Simbata si duminica s-a desfasurat la Cluj-Napoca cea mai importanta dezbatare pe probleme de administratie publica din ultimii ani. S-au intilnit aici prefecti, primari, presedinti ai consiliilor judetene si alti membri ai partidului de guvernamint, porniti sa puna la punct strategia de reforma in administratia publica din Romania. Unii au considerat ca punctul forte al reformei va fi regionalizarea tarii, altii ca este vorba despre eliminarea coruptiei din rindurile functionarimii si s-au gasit si cei care sa spuna ca nu este vorba despre nici o reforma, ci de vorbe goale. Intelegem cu totii ca auditoriul unor astfel de discutii, oricit de obiectiv ar incerca el sa fie, intelege ce-i convine lui sa inteleaga, ce convine intereselor sale si l-ar putea pune intr-o lumina favorabila. Adevarul este, in general, o chestiune relativa, dar, la nivelul discursului politic, el este absolut relativ. La fel de incerta este concluzia unei astfel de intilniri, precum si „invatamintele” colaterale. Citește în continuare „Primarul plăteşte!” →

Desi mai sint doi ani pina la alegerile locale, situatia critica din administratia locala clujeana a impins lucrurile mai repede decit era cazul pe pista de antrenament pentru confruntarea electorala. Felul in care s-au desfasurat pina acum alegerile pentru fotoliul de primar si rezultatele constante in favoarea lui Gheorghe Funar au supradimensionat miza acestei competitii.

Liberalii au dat startul
Inca din primavara acestui an, liberalii au strins rindurile, s-au asezat la masa negocierilor si au stabilit lista candidatilor lor pentru fotoliul de primar al Clujului. PNL Cluj s-a grabit in a pune punctul pe „i” din motive bine explicate: felul in care se desfasoara activitatea de administrare a municipiului Cluj-Napoca lasa mult de dorit, in special din cauza conflictelor dintre Consiliul Local si primar.
Cei doi consilieri ai PNL, Horia Uioreanu si Romulus Zamfir, au prezentat colegilor lor de partid situatia extrem de dificila in care se afla Consiliul Local si cit de greu se poate realiza efectiv administrarea orasului. PNL si-a facut atunci publica lista candidatilor sai pentru postul de primar, urmind ca partidul sa discearna in timp care dintre ei il va infrunta pe Gheorghe Funar in 2004: preotul Ioan Roman sau Dan M. Dragan. Atmosfera generala din PNL indica faptul ca Ioan Roman va fi lansat in cursa pentru Primarie. Argumentele in favoarea sa au fost de ordin politic – fost deputat, are experienta in practica politica -, dar si de ordin pragmatic, fiind perceput ca o persoana cu putere de convingere si cu darul de a antrena oamenii si banii lor in actiuni cu caracter comunitar.
Au trecut citeva luni bune de cind PNL s-a trezit la realitate si si-a facut publica optiunea. In acest rastimp nu s-a intimplat insa nimic spectaculos in prezentarea personajului pe care l-a lansat – preotul Roman. PNL pare ca se pregateste in culise pentru marea confruntare. Faptul ca s-a grabit cu lansarea candidatilor a aratat doar ca, pentru anul 2004, nu mai vor sa apara in fata electoratului nepregatiti. De data aceasta, miza pare mai mare.

PSD nu se lasa mai prejos
Partidul lui Adrian Nastase poarta o raspundere importanta in „chestiunea” Primariei de la Cluj. Desi se afla la putere, desi detine toate pirghiile administrative si are un ministru al Administratiei Publice, PSD nu a reusit sa obtina pentru Cluj nici macar un armistitiu in razboiul Consiliului Local cu Gheorghe Funar. O logica simpla naste, cind e vorba de Cluj-Napoca, intrebarea naturala daca chiar nu se poate face nimic pentru stingerea acestui conflict, in conditiile in care aceasta filiala dispune de o conducere de exceptie in raport cu restul tarii. Ministrul Ioan Rus si-a facut o echipa de oameni tineri, orientati spre actiune, dornici de afirmare, chiar daca orice padure mai are si uscaturi.
Nu se poate spune ca PSD Cluj a avut o strategie coerenta prin care sa pareze „loviturile” politice venite din partea lui Gheorghe Funar. Ambitiile unora, nerabdarea de a iesi in fata cu orice pret, lipsa de coordonare in partid, declaratiile deplasate ale unor tineri nelinistiti, toate acestea au facut la lupta politica dusa cu Gheorghe Funar sa capete aspectul unei rafuieli mafiote.
In acest moment, surse din interiorul PSD confirma insa faptul ca partidul se pregateste serios pentru alegerile din 2004. In consens cu sondajele de opinie invocate de ministrul Vasile Dincu si intreaga „strategie stiintifica” pregatita de specialistii PSD, sint pregatiti oameni potriviti pentru a fi lansati spre Primaria clujeana. Lista acestor candidati nu a fost inca data publicitatii, insa, din cite am aflat, este vorba despre doua nume foarte cunoscute, pe care – din motive de deontologie a demersului jurnalistic – nu le putem dezvalui. Astfel ca, daca PSD nu se va grabi sa faca declaratii belicoase si isi va organiza rational strategia electorala, atunci la confruntarea din 2004, daca nu vor fi alegeri locale anticipate, acest partid va oferi clujenilor un candidat cu cer-te abilitati politice si administrative.

Funar crede in el insusi
Declaratiile lui Gheorghe Funar il mentin egal cu sine insusi: actualul primar nu se dezminte. In felul sau unic, asa cum a procedat si in celelalte legislaturi, se prezinta ca fiind stapin pe situatie si pe preferintele electoratului. Faptul ca a fost ales de clujeni de trei ori consecutiv i-a dat impresia ca este de neinlocuit. „Longevitatea” sa iesita din comun ii exaspereaza pe adversari, iar pe Gheorghe Funar il incurajeaza in a face tumbe politice din ce in ce mai periculoase. In felul acesta, ambele tabere implicate in conflict isi potenteaza reciproc actele iresponsabile, declaratiile deplasate si actiunile socante, insa lipsite de orice eficienta practica. Alegatorul de rind s-ar putea dovedi satul de acest circ si sa renunte la „cei doi” pentru un al treilea, care sa ofere speranta linistii la Cluj. Acest „al treilea” ar putea aparea, in principiu, din ograda oricarui partid aflat in expectativa, care sa nu-si fi afisat inca pozitia de lupta, atuurile sau dusmaniile. Oricum, lupta se anunta, inca de pe acum, mai dura decit a fost vreodata.

Viata acestui oras pare a fi scenariul unui spectacol continuu, in care actorii lui pun si frumos si grotesc, si firesc si ridicol, si maretie dar si penibil in cantitati de cele mai multe ori dezechilibrate. O vreme, ca jurnalist, m-a afectat imaginea Clujului, considerind ca aceasta este o mare problema pentru noi, ca am fi o pata de „culoare” pe obrazul Europei. Astazi cred ca e mult mai „sanatos” sa se intimple astfel. Spectacolele ridicole din viata politica de aici creeaza intr-adevar o imagine pe masura, dar ea este cea reala!

Dorinta politicienilor de pe Somes de a iesi in evidenta, de a duce adevarate razboie intre ei, ii face transparenti intr-o mai mare masura decit in alte zone din Est. La Cluj, lumea politica isi da arama pe fata silita fiind de prezenta unor bufoni, reguizori si capelmaistri extrem de activi.

In fiecare saptamina, la Cluj, in Sala mare a Prefecturii, in Sala de sticla a Primariei, in piata Avram Iancu ori in piata Unirii, are loc cite o reprezentatie de pomina. Ar parea ca toata aceasta tevatura se consuma pe o secena paralela cu piata normala a urbei. Dar lucrurile nu stau asa, si poate am simtit asta cu totii. Fiecare decizie administrativa, fiecare gest politic are consecinte in viata noastra de zi cu zi. Cetatenii Clujului nu sint doar spectatori, ci si cobai pentru instrumentele neverificate ale politicii care se face aici.

O delegatie importanta din Ungaria, condusa de primul ministru al acestei tarii, a sosit in urma cu o saptamina la Cluj. Orasul nostru a fost ales pentru intilnirea din Adrian Nastase si Medgyessy. Premierul maghiar si-a calculat minutios gesturile si comportamentul, si-a pregatit programul si discursul pina in cele mai mici detalii, incarcindu-le cu semnificatii profunde. Domnia sa a fost, la Oradea, oaspete in casa unui prieten roman, om de afaceri. Vi se pare lipsit de semnificatie politica? La Cluj, Medgyessy s-a dus sa doarma intr-un apartament al verisoarei sale, locuitoare a unui cartier oarecare. Astfel se desfasoara o vizita oficiala intr-o tara straina? Cum ar fi fost ca Adrian Nastase sa innopteze la matusa cumnatei?

Premierul maghiar si-a regizat vizita in Romania ca pe un spectacol plin de semnificatii. A dorit sa le transmita maghiarilor ardeleni si lumii intregi ca in Transilvania – „tara care ii place” – se simte acasa. Aici are rude si prieteni, nu este pe un teriotiru strain. Se simte in siguranta, merge sa doarma oriune fara teama si fara retinerile tipice unui oficial strain. El singur, si nu oficialitatile romanesti, a hotarit asupra traseului sau. Exact ca la el acasa. Romanii l-au perceput ca pe un politician popular, fara ifose, gata sa doarma intr-un apartament modest de bloc. Medgyessy s-a prezentat aici ca un fiu al Transilvaniei.

Cit de bine stiu politicienii romani sa-si dozeze gesturile politice, sa-si gindeasca strategic actiunile? Pe aceeasi scena, joi se facea deratizare la Sala de sticla a Primariei, iar consilierii se intruneau sa-l denunte pe Funar intr-o sedinta la Prefectura. Presa se prinde si ea in pinza de paianjan a politicii amestecate cu oarecari interese financiare si-si arunca propriile mesaje in joc.

In tot acest timp, oamenii mor in spitale, sufera de foame, traiesc rau, isi hranesc prost copiii sau nu mai pot sa-i trimita la scoala. Omul simplu circuala cu stravechea Dacie pe acelasi drum cu coloana oficialilor straini veniti in vizita. Drept pentru care se striga la el prin megafoane: „Nae (CJ-0X-NAE), stai deoparte! Nae, stai deoparte!” „Nae” si-a tras masina cit mai spre sant, pentru ca siragul de Mercedes-uri sa treaca somptuoase si importante mai departe, spre tinta lor inalta. Asa va fi totdeauna, daca Nae va sta deoparte.

• Criza instituţiilor statului a generat un proces de „alienare naţională”: mai bine de jumătate dintre cetăţeni spun că nu mai au încredere nici măcar în oameni

O lipsa de incredere alarmanta

Romanii spun despre ei ca nu mai au incredere in oameni. Aceasta boala a sufletului s-a instalat incet, actionind in timp ca o cangrena. Romanii s-au suspectat in timpul regimului comunist, se suspecteaza si acum, desi din cu totul alte motive. Ultimul barometru de opinie publica, realizat de CURS, ne arata ca 54% dintre romani nu au incredere in oameni.
Neincrederea aproape generalizata dintr-o societate este motiv de alarma pentru institutiile statului si pentru profesionistii care studiaza starea de „sanatate” a natiunii. Daca pe vremea comunismului suspiciunea generalizata care domnea printre romani avea un motiv unic si exterior comunitatii, fiind legata de dominatia politieneasca a comunismului, acum ea s-a nuantat foarte mult.
Profesorul Petru Ilut, de la Catedra de Sociologie a Universitatii „Babes-Bolyai”, ne explica acest fenomen ca avind legatura cu aproape tot ce s-a intimplat in Romania dupa 1989. „Neincrederea romanilor in oameni este – ca formulare – foarte larga, dar putem intelege cu usurinta la ce se refera ea. Pe de o parte, respondentul se refera la neincrederea lui in institutiile statului, in politicieni, in succesul reformei romanesti, in redresarea tarii, iar pe de alta parte, cred ca are legatura cu fenomenul coruptiei, cu framintarile din aceasta perioada legate de proprietatea privata si, in general, este un simptom al modernitatii.”

Un handicap care se poate agrava

Lipsa solidaritatii comunitare, la cote ridicate, ar trebui sa implice preocupari serioase din partea autoritatilor. In primul rind, ar trebui depistate cauzele pentru care cetatenii romani nu mai au „incredere in oameni”. In care „oameni” nu mai are insa romanul incredere?
In primul rind, spun specialistii, in cei care au condus destinele tarii, cei pe care el i-a ales, i-a crezut pe cuvint, le-a acordat votul si speranta si care l-au saracit cu fiecare an mai tare. Romanul nu mai are incredere in Justitie (o arata tot sondajele), in Guvern, in Parlament… Nu mai crede in cinstea sau profesionalismul celor care s-au angajat sa-l guverneze. Nu mai crede in „perfectiunea” si valabilitatea legilor adoptate in tara lui. Cetateanul nu poate invoca nici un text de lege, adoptat in ultimii 13 ani, care sa nu fi fost modificat macar o data. Nici Constitutia nu a scapat de acest blestem, ea fiind astazi subiect de dezbatere civica si – mai ales – politica. Acest lucru ii demonstreaza clar cetateanului starea de confuzie, bijbiiala, lipsa de stiinta si profesionalism a facatorului de legi, a „creierului” acestui stat.

Cinstea si-a pierdut obrazul

Romanii nu mai cred nici in cinstea oamenilor. Ei au cumparat locuinte si apoi le-au descoperit viciile, au dat bani cu imprumut si nu i-au mai vazut niciodata, au investit in banci, fonduri de investitii si au pierdut, furati tocmai de administratorii acestora. Romanul nu mai crede in cuvintul dat de semenul lui, dar nici in cel scris, cu putere contractuala. Cu alte cuvinte, nu mai crede in civilizatie. In consecinta, s-ar putea intimpla (si semne exista deja) ca romanii sa recurga tot mai des la a-si face dreptate singuri, cu metode tribale, la razbunare si violenta. Faptul ca majoritatea romanilor nu au incredere in oameni este, la o ultima analiza, tocmai o reflectare a faptului ca ei si-au pierdut increderea in institutii.