Alegerile din 12 decembrie vor stabili cine ne va fi presedinte pentru urmatorii cinci ani. Toti romanii sint chemati la urne: ei trebuie sa decida daca Romania va fi condusa de Adrian Nastase sau de Traian Basescu. In 28 noiembrie, alegerile generale au impartit tara in doua „provincii”: Transilvania si restul tarii. Aici, invingatoare a iesit Alianta „D.A.”, iar dincolo de Carpati, Uniunea PSD+PUR. Jumatate de tara este portocalie, iar cealalta albastra. Competitia intre cei doi va scoate la lumina in primul rind nevoia de identitate a acestei natiuni.
In Transilvania, mai mult decit in alte regiuni, electoratul a adoptat o pozitie de expectativa. Presedintia tarii este o chestiune mult mai transanta decit numarul de parlamentari ai unei formatiuni sau alta. Cu atit mai mult cu cit candidatul Basescu a lansat o dezbatere pe tema formarii guvernului: cine va cistiga alegerile va face guvernul!

Transilvania nehotarita
Mai mult decit romanii din alte zone ale tarii, ardelenii au ezitat sa mearga in 28 noiembrie la vot. Sint foarte multi nehotariti, oameni care nu au luat inca o decizie: ei s-au saturat sa aleaga intre raul cel mare si un rau mai mic. Ei s-au simtit pacaliti, s-au simtit jigniti de trucul folosit in 2000, atunci cind, la prezidentiale, manipulatorii de opinie i-au pus pe ardeleni in jenanta situatie de a vota cu Ion Iliescu, pentru ca „raul cel mare” era Corneliu Vadim Tudor. Pe acelasi calapod, si astazi, ardelenii sint adusi de propaganda anti-Alianta intr-o stare de confuzie menita sa-i deschida calea lui Nastase spre Cotroceni. Manevrele electorale folosesc acele lucruri arhicunoscute despre ardeleni: antipatia traditionala fata de „Mitica” de Bucuresti, teama de o alianta cu PRM si, nu in ultima instanta, conservatorismul ardelenesc. Asa se explica faptul ca Traian Basescu nu a mobilizat mai multi votanti in favoarea lui la primul tur de scrutin. ~nsa, nu trebuie uitat faptul ca nici Adrian Nastase nu a reusit sa-i scoata din apatia lor pe ardeleni. Asadar, acesti doi candidati ramin sa-si dispute duminica in primul rind voturile acelor romani nedecisi, in scepticismul carora sta, de altfel, soarta Romaniei.

Cine, cu cine?
Si in Ardeal, Partidul Social Democrat si Adrian Nastase stau bine la sat, la fel ca in tot restul tarii. Alianta a cam neglijat acest electorat. Fiind mult prea incintata de victoriile repurtate la oras, in vara, a trait un fel de euforie care nu le-a impins pasii si prin hirtoapele rurale. PSD, in schimb, a facut o propaganda asidua prin canalele binecunoscute: administratia locala si televiziunea romana. De altminteri, la sate, alte partide in afara PSD nici nu au o reprezentare importanta. Cel mult un veterinar liberal sau o preoteasa peremista! Insa nucleul din jurul primariei pesediste nu poate fi concurat de nimic altceva in mediul rural.
Un alt motiv pentru care lumea satului nu a reactionat la indemnul de schimbare de data aceasta este si acela ca barbatii sint plecati la munca in strainatate. La urne au mers doar batrinii si citeva neveste.
Nu asa stau, insa, lucrurile in orase, atit Transilvania urbana cit si celelalte regiuni cu populatia lor oraseneasca au votat cu opozitia si cu Basescu. Duminica vor proceda la fel, cu deosebirea ca o parte a populatiei va merge sa-l voteze pe cel care in aceste ultime doua saptamini i-a convins ca merita. Cursa prezidentiala, tocmai pentru ca se desfasoara si turul al doilea, este o competitie de sine statatoare, in care fiecare candidat are sansa de a cistiga.

Adrian Nastase – un Ioan Rus mai mare
Cine a urmarit competitia electorala pina acum poate usor sa recunoasca scenariul alegerilor de la Cluj, din iunie. Ca si Ioan Rus, Adrian Nastase se bazeaza pe aliante prestabilite, pe intelegeri cu alte formatiuni politice. Adrian Nastase se sprijina pe un tirg facut cu UDMR, a promis locuri in guvern pentru maghiari, posturi importante si spera ca etnicii unguri vor merge la vot sa-l aleaga presedinte. La fel a crezut si Ioan Rus, candidat la primaria Clujului, ca daca le promite satisfactii politice si administrative udemeristilor, votantii lor se vor duce precum oile la urne si vor face ce le spun liderii. Ei bine, nu asa s-au intimplat lucrurile. Ungurii nu au votat cu Ioan Rus pentru ca sint si ei oameni inteligenti si au avut dorinta fireasca de a vota cu cine cred ei de cuviinta. Emil Boc a dat dovada unor calitati pe care Ioan Rus nu le are, iar electoratul a simtit acest lucru. Emil Boc s-a aratat clujenilor ca un om inteligent, moral, liber de compromisuri, cu principii sanatoase, o voce a viitorului. Ioan Rus s-a erijat in lider al acelor grupuri sociale si etnice pe ai caror lideri ii cumparase cu promisiuni (de la maghiari la tigani, batuse palma cu toti), prea sigur pe el, arogant si proferind amenintari, Ioan Rus i-a scos din sarite pe clujenii care sint oameni cu mult bun simt. De aceea nu l-au votat. Adrian Nastase seamana cu Ioan Rus pina la contopire. Face aceleasi greseli de tactica electorala, are acelasi vocabular, aceeasi atitudine sfidatoare, vine cu aroganta unui sef de trib, bogat si superior si cu textele populiste ale lui Ion Iliescu. Face gesturi care nu-i sint proprii, de dragul cuceririi simpatiei, pe care altfel nu o poate inspira, spune lucruri in care nu crede, dar care l-au facut pe Ion Iliescu popular. Un amalgam de elemente puse laolalta de consultantii din campanie nu pot face un candidat la presedintie cu credibilitate. Adrian Nastase, ca si Ioan Rus, nu are calitati umane care sa inspire incredere, dar are infatuarea unui om cu putere si bani, a unui om care, desi nu crede in social-democratie, se poate folosi de aceasta doctrina cu ipocrizia de rigoare, atunci cind ea ii aduce un cistig. Adrian Nastase, ca si Ioan Rus, are o atitudine sfidatoare, isi dispretuieste adversarii si practica la scara inalta un „canibalism politic” care nu are nimic de-a face cu spiritul de echipa. Asemanarea dintre Ioan Rus si Adrian Nastase este evidenta. Tocmai de aceea, cred, si este libertatea mea de opinie, ca duminica, va pierde electoratul din Transilvania la fel ca Ioan Rus, pe mina aceluiasi scenariu.

Ce nu inghite ardeleanul, nu inghite toata tara
La fel ca orice alt om de pe Pamint, ardeleanului nu-i place minciuna. Daca duminica va iesi din casa, transilvaneanul conservator va iesi doar pentru o cauza care sa merite: sa-i taxeze pe cei care-l cred fraier! Teoria raului cel mai mic nu mai este valabila. Confruntarea dintre cei doi transmisa pe TVR a radicalizat lucrurile. Nastase nu seamana deloc cu Basescu, sint doua modele total opuse de comportament uman si politic, de gindire si exprimare. Desi amindoi vin din comunism, din FSN si din Bucuresti, ei sint doi oameni cu viziuni total diferite. Tocmai de aceea, unul dintre ei va polariza simpatia si increderea romanilor.
Romanii nu vor sa fie reprezentati de un personaj asupra caruia planeaza suspiciunea de a fi, de fapt, cel mai bogat dintre ei. Daca un om de afaceri cu o avere considerabila ar candida la presedintia Romaniei, pentru cei mai multi dintre noi ar parea un gest firesc. Insa, daca un prim-ministru a facut avere si o justifica prin numarul de oua de la Cornu, este cel putin ciudat. Romanii iubesc astazi bogatia, nu i-ar deranja sa aiba reprezentanti bogati, dar nu magnati crescuti la umbra Guvernului. Ei stiu, si aceste lucruri circula ca niste legende, ca Adrian Nastase „are farmacii prin toata tara” (este vorba de faptul ca este cunoscut ca actionar la cele mai importante trei firme de medicamente din Romania, adica afacerea cu cel mai mare profit: medicamentele sint scumpe, atit de scumpe incit romanii au murit cu retetele in mina).
Ardelenii nu-i inghit pe „mitici”. De fapt, ei nu suporta ingimfarea unora care se cred imbatabili, se cred atit de „diplomati” incit sa-i pacaleasca. Acesta este pentru ei „Mitica”: smecherul care vrea sa-i duca de nas. Ei nu suporta minciuna celui in stare sa imbrace haina unui personaj agreat de populatie, desi el insusi nu este asa. Rationament
ul simplu al omului este urmatorul: daca astazi ma minte spunindu-mi ca are convingeri de stinga precum Ion Iliescu, dar el este un om de dreapta, cum a dovedit-o in toti acesti ani; daca astazi se da taran si ia coasa in mina ca sa ma convinga ca este ca mine, inseamna pe de o parte ca este capabil de-o ipocrizie teribila si pe de alta parte ca nu degeaba joaca acest teatru, ci ca sa cistige ceva foarte important pentru el: puterea.

> Cea mai dura campanie electorala a democratiei românesti începe lent. Dar cum se va termina?

Competitia electorala de anul acesta are un plus de profesionalism. Este pentru prima data cînd un candidat la prezidentiale „joaca totul” pe Constitutia tarii, celalalt îi coopteaza pe occidentalii de stînga în jurul sau, iar viitorii prim-ministri, atît cel demnat de la Alianta cît si cel desemnat de Uniunea PSD+PUR, fac alaturi de ceilalti candidati campanie în teritoriu. Chiar si prin faptul ca a început mai lent, campania aceasta ne demonstreaza ca experientele trecute au folosit la ceva: i-a facut mai prudenti.

Dupa anul 2000
Campaniile trecute au fost mai putin competitive. Bazate pe evidente, au fost doar prilej de invocat vinovatii, de enumerat nerealizarile, cu alte cuvinte, campanii prin excelenta negative. Românii au ales pedepsindu-i pe cei care i-au dezamagit de fiecare data. Confruntarea de acum îi pune fata în fata pe competitori care au fost fiecare sanctionati o data de electorat. Alesi si sanctionati, aplaudati si huiduiti, politicienii nostri de stînga dar si cei de dreapta, nu mai pot spune ca sînt neprihaniti. Ei nu mai vin în fata românilor pentru a cere un cec în alb. De data aceasta, ei trebuie sa-i demonstreze electoratului ca merita a doua sau a treia sansa. Si unii si altii se prezinta azi ca o mireasa la o noua încercare. În fata unui auditoriu care i-a mai auzit si i-a urmarit atîtia ani, nici unul nu mai poate spune vorbe goale. Nu stim în ce masura aceasta clasa politica s-a desteptat, dar ea stie sigur cu cît a crescut coeficientul de inteligenta al românului supus unor încercari teribile. Pentru români, lucrurile de dupa anul 2000 nu mai sînt doar albe si negre, ele au numeroase nuante de gri. Iar aceasta campanie are în vedere tocmai aceste chestiuni de finete, la care a ajuns si competitia de la noi. Experienta anilor trecuti – doua guvernari de stînga si una de dreapta – a facut ca balanta în aceasta toamna sa fie reglata cu mare finete. Cei care vor cîstiga vor dezechilibra talerele cu extrem de putin.

Razboi fara combatanti
Intrat în cursa mai tîrziu, Traian Basescu este un candidat grabit, el are un temperament mai vivace, este un luptator de profesie. Are forta si este convingator tocmai pentru ca are încredere în sine: a cîstigat suprematia în propriul partid, a cîstigat doua mandate în capitala, are o voce puternica, a facut figura de om care nu se lasa, are în jurul sau oameni care îl iubesc si-l sustin cu entuziasm. Este foarte popular, intra cu naturalete intr-o circiuma, vorbeste cu oamenii de pe strada pe limba lor, este natural in propria piele.
Adrian Nastase a început primul aceasta campanie: s-a îmbracat în camasa cu carouri, a pornit prin tara, le-a pupat pe taranci, a mîncat cîrnati de oaie, a strabatut tara fara alai, a cosit sau a împartit padurile Moldovei. Este înalt, bine facut si fara chelie, dar are o voce slaba, de om care vorbeste în salon si nu la tribuna. Oricit ar incerca el sa para din popor, nu reuseste, sau este usor ridicol in postura indicata de consilierii de campanie.
Se afiseaza cu înalte fete europene si spera ca acest lucru îi va aduce un plus de credibilitate. În realitate, Adrian Nastase nu este Adrian Nastase. Este un candidat ros de îndoiala, ros de neîntelegerile cu mentorul si seful sau suprem, Ion Iliescu, nesigur pe musuroiul de furnici care este PSD acum. Nu este foarte iubit de unii pesedisti, are doar o sustinere formala, aripa anti-Nastase fiind tinuta sub control doar de Ion Iliescu. Adrian Nastase alaturi de Iliescu pare ca si-a gresit partidul. Pîna mai ieri, ce zicea Nastase contra-zicea Iliescu. Batrînul nu s-a sfiit sa-l traga de urechi în public pe actualul candidat-succesor la presedintie. Daca astazi Nastase are nevoie de mai multa încredere în sine în comparatie cu Basescu, este datorita lui Ion Iliescu. Iar daca va pierde, va pierde datorita batrînului. Cu toata investitia de imagine, în pofida sustinerilor din tara si de peste hotare, Adrian Nastase este mai putin autoritar tocmai pentru ca nu a fost si nu este singurul care decide în PSD. S-ar putea spune ca Adrian Nastase sufera de complexul Oedip, iar replicile sale scandaloase care frizau vulgaritatea au fost expresia unui astfel de complex.
Faptul ca pîna acum nu a existat o confruntare între cei doi este o chestiune de strategie. Basescu ar vrea sa se bata, dar nu are înca partener. PSD face o campanie paralela cu a Aliantei, cum sugestiv spunea un prieten. Alianta loveste ca într-o meduza care se repliaza rapid. Aceasta campanie nu va mai fi un simplu meci de box, ci o cursa de alergari pe o pista cu obstacole, iar energiile conservate vor fi descatusate spre finis.

Programe si oameni
Programele prezentate de formatiunile politice sînt concepute în sensul doctrinei care le emana, pe aceeasi directie în care s-a mai actionat sau vin cu ceea ce stiu ca asteapta publicul de la politicieni. Programele pot fi foarte bune, pot fi realiste sau nu, dar pot si sa nu conteze deloc daca ele nu vor fi puse în practica. Doar oamenii sînt garantia ca se aplica sau nu o strategie politica. Doar candidatii conteaza din acest punct de vedere. De aceea, si de data aceasta vor fi alesi oamenii si apoi programele lor.

Alegeri din dragoste
De data aceasta, seful strategiilor guvernamentale promite o campanie sentimentala, o cursa electorala plina de emotii. Analistii PSD au ajuns la concluzia ca în campania trecuta nu au fost destul de impresionanti, ca nu au exploatat suficient latura sentimentala a unei astfel de competitii. S-au considerat victime ale unui stil prea tehnicist, pragmatic, iar cîstigul candidatilor Aliantei din marile orase l-au asimilat unui impresionism sentimental. Aceasta este însa o alta greseala, dispretul fata de capacitatea unei judecati rationale din partea publicului nu este o cale spre „emotionarea” lui. În plus, nu pot emotiona decît oamenii emotionanti, nu pot impresiona decît oamenii impresionanti si nu pot stîrni sentimente decît cei care au ei însisi sentimente. Într-o campanie electorala nu poti miza pe o piesa de teatru. Oamenii nu-i aleg nici pe cei mai buni actori. Ei aleg oamenii sinceri. O demonstreaza experienta.

• Pe harta politică românească, Clujul este în acest moment un punct extrem de important. Prin felul în care au evoluat lucrurile, aici s-au concentrat cîteva nume sonore, unele dintre ele vîrfuri de lance în competiţia electorală care va urma. Pentru prima oară în istoria sa democratică, Clujul este furnizor de piese grele pentru spectacolul care în curînd va începe.

Andrei Marga
Andrei Marga este in primul rind profesor universitar. Cunoscut de toata lumea ca rector al Universitatii „Babes-Bolyai”, Marga si-a construit imaginea publica pornind de la meritele sale profesionale si manageriale demonstrate in universitate. Un cap limpede (profesor de logica, printre altele), cu simt pragmatic foarte bine dezvoltat, instruit in spirit occidental, cu o larga deschidere spre lume, Marga se bucura de o reala apreciere a publicului. Andrei Marga a fost si ministru al Invatamintului in guvernarea CDR. Efectul reformelor sale s-a simtit de la Botosani la Tandarei si Timisoara. Cota de popularitate a lui Andrei Marga este una demna de invidiat.
Cu toata aceasta zestre, cu unul dintre cele mai bogate si mai impresionante CV-uri, Marga a intrat de curind in Partidul National Liberal de la Cluj. Pentru observatorii activitatii politice locale, aceasta nu a constituit o surpriza. Andrei Marga, ca promotor al reformelor de tot felul, a dovedit ca are o structura liberala. In plus, acum trei luni si-a prezentat proiectul de reforma a invatamintului romanesc alaturi de Teodor Stolojan, la Biblioteca centrala Universitara din Cluj-Napoca. Or, este limpede pentru toata lumea ca Andrei Marga, epuizindu-si mandatele de rector, va face acel salt firesc la un alt nivel, nivel pe care doar politica i-l poate oferi. Rectorul clujean vrea sa faca, asa cum el insusi a declarat-o, ceva pentru Romania, pentru ca romanii sa nu mai traiasca intr-o tara saraca.
Ce-i va oferi insa PNL-ul lui Andrei Marga? Deocamdata, sondajele arata ca rectorul detine locul I la capitolul popularitate in zona Clujului. Ramine de vazut daca liberalii, macinati si ei de orgolii marunte, vor sti ce sa faca cu un astfel de personaj. S-ar putea ca, pentru acest sector, liberalii clujeni sa nu aiba un scenariu destul de bun si nici un regizor care sa-i puna in valoare calitatile. Este putin probabil ca Andrei Marga se va simti bine la sedintele de partid in care marii retori vor fi Horia Uioreanu si Valentin Naumescu. Prin urmare, pe rector il veti vedea pe scena nationalului politic, evoluind in cel mai grandios proiect.
Tocmai de aceea, nimeni nu-si poate imagina ca Andrei Marga a intrat in PNL pentru a face munca de partid la municipiu. Intr-o formula de guvernare a PNL, rectorul clujean ar ocupa cel mai probabil fotoliul de ministru al Invatamintului.

Ioan Rus
Si PSD Cluj are un cap de afis remarcabil: Ioan Rus. Si el profesor universitar, crescut in laboratorul academic clujean, om tinar, energic, charismatic, cu spirit intreprinzator, este poate singurul ministru clujean in care nu s-a aruncat inca cu pietre.
Desi sondajele il desemneaza drept un candidat viabil pentru Primaria clujeana, ardelenii, asa cum este si firesc, il vor in capitala. Rationamentul lor este simplu: ministrul clujean nu i-a facut de ris la Bucuresti, iar gradina locala a partidului are destui trandafiri si pentru primarie. Clujenii au un bun simt al proportiilor si mai ales un simt pragmatic: ei nu vor uita niciodata ca interesele lor locale sint surclasate de cele nationale.
Evolutia bucuresteana a lui Rus a fost „premiata” saptamina trecuta, cind restructurarea l-a plasat peste doua foste ministere extrem de importante. Din postura de sef al administratiei publice, Ioan Rus va putea regla niste disfunctionalitati din teritoriu care sa rezolve multe probleme, dar si unele de ordin electoral. Daca nu va interveni nimic, cariera politica a clujeanului Ioan Rus va evolua spectaculos. Il putem imagina, de pe acum, in rolul de prim-ministru, desemnat de Adrian Nastase sa faca Guvernul pentru 2004-2008.

Emil Boc
Emil Boc a fost o surpriza placuta a politicii romanesti post-decembriste. Lansat acum patru ani de Partidul Democrat, Boc este mindria Clujului, facind poate cea mai frumoasa figura de parlamentar ardelean din opozitie. Instruit si abil, cu un trecut curat, si el decan in cadrul UBB, tinar si foarte activ, Boc a crescut in sondaje, cucerindu-i pe ardeleni incet si sigur. Desi a spus de multe ori ca are nevoie de el la Bucuresti, Basescu a inteles importanta Clujului pe harta politica romaneasca si, recent, in mod public, i-a cerut lui Boc sa candideze pentru Primaria Cluj-Napoca. Asadar, si acest partid s-a hotarit sa foloseasca artileria grea pentru aceasta reduta.
Boc intelege si el ca acela ce-l va invinge in lupta dreapta pe Gheorghe Funar, dupa mai bine de zece ani de „domnie” continua a acestuia, va intra in istorie ca un mare invingator. Sau isi va regla tirul pentru 2008, cind colegi mai tineri ai sai vor iesi la rampa pentru a primi poate si mai multe „aplauze”.
Pentru ce se va intimpla in viitorul politic romanesc, Boc are si el un rol hotaritor.
Saptamina trecuta, la Bucuresti, PD si PNL au demarat negocierile pentru alianta liberalo-democrata, negocieri care vor fi, in fapt, calcule simple, pe fiecare zona georgrafica in parte, in ceea ce priveste cistigul si pierderile. Clujul va conta si el, foarte mult, in aceste discutii. Aici, liberalii nu au un candidat credibil pentru Primarie, in schimb, sustinerea lui Boc ar schimba radical situatia. Pe de alta parte, nici PD clujean nu are consilieri locali si nici experienta in acest sens, PNL ar veni in ecuatie cu zestrea sa de trei consilieri cu vechime si, deci, cu informatia si expertiza necesara in domeniu. Alianta PD-PNL, cel putin in ceea ce priveste Clujul, ar putea aduce un alt titular in Primaria de pe Somes. Daca Emil Boc va cistiga in cursa impotriva lui Funar, pe linga faptul ca va fi o victorie istorica, ea va aduce in alegerile parlamentare un cistig electoral demn de luat in calcul.
La nivel national, aceeasi alianta, spun sondajele, ar ridica opozitia de la 14% – PNL si 10% – PD, la 50% impreuna. Aceste procente sint argumentul cel mai puternic pe care-l vor avea in vedere liderii celor doua partide pentru a realiza o alianta si a aduce in fata electoratului, in anul urmator, o alternativa la actuala putere.

Gheorghe Funar
Gheorghe Funar are dezavantajul unui partid intrat in desuetudine, dar are avantajul unui deceniu si ceva de „practica” in Primaria Cluj, lucru care ar purtea cintari greu in ochii conservatori ai ardelenilor. Este cunoscuta teama de nou si retinerea fata de schimbare a clujenilor, iar pe acest lucru isi bazeaza si Gheorghe Funar proiectele de viitor. Acesta nu admite faptul ca nu va cucerit Primaria din primul tur de scrutin. Este al doilea om in PRM la nivel national, cadru didactic universitar, politician activ de multa vreme si a devenit foarte cunoscut datorita stilului sau aparte de a face teatru politic. Probabil ca, daca s-ar face un sondaj pe aceasta tema, Gheorghe Funar ar detine locul fruntas la capitolul popularitate pe intreaga tara. Cu siguranta, clujenii nu stiu cine este primarul Aradului, dar aradenii stiu cine este primarul Clujului. Actorul Gheorghe Funar are un public al sau, iar acest lucru ii poate aduce atit avantaje cit si dezavantaje. Dezavantaje, pentru ca este usor de identificat si, deci, usor de atacat.

Tipologia omului politic clujean
Omul politic de la Cluj are caracteristici aproape uniforme (intelectual, universitar chiar, 40-50 de ani, cu functii de conducere in CV, vechi militant politic, spirit practic, realist, bun vorbitor si charismatic) si este trecut parca printr-un pat al lui Procust, ajustat si lansat in forma fixa, asa cum spun studiile sociologice ca le plac ardelenilor conservatori si elitisti. Funar a fost, in parte, o exceptie, pentru ca altfel caracteristicile sale s-au pliat foarte bine pe gustul omului „dintr-o bucata”, dur si neiubitor de unguri, care se gaseste pe aceste meleaguri. Un candidat este desemnat de partid, partidul il lanseaza si partidul vrea sa-l controleze. El este actorul pus sa joace acel rol, iar regizorul isi rezerva puterea asupra lui.

• Gheorghe Funar a devenit, de ieri, istorie • Acest personaj a fost o celebritate în felul sau, veştile despre isprăvile primarului de la Cluj făcînd deliciul presei timp de peste un deceniu •

Partenerul de „afaceri” politice al lui Ion Iliescu
A ajuns in fotoliul de primar in 1992, ca reprezentant al PUNR, dar beneficiind si de sustinerea FSN. Ion Iliescu a fost, la vremea aceea, un sustinator din culise al nationalistului de pe Somes. Serviciu pe care – de altfel – i l-a intors la prezidentiale. Presa tutelata de FSN, la primele alegeri, publica poezii dedicate lui Funar pe prima pagina. Sentimentele antimaghiare au fost speculate la maxim. Atmosfera pro-Funar s-a mai rarefiat dupa primul mandat – si partidele evoluasera, dar si presa. Pe prima pagina, in locul poeziilor patriotice se publicau articole in care era criticata dur administratia Funar. Cu fiecare an care trecea, ceva se pierdea si altceva se adauga in balanta care l-a tinut la cirma orasului. Funar a ajuns, inevitabil, sa-i ajute chiar si pe adversarii sai in cite o problema punctuala. A avut timp sa „cumpere” bunavointa, incet si sigur, a foarte multi clujeni. A dat case, terenuri, autorizatii, diplome, functii… Ceea ce fusese un sprijin sentimental, dupa citiva ani de administratie, a ajuns unul interesat. Atita timp cit Gheorghe Funar a avut un consiliu in care putea sa obtina majoritatea, socotelile lui au iesit, iar clujenii, electoratul sau stabil, l-au ales de cite ori au avut ocazia. Pentru ei, Funar rezolva doua probleme considerate importante: le tinea piept ungurilor si asigura guvernarea orasului in limitele unor exigente modeste.

„Timpul” a avut rabdare
In anul 2000, alegerile locale l-au scos din nou invingator. Inca nu venise timpul unei schimbari. Ecourile „conflictelor” interetnice nu se stinsesera pe deplin, iar patrimoniul industrial al comunitatii inca nu se impartise in intregime. Mai era ceva de aparat in fata competitorilor maghiari. In plus, nici contracandidatul lui nu a fost unul de mare calibru. Gheorghe Funar a cistigat din nou alegerile. Insa, de data aceasta, nu mai avea un partid puternic in spate. Farimitarea PUNR i-a fost fatala. Oamenii lui din teritoriu il parasisera, cei mai multi intrind in actualul PSD. Funar s-a trezit si in Consiliul Local fara sustinerea de alta data. In plus, un consilier PSD, Stefan Dimitriu, cucerise teren, cu fiecare an si fiecare mandat. El avea sa devina principalul sau adversar, iar lupta dintre cei doi a luat sfirsit abia ieri seara.

Inceputul sfirsitului
Stefan Dimitriu si-a creat un puternic grup de sustinatori in Consiliul local. I-a coagulat in jurul sau si pe liberali si pe UDMR-isti, i-a convins ca opteaza pentru o varianta comuna si astfel a reusit, pentru prima data in cei 12 ani, sa-l infrunte pe Funar de pe pozitiile unui Consiliu pe care primarul nu-l mai putea controla. Din acel moment, Funar a inceput sa piarda teren cu fiecare zi care trecea. Disputa de proportii incredibile dintre primarul obisnuit sa aiba puterea absoluta in Primarie si consilierii care nu-i mai faceau jocurile a devenit bumerangul ce s-a intors si l-a lovit in plin pe 6 iunie. Oamenii au priceput ca un primar care nu are o echipa capabila sa obtina majoritatea in Consiliu nu poate face mare lucru. De aceea, putem spune astazi ca acei consilieri care au tinut piept atacurilor lui Funar au avut o contributie substantiala la infringerea lui Gheorghe Funar in acest an.

Nimic prea mult!
Fireste, Funar a pierdut alegerile de duminica si pentru ca specia politica are o durata de viata relativ mica. Un popor care s-a fript cu un comunism ce parea etern nu mai suporta longevitatile politice. Rolul politic al acestui personaj se cam incheiase, oricum, electoratul sau maturizindu-se si din punct de vedere psihologic. Nimeni nu mai crede astazi, cu adevarat, ca acest oras poate deveni teatrul unui razboi interetnic. Dupa cum nu trebuie trecut cu vederea nici faptul ca, in cele trei campanii locale prin care a trecut, Gheorghe Funar nu a avut niciodata adversari de calibrul lui Boc si Rus.

Gheorghe Funar – 12 ani de mandat
Trei mandate in fruntea Clujului au fost suficiente pentru Gheorghe Funar, este concluzia la care au ajuns clujenii care s-au prezentat duminica la vot. Aceasta pentru ca, probabil, multi au retinut din cariera de 12 ani in funtea Primariei lungul sir de scandaluri, de conflicte, de circ.
• 1992-1996: Gheorghe Funar (PUNR) cistiga alegerile dupa turul II de scrutin si incepe construirea carierei de primar-gospodar;
• In mandatul sau demareaza sapaturile arheologice din Piata Unirii, care sint la un pas de a duce la izbucnirea unui conflict interetnic la Cluj;
• Are loc grotesca inmormintare a „linistii romanilor”;
• Apar primele acuze de coruptie si implicarea in dosarele Flip sau Van Wijk.
• 1996-2000: cistiga alegerile din primul tur de scrutin, speculind un ipotetic pericol maghiar;
• Este perioada in care se deruleaza afacerile cu Primaria ale fiului sau, Sabin: aerul conditionat, butonii reflectorizanti, trandafirii pentru spatiile verzi;
• Are loc si episodul cu gunoiera in care sint aruncati, simbolic, liderii Romaniei de la acea vreme;
• 2000-2004: cistiga alegerile din cel de-al II-lea tur de scrutin, sub steagul PRM, la o diferenta de doar 8.000 de voturi;
• Considera dizolvat Consiliul Local si pune ciolane de vita pe mesele consilierilor, dupa care le leaga acestora scaunele;
• A propus clujenilor proiecte faraonice ori hilare, nerealizabile: Tunelul pe sub Feleac, construirea unui acvariu urias cu un planetariu deasupra, realizarea unei cópii in marime naturala a Columnei lui Traian.

• Apropierea alegerilor dinamizeaza viata politica a orasului

Lansarea candidatilor pentru fotoliul de primar la Cluj-Napoca s-a turnat greu, ca un film de lung-metraj, presarat cu scene in relanti azi si alegro miine. Daca a curs mai multa cerneala pe aceasta tema decit oricind alta data a fost in primul rind din cauza competitorilor. Ezitarile lor au dat nastere la tot felul de speculatii, incit Clujului i s-ar fi putut intimpla in premiera sa aiba o lista de posibili candidati, dar nici un candidat sigur. Astazi, lucrurile s-au clarificat. Ei au un nume, ne sint cunoscuti si aproape nimic nu mai poate schimba distributia acestor ultime scene.

Gheorghe Funar
O vreme s-a crezut singur in cursa pentru Primarie. Inarmat cu o incredere in sine absolut unica in felul ei, Gheorghe Funar se vedea inca o data invingator la Cluj, pentru a patra oara. A socotit candidatura reprezentantului Partidului Social Democrat ca absolut inofensiva, declarind ca Vasile Soporan nu reprezinta pentru el nici cea mai mica amenintare. De asemenea, lipsa unui candidat sigur din partea coalitiei constituite de Partidul National Liberal si Partidul Democrat l-a incurajat sa considere oportuna o sustinere a sa din partea centrului-dreapta clujean: niciodata ca in aceasta toamna-iarna Gheorghe Funar nu s-a simtit mai destins, vazindu-se sustinut de Alianta DA, in contextul unei posibile actiuni concertate pentru infringerea inamicului comun – PSD.
Vestile, vehiculate la mijlocul anului trecut, cum ca pe Gheorghe Funar l-ar tenta mai mult un loc in Parlamentul Romaniei, ca o evolutie fireasca a carierei sale politice – cu atit mai mult cu cit ar fi fost indreptatit la o astfel de candidatura si de pozitia sa de „Numarul 2” in Partidul Romania Mare – par sa revina in actualitate. In cercurile apropiate actualului primar al Clujului a inceput sa se discute din nou aceasta posibilitate.
Daca Emil Boc va candida pentru Primaria Cluj – si acest lucru s-a anuntat deja – chiar si socotelile lui Gheorghe Funar se pot schimba. Sondajele care il plaseaza in fruntea listei, ca preferat al clujenilor pe tinarul democrat, ar putea duce la schimbarea radicala a strategiei electorale a PRM. Nimic nu ar fi mai greu de suportat pentru Gheorghe Funar si de partidul pe care il reprezinta decit o infringere la Cluj-Napoca.

Vasile Soporan
Varianta pe care s-a fixat Partidul Social Democrat a ramas Vasile Soporan. Chiar daca sondajele nu-l avantajeaza in nici un fel, actuala nominalizare a prefectului de Cluj pentru batalia de la Primarie reprezinta, in actuala conjunctura, optiunea cea mai convenabila a partidului sau. Si aceasta pentru ca intruneste calitatile cerute de „portretul robot” al candidatului clujean: universitar, clujean, figura cunoscuta si re-cunoscuta. Oricite indoieli au planat asupra acestui candidat, partidul l-a sustinut cu o consecventa rar intilnita la social-democrati. Nici chiar scandalul, larg mediatizat, pe tema unui dosar de presupus colaborator al Securitatii nu a determinat retragerea sprijinului formatiunii sale. Ratiunile pentru care Soporan a fost mentinut in cursa pentru fotoliul de primar al Clujului este una simpla: alt candidat mai „potrivit” nu s-a gasit, dar nici cistigarea Primariei Cluj nu parea o misiune imposibila. Social-democratii se bazau in primul rind pe scaderea „naturala” a cotei actualului primar. Gheorghe Funar nu s-a mai plasat in topul preferintelor clujenilor, tocmai pentru ca imaginea sa s-a erodat in timp, iar pe un asemenea teren, contracandidatul lui ar fi avut mari sanse de succes. Lipsa unei oferte sigure, cel putin pina acum, din partea Aliantei PNL-PD i-a facut pe toti sa creada ca ea nici nu exista, iar pe candidatii anuntati, Funar si Soporan, sa creada ca nimic nu le sta in cale si fiecare in parte se vedea invingator. Atit PRM cit si PSD interpretau fiecare in felul lui starea de expectativa a Aliantei. PRM spera intr-o sustinere a lui Funar de catre „opozitia” PNL-PD pentru „a invinge partidul de la putere”, iar PSD spera intr-o sustinere din partea aceleiasi opozitii, pentru ca „aici trebuie incheiata perioada Funar”. Socotelile s-au schimbat.

Emil Boc
Candidatura lui Emil Boc a fost indelung asteptata de sustinatorii sai: atit din PD cit si din PNL. Ea ar rezolva, spera ei, multe chestiuni locale si lasa loc pentru altii care-si doresc cu ardoare sa ajunga in parlament. PNL-ul pare cel mai cistigat din acest punct de vedere. Cota de incredere si popularitate de care se bucura Boc la Cluj il plaseaza ca pe un redutabil candidat la Primarie. El va fi „locomotiva” care va trage vagoanele. Cum se va face socoteala scaunelor in aceste vagoane, este o alta problema. De curind, Boc a lansat ideea, inedita de altfel, ca locurile pe listele pentru Consiliul local se vor oferi in functie de proiectele pe care sint in stare sa le gindeasca pentru acest oras. Listele PNL au fost facute in stilul clasic, dupa cum stau in partid, cine sint si cu ce experienta au intrat in ecuatie. Ce se va intimpla acum? Cum vor fi gestionate locurile eligibile? La PD este clar, proiectele vor spune totul, dar in compartimentul PNL vor fi dispusi sa opereze la fel? Vor cinta si liberalii melodia democratilor sau vor risca sa ramina cu listele vechi, fara sa tina cont de noile principii pe care vrea Boc sa le imprime la Cluj. Sansele lui Boc la Primarie ii provoaca pe toti. Alte „Marii”, alte „palarii”. Clujul se va framinta mai mult, va curge mai multa sudoare, mai multa cerneala si mai mult „singe” electoral.

Agitatia politica ce prevesteste campania electorala a inceput la Cluj mai devreme decit ne-am fi asteptat. Mai devreme chiar si decit ar fi permis. Cert este ca, in acest moment, viata politica clujeana seamana cu o scena pe care spectacolul a inceput, insa protagonistii au ramas necunoscuti. Niciodata nu s-a mai intimplat sa fie lansati public atitia candidati care sa refuze ulterior, in mod categoric, oferta.

Ei nu vor la Primarie
Desi au existat citeva sondaje care aratau ca PNL sta foarte bine in zona, liberalii nu sint deloc linistiti. Aceleasi sondaje au aratat si ca Gheorghe Funar conduce in topul preferintelor pentru Primaria clujeana. In plus, partidul liberal a avut probleme serioase in alegerea unui candidat pentru functia de primar. Ei l-au anuntat, in urma cu un an, ca potential candidat pe Ioan Roman. Fost deputat PNTCD si preot ortodox, Ioan Roman nu s-a bucurat de prea multa sustinere nici in partid, nici la nivelul receptarii sale politice. Liberalii l-au socotit la acea vreme omul potrivit, din mai multre motive: este preot, este ortodox si „se pricepe sa stringa fonduri”. Preotul Roman ar fi trebuit sa-si finanteze campania cu cel putin tot atita pricepere cu care a facut rost de fonduri pentru construirea bisericii din Someseni. Dupa mai putin de un an de la nominalizarea sa, Ioan Roman a devenit un proiect abandonat inainte de a fi fost pus in practica. Urmatorii „candidati” de pe lista liberalilor au fost si ei, dintr-un motiv sau altul, proiecte esuate. Andrei Marga, un nume rostit cu speranta in PNL, a fost rugat sa candideze la Primarie, insa a doua zi a trimis presei un comunicat in care preciza categoric faptul ca nu doreste acest lucru. Sub presiunea conducerii de la Bucuresti a partidului – care a dat termene repetate pentru stabilirea unui candidat -, liberalii au aruncat o privire plina de speranta in curtea colegilor de alianta, la Emil Boc. Insa pentru deputatul PD, care este un om politic cu nebanuite perspective nationale, candidatura la scaunul de primar al Clujului nu ar face parte din proiectele sale imediate.

Independent, dar nu candidez
Alte personalitati ale Clujului, chiar neinregimentate politic, au iesit in topurile de popularitate din ultima vreme ca favorite. Acest lucru nu i-a determinat insa pe protagonisti sa se aventureze intr-o competitie electorala impotriva lui Gheorghe Funar. Vasile Leordean este patronul unor firme foarte cunoscute in Cluj, un om de afaceri de succes si presedintele unui Club Rotary. Nu doreste insa o astfel de functie. Desi i s-a propus sa candideze pentru Primarie, domnia sa a declarat public ca nu o va face.
Nici Octavian Buzoianu nu s-a hotarit. Propunerea liberalilor de a candida la Primarie din partea lor nu l-a incintat prea tare. Domnia sa si-a mutat atentia spre Timisoara, unde a trebuit sa se deplaseze in mod frecvent in interesul afacerii. Nici in postura de consilier local nu s-a aratat foarte activ, dovada ca timpul sau este foarte bine dramuit si ca, mai mult decit atit, nu se simte in largul sau in activitatea politica.

Batrin si nelinistit
Nici in PSD lucrurile nu s-au lamurit definitiv. Candidatul nominalizat de Ioan Rus intr-o conferinta de presa nu a mai fost lansat niciodata cu alai si foc de artificii, asa cum se lasa de inteles. Vasile Soporan a fost preferatul acestui partid pentru candidatura la Primarie, dar razboaiele pe care le-a purtat in ultima vreme i-au cam uzat imaginea. Conflictul cu Gheorghe Funar poate fi si un dezavantaj, nu neaparat un cistig, iar recentele „dezvaluiri” despre trecutul tinarului Soporan, ce l-au situat in postura de colaborator al Securitatii, i-au dat, din nou, o lovitura de imagine greu de estompat. La nivelul opiniei publice, explicatiile sale, chiar indreptatite, nu pot avea un efect grozav: simpla asociere a numelui sau cu un dosar de Securitate ramine o problema in viata tulbure a perceptiilor publicului neimplicat politic. Cel mai probabil este ca aceasta lovitura a venit din partea adversarilor sai politici, in pragul conferintei judetene a PSD, cind Vasile Soporan ar fi trebuit sa fie desemnat oficial candidat la Primaria municipiului Cluj-Napoca. Desfasurata simbata sub patronajul lui Adrian Nastase, conferinta nu a stabilit nimic concret, reiterindu-se constatarea ca Soporan „are cele mai mari sanse sa fie ales primar”. Ocazie cu care premierul a sarit in apararea prefectului, „victima a CNSAS”, institutie care ar „juca un rol politic extrem de periculos”.

Funar si-a schimbat tactica
Gheorghe Funar ataca acum pe doua fronturi. Se razboieste fatis cu „impostorul de la Prefectura”, organizind conferinte de presa si bombardind presa cu comunicate, dar si printr-o tactica de culise, ca intr-un razboi de gherila. Ramas fara tovarasii de arme de la inceputul anilor ‘90 – cind in PUNR se aflau destui soldati gata sa sara in lupta pentru comandantul lor, Gheorghe Funar face acum aproape totul singur. El stie cum sa-si tina adversarii in corzi, stie cum sa faca suficient fum pentru a-i nauci pe clujeni. Oamenii sai, putini dar devotati, il sprijina cu sentimentul profund ca, o data cu seful, ar putea sa dispara si ei insisi.

Cind doi se cearta…
Tactica simpla a profitului din gilceava altora o va adopta si opozitia de la Cluj. Liberalii au decis sa urmeze aceasta strategie: cind Funar si PSD se vor certa, ei ar trebui sa cistige. Liberalii au lansat o publicatie electorala in care critica situatia „anormala” de la Cluj, considerind ca acest oras este „virusat” si ca el are nevoie de un tratament. Aceasta banala strategie ar putea avea succes daca alianta PNL-PD ar avea o oferta suficient de buna, oferta neconfirmata pina in acest moment. Lor le lipseste chiar candidatul si nu stiu pe cine sa atace si daca vor lupta impotriva lui Funar, a PSD sau…

• Dupa o logodnă fragilă, a urmat şi căsătoria. O căsătorie în care nuntaşii au avut emoţii şi au urmărit cu sufletul la gură ca nu cumva să existe o voce din sală care să strige că are ceva de spus împotriva acestei uniri. Nu s-a întîmplat acest lucru, şi cei doi preşedinţi au bătut palma. Alianţa PNL-PD a fost „trecutaă în acte”. Ecourile ei n-au întîrziat să apară. Ambele partide, obligate să încapă în aceeaşi teacă, au trecut la treabă. Din această toamnă, şi felul în care se face politică la Cluj s-a schimbat.
  

Mai multa „opozitie” decit „putere”
La Cluj-Napoca nu este inca foarte clar cine conduce treburile orasului. Avem toate institutiile necesare, dar localitatea nu pare „guvernabila”. Primarul Gheorghe Funar s-a pus de-a curmezisul, iar PSD raspunde. PNL a stat in expectativa pina de curind. Usoare atacuri la adresa primarului, mai mult pentru a se pune in valoare pe sine decit pentru a-i face o opozitie veritabila. La fel au procedat si democratii clujeni, care au considerat ca, neavind consilieri proprii, aceasta problema nu este una pe care s-o traseze ei.
Lupta dura s-a dus intre PRM si PSD. Aici, „opozitia” dintre cele doua forte politice a ajuns la cote paroxistice. Fiecare atac al celor doua formatiuni devine tot mai puternic. Daca acesta va fi ritmul de ducere a razboiului, campania electorala se va transforma intr-un spectacol interzis tinerilor sub 18 ani.

S-au schimbat cartile pe masa de joc
In ultimii ani, Gheorghe Funar a fost un adversar tenace al Consiliului Local. I-a avut ca aliati doar pe consilierii PRM. Toti ceilalti au constiuit „monstruoasa coalitie”, asa cum a numit-o primarul: consilierii PSD, UDMR, PNL si chiar independentii. Aflat, cu intreaga sa echipa, intr-o evidenta minoritate, Gheoghe Funar a decis sa rupa rindurile si sa plece din Sala de sticla, locul in care se tin sedintele Consiliului Local. Pentru totdeauna. De cealalta parte, consilierii celor trei partide au strins rindurile, mai mult de nevoie decit de buna-voie. Asa au reusit sa se intruneasca si sa continue sa voteze hotariri de consiliu in sedinte extraordinare, care nu au nevoie de convocarea primarului. Doar astfel s-a putut mentine in functionare acest organism reprezentativ, in contextul destul de agitat al apropierii anului electoral.
In acesasta situatie a fost prins de alianta PNL-PD si de pregatirile de campanie facute la Bucuresti. Daca acolo fortele politice s-au polarizat puternic, era firesc ca si aici sa se schimbe ceva. Presedintele PD, Traian Basescu, tocmai avertiza ca acum, dupa constituirea Aliantei Dreptate si Adevar, este cazul sa se termine cu „aliantele subterane” dintre consilierii locali ai DA cu cei ai PSD. La Cluj, PNL a iesit la atac si il critica pe prefectul PSD. Mai recent, intr-o sedinta de Consiliu Local bramburita, consilierul PNL Romulus Zamfir punea bete in roate proiectelor sustinute de PSD. In felul acesta subtil, facindu-se ca nu stiu sa numere voturile, liberalii au transmis un mesaj catre consilierii PSD: nu mai cintam la unison, e vremea sa ne amintim ca sintem adversari politici. „Scopul nostru”, spune consilierul PNL Adrian Popa, „este sa scoatem un primar al Aliantei si cit mai multi consilieri. Apoi ne vom concentra pe alegerile generale”.

PSD stringe rindurile
In conditiile in care atacurile indreptate importiva lor s-au intetit si adversarii au intrat intr-o alianta, social-democratii de la Cluj s-au reunit sub aceasi flamura, lasind la o parte orgoliile sau vechile aripioare interne. PSD a declansat ofensiva pre-electorala, se fac programe speciale, s-au reorganizat „celulele” de partid in teritoriu. La Cluj se pregatesc 121 de organizatii, cu patruzeci mai multe decit pina acum. Se fac noi inscrieri de membri, ajungindu-se – spun secretarii organizatiilor – si la primirea a 50 de noi membri saptaminal. La municipiu se tin sedinte in care organizatiile din cartiere vin si spun care le sint problemele si care este starea de spirit pe straduta lor. Munca de partid cu „talpa tarii” are rostul ei: radiografia corpului electoral va fi studiata cu atentie de strategii de imagine, dar si viitorii candidati. „Toate actiunile noastre si concluziile la care ajungem vor fi folosite in primul rind pentru sustinerea candidatului nostru la Primaria Cluj-Napoca. Avem un set de programe menite sa-l informeze pe acesta cu tot ce se intimpla in municipiu, alaturi de sustinerea pe care i-o vor acorda consilierii nostri locali, pentru a-l pune la curent cu toate problemele administratiei”, spune presedintele PSD Cluj-Napoca, Stefan Dimitriu.

Care candidat?
Gheorghe Funar si-a schimbat tactica de lupta, care nu mai seamana cu cea din anii trecuti. Tezele nationaliste aproape au disparut, simpatia sa pentru tricolor fiind ultima suflare a acelei patimi patriotarde pe care a intretinut-o un deceniu la Cluj. Acum s-a axat in exclusivitate pe batalia cu Consiliul Local si cu prefectul Soporan, viitorul sau contracandidat la alegerile locale. Hartuiala continua a celor doi este insa doar un surogat de campanie electorala: Gheorghe Funar ori isi tine asii pe mineca, ori nu-i are deloc.
Alianta PNL-PD va trece si ea la stabilirea unui candidat (probabil comun) la Primarie. In cel mult doua saptamini, sustine Horia Uioreanu, partidul sau isi va anunta candidatul propriu. Pe lista favoritilor se afla Andrei Marga (care tocmai a anuntat ca nu doreste sa candideze), Octavian Buzoianu si Horia Uioreanu. Acest partid spera sa cistige alegerile pentru Primarie pentru ca „oamenii s-au saturat de gilceava celor doi, Soporan si Funar”.
Presedintele PD Cluj, deputatul Emil Boc, este de parere ca „exista multi oameni capabili, si la PD si la liberali, care sa cistige cursa pentru Primarie. Important este sa fie desemnat si sustinut de o campanie performanta si de o oferta foarte buna, cea mai buna”, crede Emil Boc.