și împuternicirea se ciocnesc

Problema apare atunci când aceste două viziuni despre democrație intră în conflict. Când oamenii simt că sistemul politic nu le reprezintă voința, sunt tentați să susțină lideri care promit să le redea puterea, chiar dacă asta înseamnă să ignore valorile democratice tradiționale. Este ca și cum ai alege să mănânci tort în fiecare zi pentru că ai puterea să o faci, ignorând valoarea nutrițională (sau lipsa acesteia).

Recomandarea noastră de lectură pentru ziua de astăzi

Pentru a înțelege mai bine această competiție între cele două viziuni asupra democrației și cum se manifestă în contextul politic actual, vă recomandăm să citiți articolul publicat în „The Financials Times”, tradus în limba română pe EurActiv: Trump și competiția dintre două viziuni privind democrația.