Categorie: Bloc notes

Crezi că știi totul despre lumea ta?

catchy.ro

Mă pornisem spre parc, unde se cântă de vreo trei zile jazz. Ceva nou, un festival cool, în aer liber. Dar ciudat, în fața bisericii Schimbarea la Față de pe bulevardul central, mă opresc. Îmi amintesc cum, cu ani în urmă, copilul meu, înainte chiar să învețe să vorbescă, mă trăgea spre ușa bisericii. Îi plăcea înăuntru, probabil răcoarea.

Lasă, că jazzul te așteptă, mi-am spus, și intru. O găsesc la fel, ca atunci. Doar că pe sub băncuțe se strecura o muzică, ceva asemănător cu muzica bizantină, dar prelucrată bine. Nu suna rău, nu foarte rău, adică nici chiar ca la radiourile creștine pe care le ascultă unii taximetriști. Îi știți, cei cu icoane multe la oglinda retrovizoare. În primul moment nu-mi place. Am o reacție de recul. Dar mă așez cuminte pe băncuță și aștept să mă obișnuiesc.

Biserica e liniștită, caldă încă în penumbra înserării.

Citește mai departe AICI!

… Și, în sfârșit, un premiu!

Câștigătorii primei ediții a Galei Presei Clujene

premii

Cel mai bun articol de OPINIE/ANALIZĂ

Premiul I

Cătălin Bogdan pentru materialul „Bombele conștiinței”, publicat în „Revista 22”

Motivația juriului:

Într-un spaţiu mediatic în care simple indignări se transformă imediat în “opinii” publicabile şi unde termenul “analiză” a ajuns să fie titrat deasupra unor articole care nu fac decât să compileze 3-4 păreri, Cătălin Bogdan nu renunţă la a căuta rădăcinile culturale ale realităţilor despre care scrie.

Juriul a apreciat dezinvoltura autorului în ceea ce priveşte sursele istorice, literare şi religioase şi faptul că el leagă de ideea aleasă ca fir roşu acele trimiteri care-l pot ajuta pe cititorul curios să continue drumul mental şi după ce a ajuns la finalul textului.

Premiul II
Marius Avram pentru materialul „Tătucul şi Tatăl nostru”, publicat în revista „Sinteza”.

Premiul III
Alin Golban pentru „Scrisoarea unui jurnalist <> către judecători: Lăsați procesele penale publice!”, publicat pe site-ul clujust.ro.

Cel mai bun INTERVIU

Premiul I

Marius Avram pentru articolul „Despre singurătate şi dragoste. În opoziţie”, publicat în revista „Sinteza”

Motivația juriului:

La această secţiune, Juriul a punctat – în afară de alegerea intervievatului, care e esenţială pentru un interviu reuşit – capacitatea celui care întreabă de a-l duce pe interlocutor într-un spaţiu al mărturisirii, dincolo de răspunsurile convenabile. Apreciem că interviul lui Marius Avram cu părintele Boilă este cel mai emoţionant dintre cele înscrise în competiţie. Jurnalistul a simţit când e cazul să intervină şi când nu, iar temele de discuţie au făcut ca oricine citeşte interviul să-şi chestioneze propriile limite.

Premiul II
Cristina Beligăr pentru interviul „Max Tegmark: Să stăpânim viitorul”, publicat în revista Sinteza

Premiul III
Elena Nicolae
Șerban Sturdza: „Mai bine pleacă ei, decât să plec eu”, publicat în revista Sinteza

Cel mai bun REPORTAJ/FEATURE

Premiul I
Ruxandra Hurezean
„Babilonul Pierdut” , publicat în revista Sinteza

Motivația juriului:

Autoarea reuşeşte să ţină cititorul în mrejele narative şi să-i poarte imaginaţia printr-un puzzle de senzaţii vizuale, auditive, gustative şi chiar olfactive. Personaje fermecătoare, poveste spusă din unghiuri diferite, reconstituirea unui trecut care acum poate părea idilic, toate acestea împreună cu o scriitură vie, tot mai rară în presa scrisă de la noi, au determinat juriul să aleagă textul exotic şi nostalgic al Ruxandrei Hurezean drept câştigător la această secţiune.

Premiul II
Marius Avram
„Cerne, Doamne, liniştea uitării / peste nesfârşita suferinţă…”, publicat în revista Sinteza

Premiul III
Elena Nicolae
„Moștenirea de sare-amară”, publicat în revista Sinteza

Premiul Juriului
Elena Nicolae
„Moștenirea de sare-amară”, publicat în revista Sinteza

Motivația juriului:

Pentru că s-a clasat pe podium la două dintre secţiuni, ceea ce înseamnă că are o “rază de acţiune” şi o experienţă apreciabile, dar mai ales pentru textul “Moştenirea de sare-amară”, în care-şi dovedeşte capacitatea de a selecta şi valoriza elementele care definesc un portret – în acest caz, portretul unui oraş uitat -, juriul acordă acest premiu Elenei Nicolae.

Premiul pentru cel mai bun text publicat pe site-ul studentpress.ro
Flavia Dima și Iulia Vlad, anul III Facultatea de Jurnalism, linia engleză
„Cum schimbă Adaptive Reuse fața Clujului”

Comunicat de presă al APPC

Lebăda neagră din carnea omului

Cancerul va ajunge să ucidă mai bine de 13,2 milioane de oameni până în 2030, un număr aproape dublu față de 2008, arată un raport ONU. Același raport arată că 21,4 milioane de noi cazuri vor fi diagnosticate anual până în 2030. În SUA, cancerul ucide aproximativ 1.500 de oameni pe zi și este a doua cea mai răspândită boală, după afecțiunile de inimă. În România, ultimele statistici monitorizau 420.000 de bolnavi, iar anual sunt diagnosticate alte 95.000-96.000 de persoane, din care peste jumătate, în fază incurabilă.

Înainte să fie descoperite lebedele negre pe coastele vestice ale Australiei, oamenii credeau că toate lebedele sunt albe. Dar, nu, nu era așa. Nassim Taleb folosește metafora „Lebădă Neagră” pentru toate surprizele care produc ravagii în normalitatea de până la întâlnirea cu ea. Lebăda neagră este un eveniment extrem, se găseste în afara așteptărilor noastre și are un efect devastator. Războaiele, 11 septembrie, crizele mondiale, sunt niște lebede negre care au dat peste cap omenirea. În labirintul cancerului înțelegi că boala asta e lebăda neagră pentru omul care a avut ghinionul să dea cu ochii de ea. Vine încet, alunecă tăcută spre tine… Apoi se produce impactul răvășitor al imprevizibilului cu viața ta.

Mariana

„Eram în 2007 cînd am descoperit primul nodul la sân. Nu i-am dat prea multă importanță. În ianuarie 2009 am descoperit că sânii mei, amândoi, arată ca niște coji de portocală și au mameloanele îngropate. Atunci m-am speriat. Am mers la spital, acolo, la noi în localitate și doctorul mi-a spus să merg la analize la Oncologie, la Cluj. Am dat telefon și mi s-a spus că mă pot programa cam peste o lună. Între timp, cumnata mea mi-a zis să nu stau degeaba, a zis să merg la biorezonanță la București, unde mai fusese și ea, cu alte probleme. Am mers acolo și cu biorezonanța aia m-am amăgit încă vreo șase lui. După aceea au început durerile, când am ajuns la Oncologie eram în stadiul 3 b. Am intrat în operație și mi-au fost extirpați amândoi sânii dintr-o dată. M-am văzut așa, fără ei și cu stadiul trei… Am plâns vreo două ore, nu după sâni, ci pentru mine și apoi mi-am zis: am două variante, lupt sau mor înainte să-mi văd fetița mare. Și am început să lupt. Mai întâi mi-am băgat în cap ideea că e o boală ca oricare alta, că face parte din corpul meu și o voi duce cu mine câte zile voi mai avea, așa că trebuie să o cunosc bine. Am început să citesc, să înțeleg, să fiu atentă la tot ce spun medicii și să iau controlul asupra situației. Știam că nu vor fi medici tot timpul lîngă mine. Acum știu când simt de ce simt și când trebuie să plec la spital. Au urmat ani grei, dar bine că au urmat… am mai făcut operații, acum am o tumoră pe axila dreaptă, am venit din nou la operație… Va trece și asta…”

Citește mai departe!

Fenomenul Tășuleasa: „Nimeni nu se va atinge de noi!”

E iar primăvară și încep să se dezmorțească drumurile, picioarele, sufletele. În Munții Bistriței, într-o tabără ciudată, se pune la cale o mare plantare, cea mai mare din istoria războiului cu tăietorii de păduri din România. Un fel de Smârdan al lor. Cum e cântecul, „albastrele văi îi cheamă la drum”. Vor porni spre Budești unde, în câteva ceasuri, vor planta zece hectare de pădure.

Alin Uhlmann Ușeriu este acum bărbat, are peste 40 de ani. Are el însuși un băiat care trăiește cu mama lui în Germania, dar el, Alin, pe care nu-l cheamă prea mult nici Ușeriu nici Uhlmann, după ce a rătăcit prin pădurea copilăriei lui la Tășuleasa și prin lumea largă, iese acum încet la lumină. A găsit calea. Avea 11 ani când părinții lui s-au despărțit, iar el a început să rătăcescă în căutarea unui drum. A mers până a ajuns în Germania, unde s-a îndrăgostit de o fată. Povestea vieții, ca de fiecare dată. Soția lui Alin s-a nimerit să fie bogată, cu câteva castele pe valea Rinului, farmacii. Alin începe să trăiască bine, să aibă de toate. De toate, mai puțin un rost al lui, un sens. Se înscrie într-o fundație germană, Cavalerii Ioaniți, și pleacă prin lume să facă bine.

Prima lume care avea nevoie de bine a fost România. A venit cu ajutoare la inundațiile din Bacău. I s-a părut o barbarie ce se întâmplase cu pădurile, cu apele, cu casele, cu oamenii. Alin a început să se gândescă tot mai mult la casa lui, la țara lui, la nevoile ei. Și s-a întors, ca păsările migratoare, la cuib. Citește mai departe!

Balzac 13

Pe Lars Noren l-am „întâlnit” la Hunamitas cu câțiva ani în urmă. Dar într-o seară de februarie, săptămâna trecută, el s-a jucat într-un spațiu mai puțin obișnuit: în apartamentul unui om de cultură clujean, Feri Koos. Pe Balzac numărul 13.

E piesa Demoni. Durata chinului: 100 min (fără pauză).

Joacă: Radu Lărgean, Miron Maxim, Alexandra Tarce, Eniko Gyorgyjakab,. Regia Razvan Mureșan, producator Feri Koos.

Spectacolul se petrece în sufrageria casei unui om și asta îți dă impresia că e o scenă de viață reală. Când cele două cupluri de prieteni își scot toate frustrările și demonii din ei în spațiul închis al unui apartament, ai sentimental că ești invitat de prietenii tăi și asiști la o scenă de familie incapabil să intervii și oarecum jenat că te afli acolo. Actorii sunt tineri, mai au stângăcii și par puși oarecum aleatoriu în schema piesei, dar strădania lor este vizibilă și ca exercițiu, teatrul de apartament oferit în casa de pe Balzac numărul 13 a lui Feri Koos este un beneficiu adus teatrului nou. Ieșirea din mausoleul teatrelor naționale fiind o încercare la care, iată, și cetățenii iubitori de teatru vor să participle. Apoi, orice tânăr actor care aspiră să ajungă cineva, are nevoie de mai multe scene pe care să-și probeze talentul, unde să se „antreneze”.

Lars Noren are la ora actuala peste 70 de texte scrise care se joaca constant pe cel putin o scena europeana. „Despre autorul dramei, Lars Noren, care a devenit in viata fiind, un clasic, s-a scris ca pozitia sa in lumea teatrului poate fi comparata cu cea a predecesorului sau cel mai important din literatura suedeza, August Strindberg”. (Bjorn Johan Apelkvist Introduction to Lars Noren, un discurs tinut la lansarea dramei Demoni la Libraria Humanitas, Cluj.Napoca, 8 decembrie 2005)

Feri Koos este un om de afaceri și om de cultură clujean, are o bibliotecă privată deschisă publicului, o licrărie și o afacere comercială. Acum construiește în spațiu propriu o clădire pentru un studio de teatru.

De Crăciun

Torcătoarea

torcatoarea

Când am văzut caierul ei, cât un brad de Crăciun, am crezut că e de vânzare. Dar nu, era un caier ca oricare altul, așa obișnuiește ea să toarcă, dintr-o căpiță de fân!
Face șosete și le pune pe ață, la poartă. Le vinde. Cu 30 de lei perechea. Lâna a luat-o de la niște vecini care vroiau s-o ardă. A spălat-o, o toarce și o face ciorapi. Mâinile ei nu stau degeaba.

Și mama împletește ciorapi și cipici de umblat prin casă. Apoi le împarte la rude, la cunoscuți, la prietenii care o ajută.

Cred că în lâna ciorapilor, mamele noastre împletesc gânduri. Când îi porți, ele intră prin pielea ta și te încălzesc.