Andrei Marga a condus UBB timp de peste 20 de ani. Legal, nu mai poate candida la încă un mandat de rector al UBB pentru că are deja două mandate consecutive și mai multe neconsecutive, dar are și vîrsta de pensionare. Domnia sa consideră că legea care nu-i mai permite o nouă candidatură este un abuz și promite să o modifice dacă situația politică îi va da posibilitatea.
Iată ce spune într-un comunicat remis presei, despre programele candidaților la funcția de rector.
Iată că Ministerul Educației se trezește și ia măsuri, interzice reținerea cotizației pentru sindicat în mod automat din salariul dascălilor. Acest lucru era nefiresc și denatura relația cotizant-sindicat. Sindicatul se impunea prin această formă de reținere ca o obligație firescă, nu mai era nevoie de convingere, de discuții cu dascălii, banii veneau în conturile lor ca pe țeavă.
Vedeți aici despre ce sume era vorba.
Dar, ca să vedeți cîtă dreptate are ministerul să facă acest lucru, am să vă povestesc propria mea experiență cu un sindicalist și un profesor pe această temă.
O seară de ianuarie, întunecată și rece. În piață, cîteva zeci de oameni strigă, obosiți, lozincile zilei. Despre minciună, trădare, dezamăgire. Rar, că au cam înghețat, mai cîntă cîte o strofă din imn. Studenții sînt cei mai rezistenți. Ei se entuziasmează, cred în ce spun, chiar și atunci cînd bîjbîie și e clar că sînt cei mai tenace. Își spun, de cîteva zile încoace, tinerii mînioși. Sînt supărați pe întreaga clasă politică, de la ei apornit lozinca: PDL-USL, aceeași mizerie!, lozincă care a făcut carieră în București.
La cîteva sute de metri mai sus, pe strada Kogălniceanu, sub cupola de sticlă a unui restaurant construit de universitate pentru sindrofiile ei, oamenii de afaceri de limbă germană s-au adunat ca de început de an, să-și spună La mulți ani!
Ar trebui să-i admirăm. Ei continuă să muncescă. Și ei, și oamenii de afaceri români, arabi, chinezi, olandezi sau italieni au, ca noi, dorința de a reveni la viața de dinainte, la piața de dinainte, la succesul și profitul de dinainte de „apocalipsă”. La viața lor așa cum o știau. Și pentru asta trag în fiecare zi.
Toată lumea cred că a învățat ceva din întîmplările acestui început de ianuarie.
Președintele a cedat primul, s-a întors și și-a reparat greșeala. E o premieră ca Traian Băsescu să recunoască, chiar și implicit, că a greșit și să revină asupra deciziilor.
Poate că acum a învățat că trebuie, înainte de a sări la gîtul cuiva să verifici și să discuti personal cu personajul care ți-a fost livrat pe post de țap ispășitor. Poate că-l convingi de adevărul tău. Poate că găsiți împreună calea. Un dialog la Cotroceni cu Emil Boc, Raed Arafat și Ladislau Ritli era infinit mai constructiv decît o ceartă la televizor.
În sfîrșit, ceva interesant! Manifestanții de la Cluj au strigat: „PDL, USL, aceeași mizerie!”. Ei, iată, cîtă luciditate, amară luciditate, în chiar focul unor revoluții?!
Cum am ajuns aici, e evident. Știm fiecare dintre noi cîtă dezamăgire s-a acumulat, cît dezgust față de clasa politică în ansamblul ei. Și atunci, unde este Albă ca Zăpada? E iarnă, fraților, și Albă ca Zăpada nu se arată?! Singur în stradă, românul a înțeles: PDL și USL e aceeași mizerie! Dar ce urmează?
Nu vi se pare neobișnuit? E fost acuzat că repetă papagalicește mesajele președintelui, ba mai mult, că-i intuiește dorințele și iese cu declarații publice în întîmpinarea sa. Însuși Emil Boc a spus că între el și președinte este o anume „alchimie”, un fel de telepatie.
Și totuși?
Citește în continuare „De ce a tăcut Emil Boc? Încă o rundă din războiul tăcut premier-președinte”
Cristian Preda scrie pe blogul său: „La începutul săptămânii, aveam un proiect de lege care constituia o foarte bună bază de discuţie pentru o reglementare a domeniului medical, un specialist respectat – Raed Arafat – într-o poziţie de decizie, ca şi un preşedinte hotărât să sprijine ameliorarea sistemului de sănătate. După cinci zile, proiectul a fost retras, Arafat nu mai e subsecretar de stat, iar Traian Băsescu a afişat un scepticism care-l face de nerecunoscut.”
Dar cum s-a ajuns aici, Cristian Preda?
Gazetino 