Strategiile disperării. Roșia Montană Gold Corp. a trecut la șantajul umanitar

Roșia Montană Gold Corporation a încercat numeroase strategii de captare a simpatiei publice în România, simpatie pe care să o transforme în argument pentru exploatarea aurului din Roșia Montană, în lupta sa pentru obținerea ok-ului de începere a lucrărilor. Percepția RMGC este că antipatia publică ar fi un obstacol în calea realizării exploatării. Iar de schimbarea acestei optici, dar și de influențarea directă asupra decidenților guvernamentali, ar depinde proiectul lor.

După ce i-au convins pe primarii comunelor din Munții Apuseni (nici nu era greu s-o facă la cîtă pricepere administrativă și viziune de dezvoltare se găsește pe acolo) să scrie scrisori publice către Guvern în care să ceară pornirea exploatării ca să salveze lumea de la foamete, acum s-a trecut la șantaj sentimental. Mai grav, la șantaj umanitar. Citește în continuare „Strategiile disperării. Roșia Montană Gold Corp. a trecut la șantajul umanitar”

Secretele relației lui Traian Băsescu cu SUA. Post-Wikileaks, @SRS

Există o întrebare care plutește în aer de la o vreme și care face turul cancelariilor și al redacțiilor prin București. Care mai este relația lui Traian Băsescu cu America?

Dezvăluirile din Wikileaks au redeschis subiectul. Jurnaliștii sau oamenii poltici simt că temperatura relației lui Traian Băsescu cu SUA este importantă pentru jocul de pe scena de aici. O eventuală suspendare a președintelui, o cădere a guvernului și celelalte mișcări aferente, cum ar fi primite de Casa Albă?

Cei mai mulți încearcă să descifreze în hățișul de detalii ale cablogramelor Wikileaks răspunsul la mare lor întrebare. De acesta depinde curajul cu care ar porni sau nu la o nouă trîntă cu președintele. Citește în continuare „Secretele relației lui Traian Băsescu cu SUA. Post-Wikileaks, @SRS”

Taxa Robin Hood pentru banci. Nu e genial, ci doar complicat

„Acest impozit asupra sectorului financiar-bancar ar avea puterea de a strange, in fiecare an, sute de miliarde la nivel global. Acesta ar putea da un impuls vital Serviciului National de Sanatate, scolilor noastre si luptei impotriva saraciei in randul copiilor in Marea Britanie, precum si in lupta impotriva schimbarilor climatice si a saraciei din intreaga lume.”

Astfel isi justifica adeptii initiativei cunoscuta sub denumirea „Taxa Robin Hood” utilitatea adoptarii ei. Este vorba despre un impozit suplimentar care ar urma sa fie aplicat, in mod special si directionat, bancilor. Ideea a prins si in sanul decidentilor UE, care par decisi sa adopte o astfel de prevedere legala. Justificarea depaseste aspectul pragmatic al utilizarii acestor fonduri si face – e drept, mai voalat – si la un „temei moral”: miliardele de euro profituri inregistrate de banci la nivel global din serviciile de creditare oferite persoanelor fizice par foarte mari. Aceste rezultate financiare par sa isi gaseasca cu greu o legitimitate morala chiar si in sanul unui capitalism ca cel contemporan. Citește în continuare „Taxa Robin Hood pentru banci. Nu e genial, ci doar complicat”

Surse: PDL poate agrea un premier tehnocrat

Surse din PDL au confirmat pentru Gazetino că se poate ajunge, totuși, la un guvern condus de un tehnocrat, deși pînă acum PDL nu era deloc de acord cu asta. Ba mai mult, între PDL și președinte s-a produs o distanțare după ce acesta a venit cu propunerea respectivă. Dar iată că s-a găsit soluția agreată de către coaliția de la guvernare și, spun sursele noastre, ea are toate șansele să fie pusă în practică.
Citește în continuare „Surse: PDL poate agrea un premier tehnocrat”

Capitala culturală a Europei nu este capitala imobiliară. De ce este Clujul un oraș oportunist

Ca să fii capitală culturală, așa cum își dorește Clujul, trebuie să demonstrezi că ai cîteva caracteristici clare. Trebuie să fii în primul rînd o comunitate care produce și consumă cultură, care trăiește cultural, sau să ai proiecte de răsunet mondial, realizări de mare, mare excepție.

Precizez din capul locului că apreciez ambițiile Clujului în ceea ce privește competiția pentru capitala culturală a Europei, în 2020-2021. Este primul proiect pe termen lung care s-a lansat vreodată la Cluj și are, din fericire, legătură cu spiritul vechi al orașului, dar și cu pretențiile sale cosmopolite. Un astfel de proiect poate coagula în jurul său elitele, altfel risipite de tot felul de orgolii și umori locale. Proiectul poate atrage atenția asupra culturii și orașul poate evolua mai frumos. Dar el nu poate avea finalitatea dorită dacă nu sîntem realiști. Citește în continuare „Capitala culturală a Europei nu este capitala imobiliară. De ce este Clujul un oraș oportunist”

De ce se agită viespile în mușuroiul de la Cluj. Emil Boc, sub asediu

Organizația PDL de la Cluj își expune tot mai mult problemele. Unele nemulțumiri, asociate cu o adeziune la partid slab motivată și cu apropierea alegerilor din partid fac din PDL Cluj un permanent subiect de scandal. Membrii de partid mai vechi, dar și cei care au aplicat mai tîrziu la mierea partidului, joacă de la o vreme încoace individual, iar partidul rămîne tot mai des în off-side.

Deputatul-sindicalist Mircea Giurgiu a adoptat o opoziție fățișă la proiectele guvernului, iese public și se dezice de Legea Educației, de Codul Muncii, de guvernarea șefului său. În același timp, Giurgiu amenință că se întoarce la sindicaliștii săi, de unde a și venit în 2008. Pentru asta, Mircea Giurgiu nu a fost niciodată sancționat.

Mihail Hărdău, senator și universitar clujean, a ales să joace de partea rectorilor în adoptarea Legii Educației, a întîrziat dezbaterile de la comisie cît a putut de mult, iar cînd Curtea Constituțională a anunțat că asumarea guvernului Boc pe LEN nu este constituțională, Hărdău a aplaudat fericit, alături de doamna Andronescu de la PSD, punîndu-l pe Emil Boc în dificultate. Nici Mihail Hărdău nu a fost sancționat. Citește în continuare „De ce se agită viespile în mușuroiul de la Cluj. Emil Boc, sub asediu”

Viitorul mitropolit al Ardealului: un suflet pentru biserica ta!

Am crezut că fluier iar, singură în biserică, și m-am ferit să repet figura. Dar astăzi mi-am găsit un camarad pe Vox Publica și m-am bucurat de el.

Am pomenit de cîteva ori de calea greșită pe care au dus biserica română, managerii acestei instituții. Am îndrăznit să critic și spiritul pragmatic al Mitropolitului Bartolomeu care a dus la construirea a 54 noi biserici în satele din Ardeal, dar nu a reușit să construiască o biserică adevărată în sufletul omului.

Preoții din mitropolia condusă de Înaltul Bartolomeu au înțeles repede care este formula de succes pe scara ierarhică. Au construit pe banii enoriașilor lăcașe de cult megalomanice, bîntuie de kitsch și de rătăcire, dar au uitat de necazurile omului. Biserica vopsită în galben țipător, dotată cu instalație de transmisie în tot satul, clopote cu telecomandă și altar cu spoturi, erau cîteva din dotările strict necesare pentru o parohie de cinci stele și un brîu drept recompensă de la Mitropolie.
Citește în continuare „Viitorul mitropolit al Ardealului: un suflet pentru biserica ta!”