Categorie: Analiză

Corupția se învață la școală. Apoi, repetiția e mama succesului!

Citesc cu stupoare ce spun studenții despre liderii lor, președinți, prefecți etc., deși trebuie să vă mărturisesc că pe cîțiva de la UBB i-am cunoscut personal și am avut tot felul de surprize din partea lor.

1. Se băteau la un moment dat care să ia postul de prefect al studenților din UBB. Postul acesta este important pentru că are o mare încărcătură politică – din vîrful ierarhiei se manipulează studențimea – dar și pentru că aduce beneficii financiare,(prefectul respectiv manevrînd fondurile după bunul plac) și tot el are importanță în economia Senatului de unde poate influența votul la alegerile din universitate și nu numai. În fine, este important pentru rector.

2. Rectorul are un preferat, mîna dreaptă și vechilul baronului pe feuda căministă. Este, ca și rectorul, nemuritor. Are și un nume predestinat: Ciubuc. Andrei Ciubuc. Ocupă funcția de vreo trei mandate, pentru care tot trage de studiile postuniversitare ca să mai poată fi legal în funcție. Vă dați seama, pentru orice tînăr studiile se termină după patru-cinci ani. Ale lui Ciubuc nu se mai termină. Un ziar local îl numea „veșnic” încă din 2007!

Citește mai departe!

Început de an universitar. Ce e nou și ce ar putea fi altfel

Nici nu ne dăm seama acum cît de mare a fost zguduitura pentru universitățile românești cînd elevii n-au mai trecut toți, bacalaureatul. Li s-au înjumătățit „efectivele”, banii, speranțele. Anul acesta se va merge relativ normal mai departe. Sigur, nu doar selecția studenților era problema învățămîntului superior, dar e un început. Spun că nu realizăm încă ce înseamnă asta pentru că n-am știut niciodată cam ce se întîmplă în universități, mediul era ca o cutie neagră a educației românești. La adăpostul autonomiei s-au făcut tot felul de mizerii, pe care nu le-ai fi crezut posibile într-o lume cultivată.

Ce s-a întîmplat la Universitatea București în cazul semnalat de Gabriel Liiceanu este o dovadă că mizeria asta nebănuită de noi colcăia acolo de multă vreme, dar acum răzbarte, s-a fîsîit cutia neagră!

În plus, propunerile doamnei Andronescu de a face un an universitar pentru cei care n-au luat Bacul dezvăluie adevăratul scop al rectorilor-politicieni din România: să aibă cît mai mulți cursanți pentru a primi cît mai mulți bani. Faptul că au pus pe tapet subiectul acum este o tîmpenie în general și una în particular, o tîmpenie politică.

Citește mai departe!

Geologul Justin Andrei: „Apel către roșieni, corneni și buciumani”. Despre cum exploatarea aurului va șterge Roșia Montană de pe fața pămîntului

Preiau un text apărut astăzi în presa noastră. Este un text lung, însă vă garantez că merită efortul de a-l parcurge, cu atenție și răbdare, pînă la capăt. În special dacă vă interesează adevărul despre Roșia Montană. Semnatarul acestei scrisori explică de ce exploatarea va distruge casele, va otrăvi apele pentru totdeauna și va șterge Roșia Montană de pe fața pămîntului.

Apel către roșieni, corneni și buciumani

Mă numesc Justin Andrei şi sunt de profesie inginer geolog şi geofizician. Din anul 1962 până astăzi m-am implicat activ în rezolvarea unor importante probleme geologice, legate de regiunea în care v-aţi dus viaţa dumneavoastră grea, de truditori ai adâncurilor Pământului. Astfel:

Citește mai mult!

Impasul președintelui. De ce proiectele mari nu se mai arată

Traian Băsescu a cîștigat alegerile și susținerea unei părți importante a României promovînd un spirit al acțiunii, o determinare vecină cu nebunia în a-și urmări obiectivele (ceva rar întîlnit în țara Mioriței!) și o serie de ambiții reformatoare. El promitea să răstoarne vechile structuri oricît deranj ar fi produs, iar asta i-a determinat pe intelectualii comozi să-i delege încîntați traba murdară de curățare a locurilor puturoase.

Doar că lupta lui Traian Băsescu cu structurile s-a dovedit a fi parțială, selectivă, cu obiective minore, pe termen scurt și fără un plan de anvergură. Haotică și ineficientă, încercarea de reformare a sistemului pare să nu mai convingă.

Citește mai departe!

Cum se pregătește Andrei Marga să înfrunte legea pe care o urăște

Nu este o noutate faptul că rectorul Andrei Marga și colegii săi au o mare problemă cu Legea Educației adoptată de curînd. Au criticat-o, au faultat-o în Parlament și o boicotează la aplicare cu fiecare ocazie. Însă, determinarea acestor personaje în lupta cu legea este și mai evidentă pe chestiunile personale, în punctele unde domniile lor pierd poziții și favoruri proprii, acolo legea devine de-a dreptul insuportabilă.

Așa se face că acum, în universități, Citește în continuare „Cum se pregătește Andrei Marga să înfrunte legea pe care o urăște” →

Competiția pentru prezidențialele din 2014, schimbare totală (II)

Revin asupra acestui subiect, deși nu obișnuiesc, dar interesul cititorilor pentru postarea de zilele trecute mă face să aduc noi explicații.

Pomeneam de intrarea într-o cursă neobișnuită a lui Sebastian Lăzăroiu și a lui Teodor Baconschi, preselecția pentru prezidențiale. Neobișnuită, pentru că ea pornește altfel decît s-a făcut pînă acum, iar noul tip de intrare pe culoarul competiției poate fi și cel mai bun în condițiile actuale.

De fapt, ce se întîmplă? Dacă USL are un candidat la prezidențialele următoare, cunoscut și recunoscut de formațiune, pe Crin Antonescu, PDL – și ce a mai rămas în jurul lui – nu a pomenit nici măcar în glumă de vreunul. Întrebat, acum un an și ceva, pe cine vede în locul său, Traian Băsescu a răspuns că încă nu are un nume. Așadar, președintele a lăsat cel puțin la vedere, înscrierea la liber.

Citește mai departe

Mișcarea Populară și competiția pentru prezidențiale

Plictisul și dezamăgirea totală pe care le inspiră politica românească sînt reale. O confirmă și sondajele, și prezența la vot, dar și lentoarea cu care reacționează societatea la orice impuls politic.

Politica nu mai interesează masele largi de oameni. Ineficientă și inechitabilă, ea a rămas apanajul unor băieți isteți care s-au grupat în găști diferit colorate, dar care împart echitabil puterea și beneficiile ei. Se tem și se respectă reciproc, se sprijină și-și fac aliați din tabere adverse, sînt rotițe într-un mecanism prea bine pus la punct pentru ca el să dispară.

Albă ca Zăpada, pe care o anunță Lăzăroiu și grupul său de prieteni, din păcate are deja piticii acasă, așezați frumos pe scăunelele lor, așteaptă noi indicații, în timp ce noi așteptăm alți pitici.

Citește în continuare „Mișcarea Populară și competiția pentru prezidențiale” →