E plin pământul de berze! Cred că-n toți anii mei n-am văzut atât de multe berze ca în vara asta! Dar vă dați seama câți copii vor fi?!
Categorie: Bloc notes
Călătoria, ca probă
Călătoria este o probă de viață.
Dacă un om nu face măcar un drum cu tine, alături, să-i auzi respirația, pașii, înseamnă că nu există.
Nici omul, nici drumul.
Asul
Un prieten, coleg de breaslă din București, muuult mai experimentat ca mine, îmi spune ce crede: că zarurile pentru 2014 sunt aruncate și Traian Băsescu a bătut palma cu Victor Ponta.
Eu nu știu dacă e așa sau nu, dar cred că are și un as pe mânecă, în stilul lui. Și cred că-l și cunosc pe asul ăsta.
Dacă e așa, vă spun sigur că e singurul care ar câștiga o cursă ca aceea pentru prezidențiale, chiar și fără ajutorul vreunui partid.
Și că v-ar plăcea. 🙂
Ce e de făcut?
„Cel mai mare dușman al unui stat corupt este un popor cult.”
Iată o soluție foarte bună, poate cea mai bună, poate singura.
Dacă presa și-a compromis rolul de câine de pază, măcar să ajute poporul să se apere singur: lupta cu ignoranța mi se pare o misiune de obraz, recuperatorie!
Documentez un subiect legat de legislație pentru Transilvania Reporter si mă crucesc în fiecare zi de câtă prostie dau.
Cred că ea – prostia – este cauza cauzelor pentru care suntem o țară vai de mama ei!
Îl vezi?
Am fost într-un lan de grâu. Mirosea a pământ copt, a ierburi. Te simți în centrul lumii.
Mi-am amintit povestea cu Dumnezeu de pe bobul de grâu. Voi o știți? Citește în continuare „Îl vezi?”
De ce ți-e frică, omule?
De moarte. De nedreptate, de boală, de singurătate, de necunoscut, de sărăcie, de banal. Dar n-ar trebui să te temi de Dumnezeu, este partea credinței tale în nemoarte, în dreptate, în vindecare, în iubirea aproapelui, în mana cerescă, în măreție. El e soluția la temerile tale, nu sursă de alte temeri.
Așadar, de ce fac preoții și autorii de literatură religioasă atîta risipă de prostie și-i sperie pe oameni cum că Dumnezeu e răzbunător, că durerea, suferința le e dată ca pedeapsă? Ce păcat mai mare decât să-L urâțești, să-L folosești pentru a regla niște treburi în mica ta ogradă? Am citit câteva reviste, în autobuz. Doamne, dacă nu se schimbă ceva în capul lor piere minunăție de credință!
Azi am stat de vorbă cu cineva care a fost la Muntele Athos. L-am întrebat cum e.
Poeziile Oanei Boc, însemnări despre o victorie senină
Editura Eikon din Cluj are un obicei bun, şi-a găsit obiceiul de succes şi nici n-o să vă vină să credeţi cum. Ei nu publică literatură universală de mare succes, nu speculează cu Sandra Brown sau Harry Poter, ei tipăresc cărţile unor autori de provincie, oameni al oraşului, poeţi, filozofi, prietenii tuturor timpurilor. Şi le merge bine. De ani de zile, editura asta trăieşte pe propriile picioare, merge la târgurile de carte, are evenimente şi a crescut încet-încet, bazându-se pe feelingul ei: dacă le place omul, îi publică şi cartea.
Aşa-i că toată povestea omenirii pe asta se clădeşte? Pe pașii mărunți dictați de sufletul ei? Iar faptul că suntem în viaţă arată că nu am greşit.
Citește în continuare „Poeziile Oanei Boc, însemnări despre o victorie senină”
Gazetino 