Nu mai sîntem o civilizație, ci o bandă de fugari. Niște șobolani

Văd că suntem foarte indulgenți cu greșelile. Ne facem singuri legile și dreptatea. Găsim motive să-i absolvim pe alții, chiar și pentru furt și crimă. Dar nu avem încotro. Pentru că nu mai suntem o civilizație. Suntem o bandă de fugari. Trebuie să luptăm ca să trăim. Să încălcăm reguli și legi. Trebuie să improvizăm.

Am citat din pledoaria unui personaj de film, comandant de navă spațială, cu care ultimii oameni bîntuie prin Univers în căutarea unui loc unde să se așeze și să trăiască. Pentru că m-a frapat Citește în continuare „Nu mai sîntem o civilizație, ci o bandă de fugari. Niște șobolani”

Războiul dintre femei și bărbați. Ultima prostie!

Am intrat în biroul lui, la facultate, pe la sfîrșitul zilei, se apropia de apus. Răcoare și semiîntuneric. Profesorul, cu părul răvășit, mă privește încurcat. Oare ce fel de trecere de timp va mai fi și asta?

Ne așezăm să vorbim. Despre proiecte, studii, scoală. Despre ce a mai făcut, despre ce va face. Profesorul îmi spune într-o doară: Știi, florile s-au făcut mai frumoase, cu fiecare zi tot mai frumoase, ca să atragă fluturii. Fluturii sînt așteptați de toate florile, e nevoie de ei ca să le polenizeze și atunci, ea, floarea, a înțeles, cu cît este mai frumoasă, mai viu colorată, cu atît este mai vizibilă și mai seducătoare. Așa îl cheamă pe fluture. Iar florile s-au făcut tot mai frumoase, tot mai parfumate. Nu dintr-o viclenie a florii, ci din nevoia firească de a deveni fruct și sămînță. De a trăi.

Am descoperit zilele acestea, cu stupoare, cum arată comentariile bărbaților la articolele despre femei, din presa noastră. Dacă intrați pe orice site doriți și căutați comentariile la articolele despre concursurile de miss sau despre vedetele femei, veți vedea că sînt pline de ură și agresivitate. De ce?

Citește în continuare „Războiul dintre femei și bărbați. Ultima prostie!”

Un articol enervant. O săptămînă agitată și o concluzie surpriză

UDMR nu este „partidul” agreat de români. Îi tolerăm dar nu-i înghițim, cam așa s-ar traduce atitudinea majorității față de această minoritate politică. (În privința populației, lucrurile stau altfel, românii și ungurii se înțeleg, mult mai mult decît în combinație cu politicienii.)

La capătul acestei săptămîni agitate politic am avut o revelație, ca să zic așa. Mă uitam la Marko Bela, înțelegînd interesul politic al declarațiilor lui, dar nu puteam să nu remarc faptul că la capătul demersului lor, fir-ar să fie, e un scop bun pentru România. Să nu dați cu pietre! Stați să vă explic.

Nu sînt naivă. Am fost în secuime pentru studii sociologice cu colegii de la Universitate, am fost apoi ca jurnalist de nenumărate ori să fac documentare, articole. Știu că maghiarii de rînd sînt înrăiți de politicieni, că cer ce nici ei nu știu la ce le folosește, că se răzbună pe români refuzăndu-le și un pahar cu apă, dar, nu au ca populație, scoțînd din ecuație interesele politice, scopuri dăunătoare majorității.

Citește în continuare „Un articol enervant. O săptămînă agitată și o concluzie surpriză”

Din majoritatea concepută in vitro a ieșit o hărmălaie debilă

Majoritatea artificială creată să susțină guvernul Boc a intrat în comă. S-a văzut la legile dificile de pînă acum, inclusiv la moțiune, cînd conducerile partidelor din Coaliție au recurs la un act reprobabil. I-au țintuit în scaune, cu ordin să nu se apropie de urne. Cu alte cuvinte, guvernul are o majoritate forțată. Iar motivul principal pentru care mai stă încă în picioare acestă construcție șubredă este prezența la guvernare, dependența față de resursele puterii, de orice fel ar fi ele. Teama pierderii puterii executive este singura care-i mai ține uniți pe parlamentarii din coaliția PDL – UNPR – UDMR. Într-o societate normală, coalițiile se nasc în jurul unor proiecte cunoscute publicului și acceptate de societate. La noi, singurul proiect neasumat de nimeni dar evident este accesul la resurse.

Chiar proiectul reformării educației aparține mai curînd unui grup mai mult sau mai puțin informal, de experți (vezi Comisia Prezidențială pe Educație), decît unor structuri politice. De aici și caracterul lui antisistem, dar și reacțiile de respingere din partea politicienilor.

Pînă acum, disfuncționalitățile actualei majorități au fost atent camuflate de putere. Și este ușor de înțeles de ce, dacă opoziția îi găsește veriga slabă, o poate rupe. Așa că s-a recurs la manevre de tot felul ca să se ascundă adevărul crud: Citește în continuare „Din majoritatea concepută in vitro a ieșit o hărmălaie debilă”

E-Reforma. Lupta pentru Legea Educației s-a mutat pe bloguri. Și de ce trusturile media au ignorat-o

Se pare ca partizanii legii educației, așa cum este ea asumată de Guvern și care ar aduce schimbări fundamentale în sistemul de învățămînt, s-au mutat pe bloguri. De ce?

În primul rînd pentru că mai toate instituțiile de presă sînt angajate într-o bătălie acerbă cu administrația Boc și cu Traian Băsescu. Televiziunile, ziarele critică de cele mai multe ori întemeiat, politica incoerentă și ineficientă a guvernului. Acesta este contextul în care apare Legea Educației.

Prin urmare, să susțină Legea Educației, cu oricîte schimbări benefice ar aduce ea, ar crea o breșă, ca în cazul știrii că un om rău a făcut un lucru bun.

Știrea incredibilă ar fi că guvernul cel mai slab e pe cale să facă reforma cea mai tare. Citește în continuare „E-Reforma. Lupta pentru Legea Educației s-a mutat pe bloguri. Și de ce trusturile media au ignorat-o”

Ce năzbîtii a mai făcut Angela de Halloween. Presa europeană îngrijorată de viitorul UE

„De Halloween, revine fantoma Tratatului de la Lisabona”, scria la sfîrșitul săptămînii, The Irish Independent, citat de Agerpres. Șefii de stat şi de guvern reuniţi în Consiliul European au decis să revizuiască Tratatul de la Lisabona, votat abia anul trecut, la presiunile Franţei şi Germaniei şi în ciuda opoziţiei mai multor state membre.

„Merkel a câştigat la euro-poker”, scrie presa europeană, avertizînd că schimbările prea dese de legislaţie pot duce la sinuciderea instituţională a UE.

„Salvarea monedei comune este, desigur, o cauză nobilă şi lăudabilă. Dar mai mult decât oricând, auzim politicienii europeni îngrijorându-se şi întrebând de ce UE trebuie să satisfacă tot timpul capriciile Germaniei”, conchide ziarul polonez Rzeczpospolita.

Citește în continuare „Ce năzbîtii a mai făcut Angela de Halloween. Presa europeană îngrijorată de viitorul UE”

Marga își desființează școala. Emil Boc, Cătălin Baba, Mircea Miclea, Vasile Dâncu

Confruntarea pe Legea Educației capătă dimensiuni grotești. Maestrul premierului Boc, Andrei Marga îl face pe Boc „nazist” şi „student mediocru”: cum să dea o lege a educației un student mediocru, se întreabă acum Andrei Marga?

Uitînd că acest lucru a fost posibil chiar cu concursul său, rectorul Marga comite încă o greșeală gravă. Invocă mediocritatea studentului Boc, care ar conduce la o proastă lege a educației, făcînd o eroare de argumentație impardonabilă pentru un profesor de logică.

Istorie

Școala de la Cluj, condusă de Andrei Marga a însemnat mult mai mult decît o facultate de filosofie și cîteva cursuri de logică. Ea a fost și o școală a vieții, din care fiecare a luat ce a putut.

Citește în continuare „Marga își desființează școala. Emil Boc, Cătălin Baba, Mircea Miclea, Vasile Dâncu”