Categorie: Bloc notes

Copilul care a pus Clujul pe harta marii cinematografii. Primul interviu al copilului de Oscar

L-am găsit la grădiniţă. Aaron a turnat deja două filme, ultimul e încă în lucru. Cel de care vă povesteam are 11 minute şi a dat lovitura. E premiat, e în topuri, va fi şi la Oscar. Dar Aaron nu are treabă cu asta. Pentru el lumea se împarte pe zile în care se joacă, doarme, „face lucruri”, se joacă. Alergă printre blocuri, în Mănăştur, un copil ca toţi copiii la cinci ani.

S-a născut pe 4 iulie, de ziua Americii. Acum a sosit la grădiniţă pentru nişte cursuri de actorie. Azi e prima zi. Trece la profesionişti! Mai sunt vreo douăzeci de copii şi toţi se uită curioşi la profa de teatru.

Mihaela îi învaţă „chestii”, cum să recite, să danseze. Sonia cântă la cana de tablă. Aaron stă cuminte pe o băncuţă. Nu e Spiderman, nu e Batman, nu e Superman. E un copil frumos şi cuminte, ultimul din rând. Micuţ şi slăbuţ, cu ochi frumoşi, un copil ca toţi ceilalţi. Doar că el a început într-o zi o călătorie aparte.

Citește mai departe!

Din om a mai rămas doar umbra

Am văzut un documentar despre Hiroshima. Americanii au aterizat la câteva zile după ce au lansat bomba atomică, să-i evalueze efectele. Să constate pagubele.

Din oamenii care fuseseră foarte aproape de locul unde explodase bomba, rămăsese doar umbra.

Ei se evaporaseră cu totul. Doar o pată pe ciment arăta că acolo, între foc și pământ fusese un corp.

Așadar, cu ce ne ocupăm acum, înainte ca după noi să rămână doar o pată pe asfalt?

Eu am să plec puțin…

Plan de salvare pentru Stufărişul de la Sic

Vă amintiţi povestea stufărişului? Dacă nu, o mai puteţi răsfoi o dată, de aici.

În draft, e vorba de o rezervaţie de lângă Cluj, de la Sic, unde natura s-a concentrat ca la facerea unui ou şi din care a ieşit viata, un miracol cu mii de capete. Locul musteşte de vieţuitoare, de la şerpi la gâze, păsări rare şi raţe sălbatice.

Citește în continuare „Plan de salvare pentru Stufărişul de la Sic” →

Călătorie în Atlantida

În week-endul ăsta n-am avut timp ;), dar promit să mă duc din nou în Santorini și vă fac eu un film de acolo să vedeți de ce e locul unde s-a concentrat toată frumusețea și lumina lumii!

De ce e locul unde ai vrea să trăiești și să mori.

Se spune că, în zece, douăzeci de ani, un cutremur precum cel de acum trei mii de ani va scufunda insula.

Dar o putem lua de acolo până atunci, nu?

Cine să repornescă inima României?

Fraților, sloganul ARD e foarte bun. Exact asta am simțit ani la rând căutând adevărul, miezul tuturor lucrurilor, sursa, cauza cauzelor, secretul secretelor, ce anume îi lipsește acestei părți de lume ca să se ridice din propria cenușă. Inima.

Citește în continuare „Cine să repornescă inima României?” →

Banul din stomac

Când ultimul copac va fi tăiat, ultimul pește prins, pământul otrăvit, abia atunci vor înțelege oamenii că nu pot mânca bani. Cam asta spunea, în esență, indianul Sitting Bull, cu un secol și ceva în urmă.

Mult mai târziu au apărut ecologiștii și curentele pe acestă temă. Unele – atenție, nu aruncați cu pietre, am spus doar unele! – au un aspect atât de comercial, sunt improvizații făcute să stoarcă bani, de fapt, niște excelente oportunități pentru șmecherași bine orientați. Care au mirosit banul.

Citește în continuare „Banul din stomac” →

Fericirea de a fi liber

Fericirea este sensul şi scopul vieţii, singura ţintă şi finalul existenţei umane.
–– Aristotel

Doar lumea care reuseste singura si după propriile ei dorințe supraviețuiește. Reușitul ăsta fiind un fel de a trăi prin propriile mijloace, și doar acelea care au legătură cu viața, cu natura, cu normalitatea. Restul sunt forme pe care timpurile le răstoarnă și le distrug.

Nu va rezista în istorie nici puterea coruptă, nici instituțiile pline de incompetenți, dar vor rezista cultivatorii de cartofi, poeții, mecanicii, învățătorii. Și mai știți voi câțiva.