Categorie: Bloc notes

TIFF ul și un oraș care-l iubește. Să vedeți de ce

Imagine

Aseară am fost la deschiderea TIFF. Am stat în piață, pe sub nori, alături de mii de oameni, pentru o bucată de vreme, până am înghețat.

Mă gândeam uitându-mă la Giurgiu că el chiar merită aplauzele noastre. Poate nu atât pentru Festivalul care îl duce și pe el mai departe pe val, poate nici pentru selecția filmelor pe care o lasă an de an pe mâna lui Chirilov și ne dă cam același meniu, dar mai ales pentru inteligența și puterea cu care scanează el orașul și pune degetul pe răni.

S-a referit la cazul Tribuna exact așa cum aș fi făcut-o și eu, cum dealtfel am și scris în Transilvania Reporter, dar faptul că el a înțeles de departe situația absurdă de acolo și că o spune exact așa cum e la momentul potrivit, acolo și în timpul când e bine să o facă, este merituos.

Apoi, copiii din Pata Rît. Îi spală, îi iau cu autobuzele și-i aduc la film. Încă  o bubă a orașului asupra căreia el atrage frumos atenția.

Minunat, Tudor, e plăcut să descoperi că suntem mai mulți care lucrăm  încet dar bine pentru drumul frumos înainte.

O facem pentru noi.

Llosa și ceva despre noi înșine

llosa2

Dragilor, ieri am fost la conferința lui Mario Vargas Llosa de la Cluj. N-am apucat să vă povestesc.

Un frig de să-nțepenești, amfiteatrele pline, curtea facultății plină.

Dar frumos, bulugeala asta este frumusețea lumii de care vreau să vă vorbesc.

Citește mai departe!

Profesor dat afară din universitate pentru plagiat. Bravo UBB!

Hotărârea Comisiei de Etică a UBB cu privire la sesizarea doamnei Gîdiu

Comisia de Etică a analizat sesizarea depusă de doamna prof. dr. Valeria Gîdiu, în data de 22 aprilie 2013. În urma analizei probelor de la dosar şi în urma audierilor efectuate în cadrul Comisiei de Etică a UBB suntem în măsură să vă informăm următoarele:
1. Existenţa plagiatului din partea autorilor lucrării incriminate, ceea ce constituie o abatere gravă de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică (art. 310, lit. a), Legea nr. 1/2011).
2. Comisia de Etică a UBB, în conformitate cu art. 22 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei de Etică a UBB, a luat decizia desfacerii disciplinare a contractului de muncă, domnului prof. univ. dr. Gheorghe Popescu.

Centrul de Comunicare şi PR

Componența Comisiei de Etică a UBB este, potrivit site-ului universității, următoarea:

1. Conf. dr. Marcela Sălăgean (președinte), Istorie și Filosofie/ Studii Internaționale și Istorie Contemporană
2. Conf. dr. Mircea Bob (vicepreședinte), Drept/ Drept Privat
3. Conf. dr. Sorin Marțian, Teologie Greco-Catolică/ Teologie Greco-Catolică Cluj
4. Prof. dr. Constantin Măruțoiu, Teologie Ortodoxă/ Teologie Ortodoxă
5. Conf. dr. Codruța Luminița Osoian, Științe Economice și Gestiunea Afacerilor/ Management
6. Lect. dr. Călin Săplăcan, Teologie Greco-Catolică/ Teologie Greco-Catolică Cluj
7. Conf. dr. Imre Ungvari-Zrinyi, Istorie și Filosofie/ Filosofie în Limba Maghiară
8. Prof. dr. Nicolae Dragoș, Biologie și Geologie
9. CS I Maria-Virginia Coman, Institutul de Cercetare „Raluca Ripan”
10. Stud. Dan Avram, Științe Economice și Gestiunea Afacerilor
11. Stud. Marius Uzoni, Litere

Jos pălăria în fața lor! Așa se însănătoșește corpul profesoral și societatea pînă la urmă!

Scurtă vizită la cimitir și o revelație

Era dimineață devreme, ascultam mierla în cimitir și mă uitam pe cruci, auzeam vorbele șoptite din spate: uite-l pe Haralambie Măgăreață și pe al lui Flesher, i-au adus aici, să fie aproape de ai lor.

Morții, adunați cu grijă acolo, sub brazi, de prin lumea largă. Mulți, toți. De cîtă dragoste este nevoie pentru asta! Doar ea ține omenirea așa cum e. Doar dragostea o face posibilă.

Legați unii de alții, o ținem la suprafață, să nu se scufunde în haos.

Dragostea este singura ordine a omenirii.

Să vă găsesc cu bine

DSCF0312

Dragii mei, eu plec o vreme. Nu multă. Considerați că m-a furat vara mai repede!

Azi m-am gândit la voi. Sunteți prietenii mei pentru că-mi stați alături, îmi dați din timpul vostru, împărtășim fără să vorbim, gânduri, sentimente, zile.

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc să fiți fericiți.

Oamenii cu inima frântă. Urmele armenilor pe pietrele Transilvaniei

Oamenii cu inima frântă. Urmele armenilor pe pietrele Transilvaniei

Cel mai bine cunoști un neam de oameni atunci când stai cu ei la masă sau intri în biserica lor și te alături rugăciunilor lor. Duminică dimineața, la ora nouă, când soarele se ridica pe cer, deasupra cireșilor înfloriți s-a deschis ușa bisericii armenești din Gherla. Au început să vină pâlcuri-pâlcuri, ca niște păsări rare care se îndreaptă spre cuibul ancestral.

Eniko are 15 ani și vine din Cluj în fiecare week-end la bunicii bolnavi. Duminică dimineața se îmbracă și pleacă singură la biserică. În locul ei și-n locul părinților și-n locul bunicilor care nu mai pot umbla. Domnul Estegar vine cu soția de mână, este inginer la un atelier de tâmplărie, iar doamna Eva vine de la Budapesta unde stă acum, dar biserica din inima ei este biserica de acasă. Trec pragul tocit de pași și se așează în bănci. Aerul înalt al bisericii le intră în piept. Armenii din România sunt ca evreii și sașii, pe cale de dispariție. Au trecut prin Moldova cu sute de ani în urmă, prin Ardeal și au mers mai departe, tot mai departe, dar totdeauna spre Vest. Acum cei mai mulți sunt la Viena, la Paris sau în America. Urmele lor de carne și piatră au rămas presărate prin toată lumea, din munții Ararat pînă la Atlantic.

Câțiva sunt și la Cluj dar mai mulți la Gherla, oraș de ei construit cu 300 de ani în urmă. Astăzi comemorează genocidul armenesc, nenorocirea care s-a abătut asupra lor acum 98 de ani. Am intrat cât am putut în sufletele lor risipite prin lume, ca să-i cunosc și să vă povestesc despre ei. Să facem o plecăciune împreună în fața lor, pentru suferință și izbăvire.

quotes66Erau oameni tari și foarte deștepți. Cu reguli drastice de disciplină și foarte îndemânatici. Copiii lor, inteligenți și serioși, parcă nu erau copii, ci deja oameni mari. Purtau continuu un fel de responsabilitate în ei. Acum, eu nu mai știu decât vreo două trei familii de armeni în Gherla.
Otilia Pop, fostă profesoară de matematică în oraș

Citește tot articolul!

O doamnă de 130 de ani moare

tribuna-ra

Mai are un pic şi împlineşte 130 de ani. Dacă rezistă. Este cea mai veche revistă de cultură din Cluj, fondată de Ioan Slavici pentru scriitorii români la 1884, era destinată tinerelor talente de la noi şi promovării lor. A rezistat şi-n timpul comunismului, a apărut cu regularitate ca o bătrână doamnă la biserică, fără să uite niciodată ce are de făcut, care este misiunea ei: să ţină trează credinţa în cuvânt. Acum vin ştiri bizare despre ea.

Poveştile de dincolo de uşile revistei par de domeniul absurdului, ceva între ridicol şi grotesc.

Condusă de câteva luni de un nou redactor-şef-director (care îşi spune de fapt, manager!), Mircea Arman, revista lui Slavici trăieşte agonia ultimelor zile de revistă în toate minţile. Redactorii sunt ţinuţi la programul de 8 ore obligatorii, ies la evenimente numai cu bilete de voie, sunt chemaţi la comisia de disciplină pe rând şi muştruluiţi zdravăn dacă întârzie la „fabrică”.

Lumea culturală freamătă, protestează, semnează petiţii dar nimic nu se schimbă. Doar numele redactorului chemat la „Disciplină”, în fiecare săptămână altul!

Vezi cum arată o redacţie înnebunită de un om şi o revistă care moare sub ochii noştri!