Categorie: Bloc notes

Italia și o călătorie ca o prietenie

Un prieten mi-a trimis câteva filmulețe care să mă convingă că Italia merită văzută, până la ultima piatră. Că merită să mergem s-o cutreierăm, oraș cu oraș.

Îi dau dreptate.

Italia mi se pare, toată, un templu ridicat măiestriei, toată țara e o mare operă de artă. Dacă New Yorkul impresionează prin forță și tehnică, Italia este impresionantă prin geniala ei civilizație, crescută organic din illo tempore.
Ea îl arată pe om în deplinătatea geniului său creator.

E chintesența civilizației umane.

Fredy nu mai putea vorbi altfel

Beit-Guvrin
Foto: Kibuţul Beit Guvrin

A plecat împreună cu Haim. Haim era prietenul lui de la doi ani. Au fugit din Botoșani în Israel, când începuse războiul. Părinții lor i-au dus la Constanța și, de acolo, le-au găsit un vapor și le-au dat drumul în lume, știți voi, ceva de genul: „Du-te și trăiește!”

Au ajuns în Israel la kibuț, un loc unde erai primit doar daca făceai ceva util comunității. Fredy și Haim au bătut viața împreună, au răzbit-o. În Israel au devenit milionari, făceau afaceri în construcții. Au avut copii, vile, bani, vieți frumoase. Dar au rămas toată viața copiii chibzuiți de la kibuț.

Spre sfârșitul vieții, Fredy avea cancer. Înainte să moară, s-a întâmplat ceva ciudat cu el. Citește în continuare „Fredy nu mai putea vorbi altfel” →

Afaceri cu energie. Și un conte pierdut

Hidrocentrala

Într-o zi de luni, între orele 12 și 15, s-au vândut toate cele 14 microhidrocentrale scoase la licitație de statul român, din patru județe ardelene: Cluj, Bihor, Bistrița și Sălaj. Hidroelectrica a dat un comunicat entuziast: a luat 10,599 milioane de euro pe ele, 750 de mii de euro bucata. Presa a criticat însă afacerea proastă: investitorul îşi va recupera banii din energia vândută și din certificatele verzi, 300 de mii de euro pe an, în doar doi ani, în timp ce, în Uniunea Europeană, termenul mediu de recuperare a unei investiţii în energie este de 15 ani.

Citește mai departe!

Școala. Școala vieții. Retrocedări absurde și consecințe dezastruoase

Așa arată acum școala în care a învățat soțul meu primele clase. A fost retrocedată și acum este demolată. Este trista poveste a retrocedărilor din Transilvania.

Citește în continuare „Școala. Școala vieții. Retrocedări absurde și consecințe dezastruoase” →

Dai de rai

Azi am primit în dar o scurtă plimbare prin rai. Doar că acolo era și o albină!

Așa am aflat că mai încolo era o prisacă și că nemții iau toată mierea ei, ecologică, harșt, imediat ce o face stupina! Tone, tone! Cu cisterna.

Dar ce vroiam să vă spun. Câmpul mirosea bestial și am avut vreme, în soarele ăla crepetos să mă gândesc la ce merită făcut în viața asta.

Pentru ce să te zbați între cer și pământ? Ce trebuie să faci ca să n-ai gustul zădărniciei și implicit, al ridicolului? De ce să mături strada dacă ea se umple iar de frunze?

Merită să oferi fericire.

Ascultați cântecul privighetorii…

și gândiți-vă cât de nătânge sunt cuvintele noastre.

Darul de weekend de la Gazetino. Cu mult dor

Vă mărturisesc, am avut o săptămână cumplită. Dar așa sunt oamenii, complicați și sunt mai frumoși așa complicați. După ce ne iubim și ne urâm ca tâmpiții, descoperim ce frumos e, că suntem pe aici și suntem împreună.

… mi-e dor deja să pornesc pe drumuri, să fac reportaje… de unde mă întorc de fiecare dată cu drag la ai mei în redacție, să le spun ce-am mai găsit în încâlcitura asta de sub ceresc!

Cred că am acumulat și eu ceva, nu bani că la asta sunt o catastrofă!, dar am acum multă putere de a iubi!

Și spun cu serioziozitate: doar ea face lucrurile să funcționeze. Toate celelalte sunt povești.

Muzica pe care v-o dăruiesc e cea pe care o ascult în mașină, când merg pe drumuri să caut oameni și poveștile lor. Ea mă duce înainte.

P.S.: Videoclipul e groaznic, scuze, dar n-a fost altul la Bastille, nu vă uitați la el