Se pare că Europa are nevoie de oameni noi la masa discuțiilor, de idei noi și de soluții serioase. Pare tot mai evidentă nevoia de schimbare la nivelul unor state-problemă. Iar România este unul dintre ele.
Dialogul de ieri pe calea aerului dintre președintele Traian Băsescu (vezi aici declarația) și un membru marcat al PDL, Sulfina Barbu, (vezi aici declarația) ne confirmă faptul că între președinte și partid sînt disensiuni legate de schimbarea premierului.
UPDATE: Scriam că pentru alegerile din 2012 nu ni se pregătește nimic. Dar iată că li se pregătește lor! Ca în Ucraina, se omoară între ei. Alaltăieri a fost reținut Bica de la Consiliul Județean Cluj pentru mită, azi a fost percheziționat Apostu de la Primărie, pentru o licitație. La PSD e la fel. Alaltăieri i-a tras Ponta o palmă lui Geoană, ieri și-a luat-o înapoi. Urmează PNL în ring? Urmăriți la breaking news!
Pentru alegerile din 2012 nu ni se pregătește nimic. Am frunzărit ofertele locale, iar pe cele centrale le vedem zilnic la tv. Nu e nimic nou, aceiași oameni, primari, președinți, consilieri. Nimic, dar absolut nimic nou de la niciun partid. Compromiși sau imbecili, merg înainte.
E limpede că partidele nu au fost capabile să recruteze oameni valoroși, nu atrag oameni noi, nu atrag nume importante dar nici personaje cu potențial.
E o baltă stătută și atît.
Spuneam cu ceva vreme în urmă că lista posibililor candidați pentru șefia statului este deschisă (vezi aici!). Că se conturează cîteva intenții, dar jocurile încă nu sînt făcute.
Ieri am asistat la un episod interesant în Parlamentul României. Dincolo de frumusețea evenimentului, ziua regelui (căruia în spunem, La mulți ani!) trebuie să vedem ce l-a determinat și cine încearcă să profite de existența acestui simbol. Pentru că Majestatea Sa a împlinit și 80 de ani și 85 de ani și din respect nu a fost invitat la tribuna Parlamentului nici de Crin Antonescu, nici de Călin Popescu-Tăriceanu (care era premier pe atunci) nici de Valeriu Zgonea.
Așadar, de ce acum? Citește în continuare „Treceți-l și pe Duda pe listă. Sau doar pe el”
Există trei indicii, cel puțin atîtea am remarcat eu, că guvernului Boc i se pregătește iar debarcarea.
1 Sebastian Lăzăroiu a iesit zilele trecute și a spus: Pentru reorganizarea administrativ teritorială a țării se merită și să cadă guvernul! În condițiile în care o astfel de lege nu poate trece decît prin asumare guvernamentală, s-ar putea ca ea să fie piatra de încercare pentru încercatul guvern Boc.
2 Mihai Tănăsescu a afirmat, tot zilele trecute, că România are nevoie de un ALT PLAN, deoarece creșterea economică a țării scade văzînd cu ochii.
3 Lucian Croitoru a ieșit la încălzire pe bulevardul mass-media. A scris primul său articol de presă, după multă, multă vreme de tăcere. Nu de alta, dar poate uitaserăm că există. Și noi, și Boc.
Am citit scrisoarea domnului Liiceanu cu multă atenţie. Trebuie să recunosc faptul că mi-a plăcut, am regăsit în ea multe din gîndurile şi experienţele proprii. Sînt un fost jurnalist, născut la Hurezani. Iar cînd am ajuns la facultate, într-un burg ardelean, m-a izbit perversitatea lumi universitare ce-şi făcuse din ipocrizie o modalitate de a supravieţui şi de a accede la vîrf.
Apoi, m-a şocat să regăsesc acelaşi lucru în presă. Să ştiţi că şi acolo, în mod cu totul nepermis pentru sănătatea societăţii, lucrurile stau la fel. Jurnaliştii, patronii de presă şi sponsorii sistemului funcţionează în găşti. Iar găştile s-au format pe complicităţi care nu au nimic de-a face cu meseria noastră, cu menirea presei.
Se vorbea de vreun an încoace despre înființarea unui for consultativ pe lângă guvern, un think tank care să gândescă strategiile pe termen mediu și lung, guvernul fiind prea prins cu criza ca să mai poată avea disponibilități de acest gen. În plus, este indicat ca astfel de strategii să fie concepute de experți în domeniu, guvernul nefiind reprezentativ din acest punct de vedere.
Iată că s-a creat și acest „creier” (creierul mare, nu cel mic) și vineri se întâlnește pentru prima oară în ședință.
Cine credeți că îl conduce? Chiar doamna Paul-Vass cea care se consideră „un model” în societatea românească și singură îi place să se considere acea „doamnă de fier” la care visează președintele. Iar consiliul acesta are nici mai mult nici mai puțin decât 70 de membri!
Citesc cu stupoare ce spun studenții despre liderii lor, președinți, prefecți etc., deși trebuie să vă mărturisesc că pe cîțiva de la UBB i-am cunoscut personal și am avut tot felul de surprize din partea lor.
1. Se băteau la un moment dat care să ia postul de prefect al studenților din UBB. Postul acesta este important pentru că are o mare încărcătură politică – din vîrful ierarhiei se manipulează studențimea – dar și pentru că aduce beneficii financiare,(prefectul respectiv manevrînd fondurile după bunul plac) și tot el are importanță în economia Senatului de unde poate influența votul la alegerile din universitate și nu numai. În fine, este important pentru rector.
2. Rectorul are un preferat, mîna dreaptă și vechilul baronului pe feuda căministă. Este, ca și rectorul, nemuritor. Are și un nume predestinat: Ciubuc. Andrei Ciubuc. Ocupă funcția de vreo trei mandate, pentru care tot trage de studiile postuniversitare ca să mai poată fi legal în funcție. Vă dați seama, pentru orice tînăr studiile se termină după patru-cinci ani. Ale lui Ciubuc nu se mai termină. Un ziar local îl numea „veșnic” încă din 2007!
Gazetino 