România cu mîna întinsă. Adevăr și minciună

Expresia „nu mai stați cu mîna întinsă” am auzit-o în ultima vreme prea des ca să nu o luăm în serios și să nu vedem ce e cu ea. Am auzit-o de la Traian Băsescu, Mugur Isărescu, cîndva și de la Tăriceanu, iar acum, ca un ecou îndesat, la Emil Boc. Expresia are și variante, cu referire la lenea românilor, la nemuncă. A devenit un slogan politic cu care „cavalerii” crizei, iată, biciuie poporul să tragă căruța mai tare, s-o scoată singur din mlaștină.

Dar cît adevăr și cîtă minciună interesată este în această mustrare? Pentru că ea nu are efectul dorit dacă un reflectă un adevăr observabil cu ochiul liber. Dacă este doar un calcul demagogic și ignoră analiza corectă a fenomenului, se va întoarce ca un bumerang tot în pieptul lui Emil Boc și al altor cavaleri ai hei-rup-ului momentan.

Citește în continuare „România cu mîna întinsă. Adevăr și minciună”

Pe cine medaliază Biserica Ortodoxă din Ardeal și de ce. Videanu și deputatul de la bordel, decorați de Arhiepiscopie

Dacă vrei să-ți bați joc de o instituție importantă a națiunii tale, nici nu e greu. E de ajuns să taci și să asiști cum comuniștii atei dărîmă biserici, pentru ca mai tîrziu să le construiești chiar tu, în exces. E de ajuns să nu condamni genocidul comunist, iar mai tîrziu, să decorezi la grămadă, polițiști, servicii secrete, președinți de consilii județene, deputați, senatori, oameni de afaceri pentru merite meschine.

Biserica Română din Ardeal acordă Crucea Transilvană, cea mai mare distincție de merit, cu o ușurință periculoasă. A primit-o Virgil Ardelean (șeful „Doișiunsfert” din MAI, zis și Vulpea), colonelul Budișan, deputatul Vasile Soporan, dar și vicepreședintele CJ, Radu Bica, primarul PDL Sorin Apostu sau omul de afaceri Ovidiu Turcu (cel care a rămas fără un ochi într-o încăierare la drumul mare).

Vezi și:
» Casa lui Dumnezeu, pazita de ciinele lui Bartolomeu

Citește în continuare „Pe cine medaliază Biserica Ortodoxă din Ardeal și de ce. Videanu și deputatul de la bordel, decorați de Arhiepiscopie”

Cine se bate pe un muribund? PDL sfîșiat între clanuri

Pentru PDL a mai rămas de tranșat doar problema șefiei. Restul problemelor au trecut în plan secund, pare a fi un sindrom al destrămării. Vă mai amintiți cum trăgeau hienele din PNȚCD? De ziceam că ce mai miză, ce partid, ce partidă!

Dar dacă tot s-a pornit povestea asta, despre cine și cum va smulge mai mult din halca PDL-istă, să vedem și cu ochii larg deschiși problematica zilei. Competiția subterană dintre Udrea și Blaga are la vîrful icebergului două figuri. Sau figurine, cum vreți să le spuneți. Cei doi lucrează mai mult pentru influență. Nici Blaga nici Udrea nu sînt siguri încă, în mîna cui vor pune voturile adunate de ei. Udrea tocmai a aflat de la președintele preferat că nu vede la șefia partidului o femeie. Close case, cum ar spune domn Șoric. Blaga ar băga discheta în computerul Baconschi, dacă ar fi sigur că nu e virusat de la Cotroceni. Udrea e nehotărîtă. Falcă e prea penal iar Preda prea zvăpăiat. Mă rog, va sta într-o după amiază cu domnul președinte la o cafea și vor stabili atunci.

Interesant este cum se duce bătălia pînă în după-amiaza aceea.

Citește în continuare „Cine se bate pe un muribund? PDL sfîșiat între clanuri”

Ce e cu majoritatea toxică. Și despre un SRL în faliment, pe care-l caută un avocat micuț

Traian Băsescu a folosit de atîtea ori cuvinte tari, încît ele au ajuns fie să scoată lumea din sărite fie trec neobservate, într-un reflex de apărare.

Majoritatea toxică este o expresie sau o realitate? Și de ce ar fi o majoritate toxică și nu benefică?

Dacă ne întoarcem să analizăm cu atenție activitatea Parlamentului din ultimii ani, vedem că există un algoritm de lucru care a funcționat în legislativul nostru, foarte bine. O formulă de succes ce s-a aplicat constant și care a făcut să funcționeze mușuroiul de aproape cinci sute de viespi politice: trocul politic pe legi, „votez eu pentru tine, votezi și tu pentru mine”.

În centrul acestei formule regăsim un element catalizator, dacă vreți, de coagulare instantă: Citește în continuare „Ce e cu majoritatea toxică. Și despre un SRL în faliment, pe care-l caută un avocat micuț”

Paradoxul universităților din România: salarii colosale, rezultate submediocre

Nicio universitate din România nu se află în Top 500 universități din lume. În privința calității, a performanțelor, sistemul universitar de la noi nu a dovedit că se poate ridica nici la nivelul celor din Europa. Nu avem absolvenți de top și nici absolvenți cu succes de piață. Unul din doi tineri care termină o facultate intră direct în șomaj.

Avem însă salarii ale profesorilor ajunși în vîrful piramidei universitare mai mari decît ale multora din Europa. Ele sfidează rezultatele actului de învățămînt, dar și legile țării, pentru că o parte nu s-au făcut publice niciodată. Salariile acestea Citește în continuare „Paradoxul universităților din România: salarii colosale, rezultate submediocre”

Lăzăroiu confirmă Gazetino: interesele universitarilor din Parlament fac imposibilă o Lege a Educației care să curețe sistemul

Gazetino a atras atenția, cu cîteva luni în urmă, asupra faptului că interese transpartinice ale universitarilor din Senat țineau pe loc proiectul de lege a educației propus de Guvern. Acest proiect le-ar fi redus privilegiile și ar fi făcut posibilă reformarea sistemului universitar pe model occidental.

Comisia de Învățămînt din Senat, condusă de Mihail Hărdău de la PDL a făcut însă o înțelegere suspectă. Alături de senatorul Ecaterina Andronescu și colegii săi universitari din PSD și PNL, a devenit parte a unui pact împotriva legii promovate de propriul guvern.

Iată ce spune Sebastian Lăzăroiu, după ce trădarea lui Hărdău a ajuns evidentă pentru public: „A fost o prietenoasă şi veselă coalizare în jurul unor interese dubioase. Problema reală cu această lege nu este cea cu istoria şi geografia în limba maghiară, ci cu schimbarea regulilor în sistemul de învăţământ. Citește în continuare „Lăzăroiu confirmă Gazetino: interesele universitarilor din Parlament fac imposibilă o Lege a Educației care să curețe sistemul”

Mart Laar. Și ce carte n-a citit Emil Boc

Mart Laar a scos Estonia din criză, la începutul anilor 2000. A făcut, în doar cîțiva ani, din această țară aflată pînă atunci sub totala influență a rușilor, o țară modernă și performantă. Sub guvernarea sa, Estonia a plecat de la o inflație de 1.000% în 1992 și un blocaj energetic, de petrol și motorină din partea Rusiei, iar șomajul atingea cote uriașe și a ajuns membru cu drepturi depline al Uniunii Europene și NATO.

Proiectul „Doing Business” al Băncii Mondiale a recunoscut de mai multe ori Estonia ca un stat reformator de top în îmbunătățirea mediului de afaceri. Estonia este în prezent pe locul 17 (din 178 de economii) după criteriul ușurinței de a face afaceri.

Citește în continuare „Mart Laar. Și ce carte n-a citit Emil Boc”