Ce se întâmplă cu transplantul în România este un subiect care trebuie continuat. Luni mă întîlnesc cu Emanuel Ungureanu şi cu un jurist, trebuie să mergem mai departe.
Categorie: Bloc notes
Am primit un semn de la USL. Un semn al prostiei!
Am primit un comunicat de la cabinetul ministrului Liviu Pop, ministru delegat pentru… Dialog Social. Nu este primul. Vrea să spună cum că se dau subvenţiile la APIA, dar spune numai aberaţii. Trecând peste faptul că acest anunţ l-a făcut APIA încă de acum 2 zile, tot printr-un comunicat, ministrul acesta vorbeşte într-un mod halucinant despre realizările lor!
Citiţi şi vă veţi simţi în faţa unui delir ceauşist, ca-n verile de tristă amintire. Oare cum de a ajuns omul ăsta la Dialog Social? Ooo, dar îmi amintesc, a fost şi la Educaţie!
De ce nu e în regulă transplantul în România şi câteva reacţii şocante
Transplantul de rinichi în România este în mâinile a doar doi oameni: medicul Lucan, în Nord şi medicul Ioanel Sinescu, în Sud, la Bucureşti. Directorul executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant, doctorul Dan Luscalov, funcţionează în echipa lui Mihai Lucan la Institutul de Urologie din Cluj.
Dan Luscalov are la Bucureşti un coleg în conducerea Agenţiei de Transplant, director de Strategie şi Management, doctorul Nica Andrei, care, contactat de Transilvania Reporter pentru a explica situaţia şi a comunica criteriile pe baza cărora se face selecţia pacientului ne-a declarat că nu ştie nimic, habar n-a avut de transplant şi nu poate da niciun fel de informaţii: „Eu sunt ca picat din Lună, habar n-am cine şi cum a făcut vreun transplant, eu sunt singur aici, sunt şi şofer şi om de serviciu, vai de capul meu! În agenţia asta sunt doar eu cu Luscalov, ce vreţi de la mine?” (Sublinierea îmi aparține.)
Arșinel, Lucan și o mare problemă
Am cerut printr-un mail, ieri, duminică, răspunsuri de la Agenția Națională pentru Transplant, privind criteriile după care se fac transplanturile. Nu am primit nimic. Am sunat, nu ni s-a răspuns. Colegii de la Evenimentul Zilei au reușit să vorbească cu un tip de la Asociația Transplantaților.
O scrisoare cutremurătoare. Despre transplantul lui Alexandru Arșinel
Actorul Alexandru Arșinel a fost operat la Cluj de doctorul Lucan. I s-a transplantat un rinichi la trei zile de la solicitare, iar actorul și doctorul au fost fericiți să povestescă presei ce lucru minunat au făcut împreună. Unul că a primit o nouă șansă la viață și altul că i-a dat-o. Dar cineva astăzi i-a scris lui Arșinel o scrisoare pe care am primit-o și eu. Iat-o:
”Stimate domnule Alexandru Arșinel,
Numele meu este Emanuel Ungureanu, vă scriu în calitate de asistent social care se ocupă de 13 ani de îngrijirea a peste 70 de copii și tineri care suferă de insuficiență renală cronică, tratată prin hemodializă, dializă peritoneală și transplant renal.
Regret din toată inima că suferiți la fel ca prea mulți români de una dintre cele mai cumplite boli, insuficiența renală cronică care condamnă la o moarte lentă mii de concetățeni ai noștri.
Italia și o călătorie ca o prietenie
Un prieten mi-a trimis câteva filmulețe care să mă convingă că Italia merită văzută, până la ultima piatră. Că merită să mergem s-o cutreierăm, oraș cu oraș.
Îi dau dreptate.
Italia mi se pare, toată, un templu ridicat măiestriei, toată țara e o mare operă de artă. Dacă New Yorkul impresionează prin forță și tehnică, Italia este impresionantă prin geniala ei civilizație, crescută organic din illo tempore.
Ea îl arată pe om în deplinătatea geniului său creator.
E chintesența civilizației umane.
Fredy nu mai putea vorbi altfel
Foto: Kibuţul Beit Guvrin
A plecat împreună cu Haim. Haim era prietenul lui de la doi ani. Au fugit din Botoșani în Israel, când începuse războiul. Părinții lor i-au dus la Constanța și, de acolo, le-au găsit un vapor și le-au dat drumul în lume, știți voi, ceva de genul: „Du-te și trăiește!”
Au ajuns în Israel la kibuț, un loc unde erai primit doar daca făceai ceva util comunității. Fredy și Haim au bătut viața împreună, au răzbit-o. În Israel au devenit milionari, făceau afaceri în construcții. Au avut copii, vile, bani, vieți frumoase. Dar au rămas toată viața copiii chibzuiți de la kibuț.
Spre sfârșitul vieții, Fredy avea cancer. Înainte să moară, s-a întâmplat ceva ciudat cu el. Citește în continuare „Fredy nu mai putea vorbi altfel”
Gazetino 